Moldova asiatică o construim împreună

După scrisoarea sa către Merkel, emotivă, chiar sentimentală şi, în acelaşi timp, intransigentă, calomnioasă, demagogică, meschină, neargumentată, marcată de reproş şi insinuări la adresa cancelarului german (pentru că nu s-a întâlnit cu el separat, pentru că a venit în vizită şi investeşte în nişte lideri care „actualmente sunt dispreţuiţi de majoritatea absolută a locuitorilor” RM), dl Voronin mai face un gest care indică dezorientare şi, implicit, pierderea simţului de demnitate.

Cedează nervii?

PCRM a solicitat convocarea urgentă, la 13 septembrie, a unei şedinţe extraordinare a Parlamentului pentru a discuta organizarea şi stabilirea datei de desfăşurare a referendumului privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală Rusia–Belarus–Kazahstan. De ce atâta grabă? De ce ce nu se mai poate aştepta o săptămână sau două până începe sesiunea de toamnă, care, conform regulamentului de funcţionare a Parlamentului, începe în luna septembrie? De ce, la urma urmei, nu au cerut examinarea acestei chestiuni în sesiunea de vară, când PSD strângea de zor semnăturile necesare pentru iniţierea aceluiaşi referendum. Atunci, liderii PCRM manifestau scepticism.

Altă atitudine

Ce s-a schimbat între timp? Se pare că asistăm la o modificare a comportamentului PCRM în relaţiile cu „partiduţele” radicale de stânga. PCRM nu le lua în seamă până nu demult, le trata ca pe nişte „căţei” gălăgioşi, dar inofensivi, incapabili să pericliteze poziţia sa dominantă. Astăzi, se vede nevoit să nu le ignore. Prezenţa lui Mark Tkaciuk, cu grupul său de comsomolişti, la Bălţi, în ziua desfăşurării marşului unionist este, fără îndoială, consecinţa unei rivalităţi pentru titlul de „apărători ai statalităţii moldoveneşti” şi luptători neînfricaţi împotriva românismului. Înghesuiala pe acest câmp e foarte mare. Căci nu există atâtea formaţiuni unioniste câte partide „stataliste”, „patriotice” au apărut în ultima vreme.

Comuniştii eclipsaţi

Aici comuniştii sunt eclipsaţi în primul rând de PSD, încăput pe mâinile unui Plahotniuc de calibru mic, atins de sminteală, care şi-a imaginat că poate deveni lider politic cu aceeaşi uşurinţă cu care a făcut afaceri cu statul. De când a venit Victor Şelin la conducerea social-democraţilor, detronându-l pe Dumitru Braghiş, presa şi societatea sunt bombardate zilnic cu declaraţii şi comunicate isterice, catastrofiste, alarmante, concepute în aşa fel încât să bage lumea în sperieţi. PSD-ului îi aparţine, de exemplu, „găselniţa” cu „lovitura de stat invizibilă” şi strămutarea în masă a ţiganilor de peste Prut în RM. În demenţiala-i vigilenţă, Şelin făcuse un apel la grăniceri, autorităţile locale şi populaţie să manifeste nesupunere civică şi să blocheze hotarul cu România. Marşurile unioniste sunt pentru el ca o mană cerească, ca o ofertă de lucru pentru un şomer (mintal), deşi i-a luat ceva timp să organizeze contramarşuri.

Te fereşti de Şelin, dai peste Dodon

În afară de Şelin, de care se mai poate face abstracţie, există şi Dodon, care e la fel de obsedat de „pericolul românismului”, fiind mai inventiv şi mai convingător în ce priveşte comunicarea cu publicul. Spre deosebire de Şelin, Dodon nu a fost testat în alegeri parlamentare, dar în competiţia pentru postul de primar al Chişinăului s-a manifestat ca un concurent cu potenţial care nu poate fi neglijat, de aceea, probabil, Tkaciuk începe să acţioneze de o manieră care nu-i este proprie.

O improvizaţie?

Şi iniţiativa PCRM cu referendumul pare o improvizaţie, determinată de acţiunile altora. Ideea aderării la proiectul lui Putin de reconstituire a URSS, sub altă formă, nu putea să scape inflamatului lider social-democrat, care porni să o „exploateze” în mod „industrial”, ca pe o vână de aur politic. Dar sarcina s-a dovedit prea mare pentru o formaţiune atât de mică. CEC a rebutat 198 mii din cele 232 mii de semnături adunate de PSD. Aici intervin comuniştii, ca să pună cireaşa pe tortul compromis, ştiind prea bine că deputaţii AIE nu vor vota un asemenea referendum, care contravine obiectivului de integrare europeană. În condiţiile în care RM ar putea încheia la anul acordul de asociere cu UE, acceptarea propunerii PCRM ar trimite un semnal greşit spre Bruxelles. Şi preşedintele Nicolae Timofti a invocat corect acest motiv pentru a spune „nu” doritorilor de a ne antrena într-un proiect de subminare a cursului proeuropean şi de destabilizare a situaţiei social-politice din RM. Şi, la urma urmei, rolul unor lideri nu e să meargă în urma „turmei”, ci să o inspire, să o conducă.

O sugestie din exterior?

Nu este exclus însă că Voronin a acţionat la o sugestie din exterior. Curios că, deşi ultimul congres al PCRM, din iunie 2012, a adoptat o declaraţie prin care anunţă că „PCRM în activitatea sa politică cotidiană a fost (când? – n.n.) și va fi un susținător și promotor al ideii de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Vamală „Rusia–Belarus–Kazahstan”, în programul comuniştilor nu au fost introduse redactările necesare, sintagmele „integrarea europeană” şi „aderarea la UE” figurând în capitolul „sarcinile PCRM”.

Că gestul comuniştilor este unul accidental, neprogramat, impulsiv sau silit, o demonstrează şi faptul că pe site-ul PCRM nu a fost eliminată lozinca „Moldova europeană o construim împreună”. Dacă Voronin ar fi decis să renunţe la integrarea europeană în folosul celei asiatice, lozinca trebuie schimbată în „Moldova asiatică o construim împreună”.

Pe terenul lui Şelin

Ceea ce nu înseamnă că el nu va face lucrul acesta în viitor, pe măsură ce ne vom apropia de alegeri şi astfel, bătălia electorală pentru parlament se va da pe „terenul lui Şelin”. Încet, dar sigur PCRM cade pradă radicalismului. Până la urmă, nu este exclusă o alianţă disperată între PCRM şi PSD, care l-ar aduce pe ultimul în Parlament, dar nu ar rezolva problema comuniştilor, care e legată de Voronin, de dezorientarea, de epuizarea sa ca lider.

Nicolae Negru

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)