„Mitropolia Moldovei este o consecinţă a ocupaţiei politice”

Interviu cu vicepreşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, istoricul Ion Negrei

În 2013 se împlinesc 200 de la formarea Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, o structură a BORu. Cu acest prilej, mai multe instituţii culturale, inclusiv Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chişinău, au anunţat manifestări dedicate acestui eveniment, şi aceasta în pofida faptului că anul trecut mediul academic, inclusiv ICR a condamnat anexarea Basarabiei.

– Stimate Domnule Negrei, ce s-a întâmplat la 1813 în Basarabia, de când şi de unde îşi revendică originile actuala Mitropolie a Chișinăului și întregii Moldove?

Actuala structură bisericească din RM numită Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove este o creaţie a regimului ţarist şi a celui sovietic şi nu are nimic în comun cu tradiţia de organizare a bisericii în spaţiul românesc. După ocuparea Basarabiei în 1812,în noua achiziții teritoriale s-a format Arhiepiscopia Chişinăului şi Hotinului. Întrucât în acest spaţiu nu exista nicio eparhie care ar fi putut fi ridicată la rang de arhiepiscopie, iar cele mai multe biserici din această nouă structură ecleziastică provin din eparhia Hotinului, parte componentă a Mitropoliei Moldovei recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol în 1401, pentru a-i conferi „legitimitate” noii structuri ecleziastice, a fost uzurpată titulatura episcopiei Hotinului, adăugându-se și a Chișinăului, după desemnarea lui ca reședință de ținut.

– Se ştie că Arhiepiscopia Chişinăului şi Hotinului a fost formată la sugestia mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. În opinia mea, autorităţile ruse ar fi format o asemenea structură bisericească şi fără sugestia acestui ierarh…

Există un demers semnat de Bănulescu-Bodoni prin care se solicită Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu) formarea arhiepiscopiei. Acest lucru s-a făcut pentru a se accentua că această structură bisericească s-a format la cererea clerului şi a populaţiei locale. Mitropolitul Bănulescu-Bodoni a fost instrumentul regimului ţarist. Conform Dreptului Canonic, este ilegală formarea unei structuri ecleziastice în urma unei cuceriri politice. Dacă, în plan politic, scindarea Moldovei se datorează domnului și boierilor, care nu au putut păstra integritatea Principatului Moldovei, în plan bisericesc, Bănulescu-Bodoni a acţionat conștient și anticanonic. Scindarea unei structuri ecleziastice este o acțiune condamnabilă de către biserică.

– Se ştie că Bănulescu-Bodoni a desfăşurat o activitate importantă în domeniul educaţional şi editorial…

Regimul ţarist era interesat în administrarea teritoriul dintre Prut și Nistru. O administraţie rusească era imposibil de aplicat din start, mai ales în plan bisericesc. În demersul său către Sinodul BORu, Bănulescu-Bodoni menţiona că în acest teritoriu există o populaţie mult diferită și deosebită de cea rusă, de aceea i s-a permis să creeze o structură ecleziastică, să deschidă seminarul şi tipografia. Or, acestea erau nişte instituţii de pregătire a funcţionarilor pentru administraţie, atât în plan bisericesc cât și în cel civil.

Cartea bisericească rusă nu putea fi introdusă în serviciul divin, clerul local nu era pregătit pentru aceasta, dar nici populaţia băștinașă, de aceea se permite deschiderea tipografiei şi tipărirea de cărţi de cult în limba română. Folosindu-se de aceste particularități ale locului, Bănulescu-Bodoni a publicat aproape tot setul de cărţi destinate serviciului divin, mai mult, reeditează biblia de la Blaj din 1795, cărţi care au circulat şi în principate.

– După 1812, clerul a fost mobilizat în acţiunea de rusificare Basarabiei, de altfel, ca şi până atunci, însă mult mai intens. Ce se întâmplă cu această arhiepiscopie după 1917?

În 1917, după căderea autocrației, dar mai cu seamă după lovitura bolșevică, în teritoriul fostului imperiu, s-a reactivat Patriarhia Rusă. A apărut problema organizării bisericii din fostele gubernii. Inițial, obiectivul clerului local și a enoriaților era să formeze o mitropolie autonomă a Basarabiei. La 24 ianuarie 1918, când Republica Democratică Moldovenească (RDM) şi-a proclamat independenţa, s-a pus problema creării unei mitropolii independente. Și atunci au apărut voci care spuneau că Basarabia nu poate forma o mitropolie independentă, deoarece este parte a unui neam. Se ştie că structurile bisericești în lumea ortodoxă se organizează după criteriul etnic. Și odată ce clerul și enoriașii în 1812 au fost rupți de la Mitropolia Moldovei, în noile împrejurări politice, se punea problema revenirii în cadrul acestei mitropolii. Astfel a demarat o mișcare de apropiere a clerului din Basarabia de Mitropolia Moldovei. Lucrurile mergeau paralel cu apropierea politică.

După unirea Basarabiei cu România, a apărut din nou problema organizării bisericii. Din punct de vedere juridic, biserica din Basarabia rămânea sub jurisdicția BORu, care era în organizare, în timp ce, din punct de vedere politic, Basarabia declarase unirea.

