„Moldova anului 2019 nu e mai democratică și mai competitivă decât cea din anii precedenți”

Interviu cu Sergiu Bușcaneanu, cercetător Marie Curie la Departamentul de Studii Europene și Internaționale din cadrul King’s College din Londra

 Sergiu Bușcaneanu este de baștină din Cihoreni, Orhei. A crescut într-o familie de intelectuali. Părinții i-au cerut să fie rezilient în fața greutăților și corect cu cei din jur. Şi acum mai învață să fie așa cum i s-a cerut, ceea ce încearcă să transmită mai departe și celor doi copii ai săi. A studiat la Școala Normală „Vasile Lupu” din Orhei, unde și-au făcut studiile ambii părinți, fratele mai mare și mai multe rude. Au urmat apoi studiile de licență și masterat la Facultatea de Istorie de la USM. Studiile de masterat și doctorat le-a încheiat în cadrul unor universități din Marea Britanie și Germania. În prezent, își împarte viața de familie și cea profesională între Berlin și Londra.

Stimate domnule Sergiu Bușcaneanu, cred că ați încercat să vă faceți o carieră acasă. Când ați plecat din R. Moldova şi în ce activități sunteți implicat acum?

După absolvirea facultății, am lucrat cinci ani şi jumate, cu o pauză de un an, la  Asociația ADEPT. La ADEPT am învățat multe lucruri, dar am înțeles că mai aveam de crescut.

Prima plecare din Moldova a avut loc în 2005 și a fost legată de intenția mea de a urma un program de masterat peste hotare. Am făcut un masterat în politică europeană la Universitatea din Leeds, grație unei burse Chevening acordată de Consiliul Britanic și Ministerul Afacerilor Externe al Marii Britanii. După încheierea studiilor în 2006, am revenit în Moldova și mi-am reluat activitatea la ADEPT. A doua plecare a avut loc în 2008 și, de asemenea, a fost legată de studii. Obținusem o bursă din partea Comisiei Europene, datorită căreia am putut începe un program de doctorat în științe politice la Universitatea Humboldt din Berlin, program pe care l-am încheiat în 2014. Acum lucrez într-un proiect de cercetare la Departamentul de Studii Europene și Internaționale din cadrul King’s College din Londra.

Spuneți-ne din ce sat vă sunt rădăcinile, ce vă leagă acum de el?

M-am născut în satul Cihoreni din raionul Orhei. Tânărul și talentatul scriitor basarabean Anatol Grosu afirma odată plastic că îi plac „știrul și loboda”. Atitudinea lui pentru aceste două plante nu trebuie luată literalmente. „Știrul și loboda” substituie mai curând sensibilitatea lui fină pentru esența unui spirit autentic care a prins rădăcini în unele din satele basarabene. Esența acestui spirit mă leagă și pe mine de acest sat. Acolo „luptă” mama și tot acolo îmi este înmormântat tatăl. Parafrazându-l pe Blaga, veșnicia (și relația mea cu ea) s-a oprit la sat „pe morminte înalte”…

În ce familie ați crescut, cu ce tradiții, care au fost sfaturile părinților pe care le veți transmite și celor doi copii pe care-i aveți?

Am crescut într-o familie de învățători. Mama a fost învățătoare de clasele primare, iar tata a fost profesor de limba și literatura română. Mama ne-a învățat – pe mine și pe fratele meu mai mare – să fim luptători, iar tata ne-a cerut să fim corecți cu cei din jur. Încă învățăm zilnic să fim așa cum ni s-a cerut. Ce nu vom reuși noi sper să reușească copiii noștri.

 

De câte ori reușiți să veniți acasă și în ce măsură vă bucură ori vă întristează schimbările social-politice din Republica Moldova?

 Acasă reușesc să vin mai rar decât mi-aș dori, o dată sau de două ori pe an.

„Schimbări” ziceți? Din perspectivă locală, tot ce s-a produs în Moldova în ultimii ani poate fi numit și „schimbare”, dar din perspectivă globală și chiar regională, aceste „schimbări” țin în continuare Moldova la capătul clasamentelor internaționale privind statul de drept, nivelul corupției, dezvoltarea umană, competitivitatea, inovația, libertatea afacerilor etc.

Din perspectivă locală, contează, firește, creșterea anuală a recoltei de struguri, dar mai importantă ar fi o schimbare de atitudine, care ar mișca Moldova în topul clasamentelor internaționale privind, de exemplu, libertatea afacerilor, după modelul Georgiei, sau inovația, după modelul Estoniei.

Schimbările esențiale ar trebui evaluate mai puțin în raport cu promisiunile electorale făcute de partidele de la guvernare și mai curând în raport cu performanțele lor obținute într-un context de competiție regională și globală.

În termeni de comparație regională și globală, Moldova anului 2019 nu e mai democratică și mai competitivă decât cea din anii precedenți, și asta nu poate să bucure.

Cum comentați rezultatele alegerilor parlamentare din 24 februarie curent?

Rezultatele alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019 reprezintă oglinda care reflectă cu o anumită refracție profilul societății moldovenești. Nu-mi place ce văd în ea, dar nici pe oglindă nu te poți supăra. Eventual, te poți supăra, dar cu siguranță nu (te) ajută.

