Moldova a mai pierdut o familie

NIMENI ACASĂ // „Astăzi, circa 26 de mii de copii moldoveni se află doar în Italia”

Din JURNALUL lui Costel: „Salut, dragul meu Jurnal. Mă numesc Constantin şi am 14 ani. Deşi m-am născut şi am copilărit în satul Mileştii Mici, r. Ialoveni, R. Moldova, casa mea acum este Italia. Când aveam doar patru anişori, părinţii mei au plecat în străinătate. Eu am rămas singur acasă. Ulterior, m-au rupt de la sânul bunicii, care m-a crescut timp de mai mulţi ani şi m-au luat şi pe mine în Italia. Acolo s-a născut sora mea Beatrice. Ea nu ştie să vorbească română. Pentru ca familia mea să se întoarcă în R. Moldova trebuie să fie făcute mai multe schimbări în ţară”

„În această casă planifica să locuiască familia fiicei mele, care acum este în Italia. Mi se rupe sufletul când mă gândesc că vor să o vândă”, spune mâhnită bunica Vera. Femeia priveşte cu tristeţe pereţii casei cu două niveluri care se înalţă pe unul din dealurile satului Mileştii Mici din r. Ialoveni. „Ginerele meu a proiectat-o de unul singur. Nepotul şi nepoţica au camerele lor în care, din păcate, nu vor mai sta. Au luat un apartament pe credit în Italia pe care trebuie să-l achite timp de 20 de ani”, povesteşte bunica Vera. Fiica şi ginerele au plecat în Italia pentru a putea duce la bun sfârşit construcţia propriului colţişor, însă peste ani s-a dovedit că nu mai au nevoie de el. „E su!” (este sus), Beatrice arată cu degeţelul spre camera unde ar trebui să stea, dacă ar fi fost finisată casa de părinţii ei. Fetiţa care tocmai a împlinit cinci anişori a venit recent, împreună cu fratele ei Costel, în ospeţie la bunica. „Vorbeşte doar italiana. Nu înţeleg nimic din ceea ce-mi spune. Îi spun „Da”, orice m-ar întreba”, surâde bunica.

A trebuit să aleagă între bunica şi mama, între R. Moldova şi Italia

Costel îşi aminteşte doar câteva secvenţe vagi despre despărţirea de părinţii lui, care au plecat în străinătate când băiatul avea doar trei anişori. „Eram mic şi nu înţelegeam multe lucruri, dar nu am să uit dorul pe care îl simţeam în fiecare zi. Am fost foarte fericit atunci când părinţii au venit acasă ca să-mi spună că mă iau în Italia”, povesteşte Costel. Însă reunirea cu mama şi tata însemna şi despărţirea de bunica Vera, cea care l-a crescut atâta timp cât părinţii au fost departe. „Bunica a devenit o a doua mamă pentru mine”, afirmă băiatul privind-o cu gingăşie pe femeia care şi-a crescut nepoţii atunci când copiii îi erau departe. A fost un timp când ambele fiice ale sale erau plecate peste hotare şi ea a trebuit să fie şi bunică, şi părinte, şi prietenă pentru nepoţii ei. „Nu am vrut să o las pe Ala să-l ia pe Costel. Eu l-am crescut şi am suferit foarte mult atunci când m-au lipsit de nepoţel”, îşi aminteşte bunica. Acum, femeia este fericită pentru că ambii nepoţi sunt „acasă”. „Ei vor fi toată vara la Mileştii Mici”, spune bunica veselă.

Nu aveam viitor în R. Moldova

Părinţii lui Costel şi Beatrice au ambii studii superioare. Ala este absolventă a Facultăţii Tehnologia în Industria Alimentară, UTM, Victor a absolvit Electromecanica la aceeaşi universitate, însă cu diplomele pe care le aveau nu au putut să se angajeze cu un salariu decent în R. Moldova. „În februarie 2000, soţul meu a plecat în Cehia, câteva luni mai târziu am plecat şi eu acolo pentru a fi alături de el. În scurt timp, eu m-am întors acasă, iar soţul meu a plecat din Cehia în Italia. În septembrie 2001, cu ajutorul soţului, am reuşit să ajung şi eu acolo. Împreună, timp de doi ani, am adunat bani ca să-l putem lua şi pe fiul nostru alături de noi”, povesteşte Ala, mama lui Costel. În septembrie 2003, Costel pleacă şi el în Italia. „După ce a născut-o pe Beatrice, a fost o perioadă foarte grea. Lucra doar Victor. Acum lucrează şi Ala la un hotel, face curăţenie”, spune bunica.

