Moldovenii, consumatori de deşeuri

In hala de carne a Pieţei Centrale vânzătorii ademenesc cumpărătorii cu „cea mai ieftină carne de pe piaţă”.

În timp ce exportăm carne de calitate, mâncăm mezeluri din subproduse

Republica Moldova este un producător de bovine de cea mai bună calitate, cu toate acestea moldovenii mănâncă deşeuri (în termeni de specialitate, subproduse). Din păcate, consumatorul moldovean nu este unul pretenţios, ingurgitează tot ce i se oferă. Reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor ne asigură că subprodusele ce se importă nu sunt nocive pentru consumator.

Importul de carne de bivol, în februarie curent, în Republica Moldova a provocat atât protestul crescătorilor de bovine, cât şi al importatorilor de carne. Primii îşi exprimă nemulţumirea că autorităţile de la Chişinău descurajează dezvoltarea domeniului zootehnic autohton, stimulând importul de carne ieftină doar de dragul taxelor.

În plus, acest produs este solicitat de făbricile de mezeluri şi supermarketuri, deoarece consumatorul moldovean preferă să cumpere alimente ieftine. „În anul trecut, am avut o întâlnire cu agenţii economici ce importă caşcaval de calitate foarte proastă. La întrebarea mea de ce importă produse ce conţin mai mult uleiuri vegetale, reprezentanţii unor supermarketuri mi-au explicat că consumatorii noştri mănâncă foarte prost, de aceea nu pot aduce mărfuri de calitate”, menţionează preşedintele Asociaţiei crescătorilor de bovine din Republica Moldova, Radj Agaev.

Moldovenii mănâncă prost

„Aduc toată slănina, untura, pielea de găină Polonia, Olanda, China, Brazilia şi o prelucrează termic. Măruntaiele care nu se folosesc la producere acolo se importă în formă congelată în Republica Moldova, pentru făbricile de mezeluri. Schema este simplă: se aduce carne ieftină în zonele economice libere la preţul de circa 15 lei/kg şi se vinde cu 60/kg. În ce priveşte carnea de bivol, aceasta se importă pe nimic şi se vinde aici la preţ de bovină”, adaugă Agaev.

În opinia lui Agaev, Republica Moldova are potenţialul necesar de a furniza cantitatea necesară de carne pentru consumul intern, numai că acest potenţial nu este valorificat din cauza piedicilor birocratice. „Vorbim foarte mult despre zootehnie, însă acest domeniu rămâne rudimentar. 98–99% din bovinele Republicii Moldova se află în domeniul privat, există doar opt ferme de prăsilă. Dacă în timpul URSS, în fiecare localitate, exista câte o fermă de 2000–3000 de vaci, acum o fermă are 200–300 de capete, însă în urma secetei din anul 2012, au rămas cu câte 100”, relatează fermierul.

Firmele se schimbă, oamenii rămân aceiaşi

„Ca preşedinte al Asociaţiei, lupt ca să accesăm fonduri pentru a dezvolta sectorul zootehnic, dar nu să-l distrugem. O bovină de prăsilă adusă din Occident costă circa 2000 de euro. Ca să aduci 30 de vite, care încap într-un TIR, ai nevoie de 60000 de euro. În timp ce ferma mea de la Briceni mi-a fost evaluată la 200000 de euro, chipurile, că nu e la Chişinău… Numai ca să ridici un grajd ai nevoie de circa 500000 de euro. În aceste condiţii, cum să contractezi credite?”, se întreabă Agaev.

În privinţa monopolului în domeniul importului de carne, acesta spune că dreptul exclusiv aparţine aceloraşi persoane din timpul „vechiului regim”, „firmele care deţin acest monopol se schimbă în fiecare zi, însă oamenii rămân aceiaşi”.

Garantat! Deşeurile sunt sănătoase

În ce priveşte importul cărnii de bivol, directorul adjunct al Agenţiei Sanitar Veterinare, Grigore Porcescu, ne-a asigurat că acest produs nu este nociv pentru consumator: „Testele de la laboratorul din ţara de origine (India – n.a.) şi cele ale laboratorului din Republica Moldova arată că acest produs nu prezintă niciun pericol pentru consumator. O parte din lot a fost transportată la Combinatul de carne din Tiraspol, iar alta, la Chişinău, la ‘Moldresurse’, pe Valea Bâcului. Carnea este supusă procesului de prelucrare termică, după care este destinată consumului liber”.

În opinia funcţionarului, siguranţa alimentelor este un domeniu strict reglementat. Orice import se efectuează în felul următor: unitatea economică din ţara de origine trebuie să fie inspectată de autorităţile din Republica Moldova; în plus, trebuie să fie ferită de boli contagioase conform standardelor Biroului Central al Oficiului Internaţional de Epizootii, structură internaţională ce se ocupă de monitorizarea bolilor infecţioase din întreaga lume; Republica Moldova este membră a acestei organizaţii internaţionale. Dacă o ţară este liberă de boli, nu vedem o problemă în importarea produselor de origine animală.

În domeniul importului de subproduse, Porcescu a menţionat că acestea merg la procesare, după aceea, la mezeluri. „Tot ce se importă se procesează. Noi răspundem de siguranţa alimentelor, dar că produsul se dă la câine sau este consumat de om pe noi nu ne interesează”, spune indiferent funcţionarul.

Mai bună decât cea din Polonia şi Belarus

În timp ce noi ingurgităm subproduse şi carnea sacră a dobitoacelor hinduse, carnea moldovenească, de o calitate bună de altfel, pleacă în Federaţia Rusă. Filip Rânja, exportator de carne de bovină în Federaţia Rusă, referindu-se la produsele pe care le consumăm, a declarat: „În cazul în care statul ar susţine creşterea bovinelor, n-ar fi asemenea probleme. În timpul URSS, exportam masiv în Rusia, carnea moldovenească ajungea până la Habarovsk. Era evident mai bună, deoarece bovinele se creşteau cu produse naturale, şi nu cu suplimente. În prezent, există toate condiţiile de a produce carne, e altă chestiune că lumea nu se ocupă de zootehnie”.

În opinia exportatorului, importul de carne ieftină se explică prin faptul că guvernul colectează venituri din taxe şi nu se complică să elaboreze nişte strategii de renaştere a domeniului zootehnic. „Nu există o politică elaborată în acest sens, fiecare face cum îi convine. Şi piaţa internă consumă cam tot ce i se propune”, menţionează Rânja.

Carnea moldovenească ar trebui să fie mai scumpă

Totodată, spune omul de afaceri, în Republica Moldova, şeptelul creşte. „Reprezint o întreprindere moldo-rusă, ruşii importă carne din Polonia şi Belarus, ultima creşte vite în condiţii de colhozuri, prin urmare, foloseşte preparate pentru a creşte greutatea animalelor. Clientul meu de la Novgorod cumpără carne din Belarus sau Polonia, dar, în acelaşi timp, are nevoie de carnea din R. Moldova, deoarece carnea de aici are 4–5% grăsime, mai puţin de 7%, limită admisă încă în timpul URSS. El o amestecă cu cea din Belarus şi formează o medie de până la 7% de grăsime. În concluzie, carnea noastră ar trebui să fie mai scumpă, ‘dar despre asta să nu spui nimănui’, vorba rusului”, relatează omul de afaceri.

Ilie Gulca