În Germania, fostul Președinte Wulff a fost forțat să demisioneze în 2012 doar pentru suspiciuni de favoritism și corupție.

Pe de altă parte, în Moldova persoana care a recunoscut că a mituit cu zeci de milioane de dolari un fost prim-ministru și care a rămas principalul suspect al delapidării unui miliard de dolari din sistemul bancar a fost votată en-gros să reprezinte un segment de alegători în Parlament.

Tot în Germania ar fi fost suficientă expulzarea în interese de grup a unui singur profesor inocent de origine turcă pentru declanșarea unor proteste de anvergură, care ar fi forțat șefi de partide și conducători ai unor instituții specializate să-și caute rostul în afara domeniului public.

În Moldova, președintele partidului de guvernământ care nu putea să nu știe despre expulzarea profesorilor de origine turcă a rămas votabil pentru alegătorii săi, iar partidul Președintelui Dodon, implicat, foarte probabil, în acest târg cu profesorii turci, a obținut cele mai multe mandate de deputat în Parlament. Culmea ipocriziei este, după drama imensă a separării forțate a unor copii inocenți de tații lor, să vezi demnitarii responsabili împărțind – în fața camerelor de luat vederi, firește – cadouri copiilor moldoveni din familii vulnerabile și organizând congrese mondiale ale familiei. Alegătorii acestor două partide n-au găsit nimic ce să le reproșeze.

Moldova este afectată de exod. În prezent, au început să plece și cei care aveau afaceri, un serviciu, o casă. Aceștia își motivează plecările pe care le programează pentru viitorul copiilor. Dvs. ați plecat la fel pentru ei sau din alte motive?

Eu am plecat pentru studii, dar nu aș fi sincer dacă nu aș recunoaște că am rămas pentru avantajele pe care le oferă familiei mele sistemele de educație și de sănătate din Occident, dar și pentru că, revenit, de exemplu, în domeniul academic din R. Moldova, nu văd cum aș putea continua proiectele mele de cercetare în lipsa unei finanțări cuvenite din partea statului. Ca să pot pune această lipsă în perspectivă, am să dau un exemplu din propria experiență. Școala doctorală pe care am încheiat-o la Berlin, una din multiplele asemenea școli din cadrul Universității Humboldt, cu un număr de doar 40-45 de doctoranzi, avea un buget anual de peste 2 milioane de Euro, care era suficient pentru burse, onorarii pentru profesorii invitați, training-uri de cercetare, cercetări de teren și participări la multiple evenimente academice în toată lumea. Care UNIVERSITATE din Moldova are un buget anual de 40 milioane de lei prevăzuți doar pentru cercetare?

Cum comentaţi actuala situaţie social – politică din RM, ce ar trebui să facă autorităţile ca statul nostru să revină în albia normalităţii?

Mai multe probleme care țin Moldova în loc se datorează inclusiv efectelor adverse ale unor instituții informale, precum patronajul, clientelismul și nepotismul. Aceste instituții au o evoluție de secole, sunt extrem de rezistente la schimbare și reprezintă cel mai natural mod de organizare socială în statele subdezvoltate. Reziliența instituțiilor și practicilor informale se datorează unor mecanisme de reproducere, dar și costurilor imense pe care elitele conducătoare ar trebui să le suporte în procesul de liberalizare politică și economică. Cu cât mai mari sunt beneficiile extrase de elite din resurse publice, cu atât mai mari sunt costurile pe care acestea ar trebui să le suporte și rezistența lor la orice încercări autentice de reformă democratică.

Piesa de rezistență care ar putea neutraliza efectele acestor instituții și practici informale este statul de drept, care a fost prima condiție necesară în procesul de democratizare în Europa Occidentală.

Dar ce se poate face atunci când sistemul judecătoresc din Moldova este și el afectat de aceleași practici informale?

Se poate aștepta o soluție de modernizare socială, care în Marea Britanie a durat peste trei secole, sau se poate testa o scurtătură, care ar presupune ceea ce în engleză se numește outsourcing. Dacă marii giganți tehnologici reușesc să atingă performanță făcând outsourcing de talent, R. Moldova ar putea încerca să facă outsourcing de integritate în sistemul judecătoresc. Ideea unei misiuni internaționale de supremație a legii nu este nouă și a fost testată cu succes relativ în Guatemala. O asemenea misiune ar trebui să aibă personal (judecători și procurori) cu experiență internațională, un mandat pe durata a cel puțin 2-4 cicluri electorale și competențe executive clare.

Misiunea ar putea fi sprijinită de un consorțiu internațional sub egida UE și însoțită de asistență macro-financiară consistentă. O asemenea misiune ar putea fi acceptată în state precum R. Moldova doar în puncte-cheie de transfer al puterii către forțe democratice autentice. Deocamdată, lipsește cererea, dar și oferta pentru o astfel de inițiativă. Pentru cerere e nevoie de elite determinate, iar odată cu acestea ar putea veni și oferta de sprijin internațional pentru o misiune de supremație a legii.

În condițiile în care R. Moldova riscă să rămână în urma saltului tehnologic în plină desfășurare, mi se pare crucială edificarea unui stat de drept viguros şi promovarea inovației bazate pe cercetare și competitivitate economică.

The following two tabs change content below.