„Italia a devenit casa mea”

Costel avea şase anişori când a ajuns în Italia, dar a reuşit. „La început a fost destul de dificil pentru că nu cunoşteam pe nimeni, nu cunoşteam limba, iar toţi prietenii mei au rămas în Moldova”, ne relatează Costel, vorbind în română cu un accent vădit italienesc. Băiatul spune că a rămas impresionat de peisajul, de atmosfera caldă, de oamenii de acolo, cel mai important fiind că este alături de părinţi. „La şcoală am fost ajutat de profesori şi de colegi să învăţ limba cu ajutorul semnelor şi al desenelor”, povesteşte băiatul. Cel mai mult a avut de suferit bunica Vera. „Plângeam de fiecare dată când mă sunau. Acum încerc să-i conving să se întoarcă acasă. Fiica mea parcă nu ar fi împotrivă, dar ginerele este mai categoric”, spune supărată bunica.

„În Italia s-a născut sora mea”

Victor a fost nemulţumit când Beatrice, atunci când trebuia să meargă la grădiniţă, vorbea mai bine limba română. „Atunci el a interzis să se mai vorbească cu ea în casă în limba română, ca să o ajutăm să se integreze mai uşor la grădiniţă”, povesteşte Costel. Treptat, fetiţa a uitat definitiv limba pe care o vorbesc rudele ei şi astăzi nu cunoaşte mai mult de câteva cuvinte şi interjecţii „Mâţa! Pis-pis-pis!”, cheamă Beatrice pisicuţa din curtea casei bunicii Vera. „Îmi place la bunica pentru că ea are multe animale domestice, îmi place să alerg prin curte, să mă joc în nisip”, îmi traduce Costel ceea ce-mi vorbeşte Beatrice în italiană. De toate aceste bucurii fetiţa nu are parte în ţara străină.

Vă întoarceţi în Republica Moldova?

„Republica Moldova are nevoie de multe schimbări pentru a-şi aduce cetăţenii înapoi în ţară. În primul rând, trebuie să ofere locuri de muncă, specialişti sunt mulţi, iar locurile de muncă, puţine. Să dezvolte agricultura, economia etc.”, spune Victor. Mama lui Costel nu exclude că familia lor ar putea reveni în R. Moldova. „Posibil că eu şi soţul ne vom întoarce acasă, atunci când vom fi asiguraţi că am reuşit să oferim un viitor copiilor noştri, iar copiii vor decide singuri unde să trăiască când vor fi mari”, spune Ala. Costel şi-a făcut deja alegerea în ce ţară îşi vede viitorul. „În Italia”, spune ferm băiatul de 14 ani. Întreaga familie este stabilită în Italia deja de opt ani, iar Moldova este acum doar destinaţia vacanţei de vară. „Cazul nostru nu este unicul. Avem foarte mulţi prieteni stabiliţi cu familia în Italia şi cu toţii ne dorim un viitor mai prosper pentru Republica Moldova, ca să avem la ce ne întoarce acasă”, declară întreaga familie. Am întrebat-o pe bunica Vera ce va face dacă şi a doua fiică va decide să-şi ia copilul şi să se stabilească în Italia, unde lucrează la negru de mai mulţi ani. „Nici nu vreau să-mi imaginez acest lucru. Nu cred că mă vor lăsa singură”, spune femeia cu ochii în lacrimi.

Nu rămâneţi indiferenţi!

JURNAL de Chişinău îi îndeamnă pe toţi cei care sunt în preajma copiilor lipsiţi de grija părintească şi care sunt în situaţie de dificultate să nu rămână indiferenţi faţă de problemele acestora şi să ne contacteze la numărul de telefon 069456968 sau să ne scrie la adresa electronică. Mâine poate fi prea târziu cotidian@jurnal.md.

Stop migraţie!

Numărul de familii care părăsesc R. Moldova în căutarea unei vieţi mai bune se măreşte pe an ce trece. Potrivit ministrului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga, în Italia îşi fac studiile şi frecventează grădiniţele peste 26 de mii de copii moldoveni. „Este puţin probabil că aceste familii vor reveni în R. Moldova”, a declarat Valentina Buliga.

Veronica CÂRMANU

The following two tabs change content below.