Mobilurile nevăzute ale remanierii guvernamentale // BOGATU

Aşadar, remanierea guvernamentală, despre a cărei necesitate a vorbit atât de mult Vlad Filat, s-a săvârşit. Unora evenimentul li s-a părut prea pipernicit ca să-l comenteze. Alţii, din contra, s-au grăbit să-l ia în răspăr, acuzând micimea schimbărilor operate. Şi cei dintâi, şi cei din urmă şi-au pironit ochii şi atenţia în vârful aisbergului, scăpându-le partea lui nevăzută care este, precum se ştie, şi cea mai mare.

Efectul preşedintelui ales

Guvernul nu-i o cutie de carton tocmai bună de adunat praful. Fiind un dispozitiv extrem de complex, acesta trebuie mereu uns, spălat, reparat, modernizat, eficientizat. Privită din acest unghi, reforma lui a cam întârziat. Dar nu atât din vina premierului, cât în urma animozităţilor din sânul AIE. Până mai ieri, partenerii de coaliţie nu priveau cu ochi buni propunerile privind înlocuirea unor miniştri cu alţii, tratându-le ca pe nişte atentate la interesele lor de partid.

Lucrurile s-au schimbat odată cu alegerea preşedintelui. Astfel, cele două remanieri de la ministerele Educaţiei şi Internelor se constituie într-un prim efect pozitiv al depăşirii crizei politice. Acum prim-ministrul, pornind de la prerogativele sale constituţionale, poate să-şi exercite atribuţiile fără să fie dependent de mofturile înguste de partid.

În mod normal, interesul de partid ar urma să se consume odată cu partajarea portofoliilor şi instalarea Guvernului. De aici încolo şi primul-ministru, şi miniştrii trebuie să funcţioneze în baza programului de guvernare şi pe propria lor răspundere. Din păcate, la noi totul a fost întors pe dos. Acum există şansa ca lucrurile inversate să fie îndreptate. Prin învestirea lui Nicolae Timofti în postul de şef al statului, nimic nu-i mai stă în cale lui Vlad Filat să-şi facă datoria la capacitate maximă.

Nu pentru „Istoria românilor” a fost demis Şleahtiţchi

În ciuda speculaţiilor de tot felul că Mihail Şleahtiţchi ar fi fost destituit pentru că s-ar fi pomenit singur împotriva tuturor în efortul său lăudabil de a introduce „Istoria Românilor” în şcoală, adevărul este altul. Fostul ministru a făcut de bună seamă o treabă bună şi merită aplauzele noastre. Totuşi, bocitoarele degeaba îi plâng pe umăr.

Zvonurile strecurate prin mass-media, potrivit cărora dl Sleahtiţchi, optând pentru „Istoria Românilor”, s-ar fi opus liniei generale a PLDM şi poziţiei PD, sunt simple gogoriţe. În realitate, totul a fost un aranjament cu iz electoral în AIE, pentru ca şi lupul să fie sătul, şi oaia întreagă. Sau mai exact vorbind, ca dl Diacov, de exemplu, întâlnindu-se cu partea nostalgică a electoratului său, să poată arăta cu degetul spre dl Şleahtiţchi şi să zică: „El, nu noi, a reintrodus „Istoria românilor” în şcoală”. O dovadă în plus că la mijloc e o mică înţelegere în familia politică a Alianţei este şi faptul că ex-ministrul Educaţiei nu a fost aruncat ca o măsea stricată. Mihail Şleahtiţchi nu a fost lăsat pe drumuri nicio clipă. El fu desemnat în funcţia de consilier prezidenţial chiar în ziua zgomotoasă a remanierii guvernamentale. Oricum, ex-ministrul Educaţiei a intrat frumos în istoria naţională.

Cât priveşte noii miniştri, ei n-au fost numiţi, bineînţeles, exclusiv pe principiul loialităţii, după cum insinuează unii, deoarece premierul nu-i nebun să instaleze în fruntea unor instituţii extrem de dificile nişte cabotini. Asta ar însemna suicid politic. În realitate, situaţia e total diferită de cum le pare unora.

Reforme pe bani occidentali

Nu încape îndoială că e ceva putred la Educaţie. De Interne nici nu mai vorbim. Tentativa de a ferici de-a valma toată lumea cu diplome de bacalaureat îşi are obârşia în utopiile sovieto-comuniste. Cu multe şcoli dărăpănate, cu profesori tot mai slab pregătiţi, cu salarii mizerabile, cu o materie încă supraîncărcată, Educaţia, potrivit datelor Băncii Mondiale, consumă în Republica Moldova nouă la sută din PIB. Efectul însă este lamentabil.

În aceste condiţii, la cele două ministere se impun reforme fundamentale. Ele vor fi subvenţionate nu doar din resursele modeste de la buget, ci mai cu seamă din fondurile europene şi cele americane. De la finanţa internaţională se aşteaptă să vină sume cu multe zerouri în cazul în care Guvernul va arăta că este capabil să le absoarbă.

Iată de ce în funcţiile de miniştri au fost numiţi specialişti în economie, cu o temeinică pregătire contabilicească şi managerială. Şi Dorin Recean, şi Maia Sandu au făcut studii postuniversitare la prestigioase instituţii de învăţământ superior din SUA.

Desemnarea lor nu este, deci, deloc întâmplătoare. Cei care oferă bani, doresc să aibă de a face în administraţia publică centrală cu persoane competente în care au încredere. Dorin Recean şi Maia Sandu au lucrat cu americanii în diverse organizaţii şi bănci internaţionale. Acum rămâne doar ca ei să nu înşele aşteptările.

Corupţia, parvenitismul, abuzurile de tot felul ne mănâncă de vii

De prefaceri substanţiale e nevoie, fireşte, nu doar în ministerele Educaţiei şi Internelor, ci şi în alte domenii. Multe dintre ele sunt de-a dreptul putrede: Justiţia, Comerţul, Construcţiile sau Agricultura. Şi nu numai. Corupţia, nepotismul, parvenitismul, abuzurile de tot felul ne mănâncă de vii.

De aceea, remanierile vor continua. Marian Lupu, de altfel, a promis să evalueze activitatea miniştrilor democraţii pentru a vedea care dintre ei urmează să fie schimbaţi.

Astfel stând lucrurile, gestul făcut de premier este logic. Există riscul, ce-i drept, ca remanierile să degenereze într-o ordinară plombare a unui drum care nu duce nicăieri. Cu bunele intenţii, precum se ştie, este pavată şoseaua ce şerpuieşte spre pierzanie. Ne-am convins în repetate ori de asta. Rămâne de văzut dacă Guvernul va fi în stare să nu piardă reperele şi să gestioneze cu pricepere un proces complex de reforme care ia turaţii.