Mobilul nu creşte riscul de cancer

Rezultatele studiului destinat să arate dacă există sau nu un risc crescut de cancer în urma folosirii telefonului mobil au fost recent publicate în Jurnalul Internaţional de Epidemiologie. Sunt liniştitoare, scrie „Le Figaro”, precizând că dezbaterea nu s-a încheiat încă din cauza unor vicii de metodologie. Mai mult, modul de utilizare a telefoanelor a suferit modificări odată cu apariţia noilor modele din ce în ce mai performante.

De aici şi declaraţia ambiguă a coordonatoarei principale a studiului, dr. Élisabeth Cardis, citată de AFP: „Studiul n-a evidenţiat un risc crescut, dar nu putem spune că nu există un risc doar pentru că nu există suficient de multe rezultate care să sugereze asta”. Lansată de Centrul internaţional de cercetare asupra cancerului (CICC), în 2000, în 13 ţări (Germania, Australia, Canada, Danemarca, Finlanda, Franţa, Israel, Italia, Japonia, Norvegia, Noua Zeelandă, Regatul Unit şi Suedia), ancheta urmărea să evidenţieze o eventuală relaţie între folosirea telefonului mobil timp de 10 ani şi tumorile creierului, ale nervului acustic sau ale glandei parotide (salivare). De altfel, au fost chestionaţi pacienţi suferind de aceste tipuri de cancer pe perioada în care au folosit telefonul mobil, comparând răspunsurile acestora cu cele ale altor voluntari sănătoşi.

Ancheta a acoperit 2.708 cazuri diagnosticate cu gliom (tumoare localizată la nivelul sistemului nervos) şi 2.409 cazuri de meningiom (tumoare benignă a meningelui), 1.100 de cazuri de neurinom acustic (tumoare a nervilor) şi 400 de tumori ale glandei salivare, comparativ cu voluntarii sănătoşi cu vârste între 30 şi 59 de ani. Studiul a relevat însă un risc de gliom cu 40% mai mare şi un risc de meningiom cu 15% mai crescut în cazul celor care vorbesc frecvent la telefon. Cu toate acestea, din cauza dificultăţilor metodologice, autorii estimează că acest risc, relativ scăzut, este departe de a fi sigur. Mijloacele şi erorile limitează relevanţa concluziilor şi împiedică stabilirea unei interpretări cauzale. Această procedură se numeşte „caz control de anchetă” şi presupune compararea răspunsurilor voluntarilor bolnavi.

The following two tabs change content below.