Unii considerau că unirea politică este egală cu unirea bisericească, făcând trimitere la faptul că clerul din Basarabia a avut un deputat în Sfatul Ţării, pe protoiereul Alexandru Baltaga, care a votat unirea. Însă clerul de aici spunea că n-a votat unirea bisericească. Conducerea bisericii române i-a propus ierarhului rus de la Chişinău să devină membru al Sinodului BOR, acesta însă a refuzat, preferând să se întoarcă în patria sa istorică, unde mai târziu a cunoscut persecuțiile bolșevice, fiind nevoit să emigreze peste hotare. În 1925 a fost adoptată Legea organizării bisericii ortodoxe din România, care prevedea constituirea mitropoliei Basarabiei în cadrul BOR. Prin implementarea legii în 1928 a fost creată de facto Mitropolia Basarabiei, avându-l în frunte pe mitropolitul Gurie, un ierarh de frunte a BOR.

– Ce s-a întâmplat cu Mitropolia Basarabiei după 28 iunie 1940?

Ocupația politică a Basarabiei la 1940 a fost urmată de o nouă ocupație bisericească. În proclamata RSS Moldovenească s-a creat o episcopie a Chișinăului cu ierarhi numiți de la Moscova. În perioada 1941–1944, în Basarabia a fost reactivată Mitropolia Basarabiei în frunte cu mitropolitul Efrem Enăchescu. După reocuparea Basarabiei, treburile bisericești din fosta RSS Moldovenească au fost administrate doar de ierarhi ruși, numiţi de BORu.

– Cum s-a ajuns să avem la Chişinău o mitropolie a Întregii Moldove?

Odată cu proclamarea independenței RM, s-a pus și problema organizării bisericești. Mișcarea de emancipare națională de la răscrucea anilor 80-90 ai secolului trecut a găsit în fruntea bisericii din Moldova pe episcopul Serapion, un șovin rus, care, în cele din urmă, la cerințele clerului și ale enoriașilor a fost înlocuit cu episcopul Vladimir Cantarean, un originar din regiunea Cernăuţi. Acesta a fost numit în 1989 episcop al Chişinăului şi al Moldovei. La început, s-a înregistrat o apropiere de biserica din România, serviciile divine erau oficiate împreună cu reprezentanţi ai Mitropoliei Moldovei din cadrul BOR, cele două maluri ale Prutului erau într-o unire frăţească şi sub aspect bisericesc.

Însă, mai târziu, când s-a văzut că interesele enoriașilor și ale clerului nu sunt atât de bine exprimate de către episcopul Vladimir, a început o mişcare în sânul clerului. O parte din cler şi, în primul rând, episcopul de Bălţi Petru Păduraru, a pledat pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei. În decembrie 1992, a avut loc o adunare a părtaşilor reactivării, s-a făcut demersurile necesare către BOR, care a luat decizia de a reactiva Mitropolia Basarabiei. Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se înţelegea că ultima va avea în jurisdicţie sa toate bisericile din RM.

Pentru a combate această mişcare, Moscova, chiar în ajunul reactivării, a declarat Biserica din RM ca independentă, ceea ce din punct de vedere canonic este ilegal. Dreptul canonic prevede statutul de biserică autocefală şi biserică autonomă. Independenţa este o noţiune utilizată doar în domeniul politic.

– Ce opinie aveţi despre faptul că mai multe instituţii culturale şi academice organizează manifestări dedicate aniversării unei structuri ruseşti pe teritoriul Basarabiei?

După cum se ştie, anul trecut am comemorat împlinirea a de 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus, iar în acest an, sărbătorim 200 de ani de la formarea Mitropoliei Moldovei. Se creează o confuzie generală. Repet, Mitropolia Moldovei este o consecinţă a ocupaţiei politice, în acest sens ar trebui privite lucrurile.

– Prin urmare, nu este corect să pretinzi originile Mitropoliei Basarabiei la 1813.

Nicidecum. La 1813, s-a format o structură bisericească rusească în cadrul BORu. Mitropolia Basarabiei s-a format ca structură bisericească în cadrul BOR, în conformitate cu Legea de organizare a bisericii ortodoxe din România din 1925.

– Şi totuşi unde îşi are originile Mitropolia Basarabiei?

La 1918, Arhiepiscopia Chişinăului şi Hotinului ar fi putut să revină în componenţa Mitropoliei Moldovei. Ierarhii de la Iaşi astfel priveau lucrurile, însă clerul din Basarabia, care a trecut prin rusificare şi a deprins unele tradiţii nu chiar ortodoxe, deşi s-a unit cu BOR, a pretins o structură ecleziastică aparte, urmărind să-şi conserve statutul favorizat din punct de vedere material şi să-şi păstreze unele privilegii.

Interviu realizat de Ilie Gulca

La 1813, s-a format o structură bisericească rusească în cadrul BORu. Mitropolia Basarabiei s-a format ca structură bisericească în cadrul BOR în conformitate cu Legea Cultelor din 1925.