Misterul dragostei descoperit de un cumnat şi o cumnată

La 28 de ani, era virgină şi dacă nimeni nu-i ceruse floarea inocenţei până atunci, s-a gândit că nu-i păcat să i-o dăruiască cumnatului său

Malika-Micha-Theiner

Maria şi Catinca s-au născut la un an diferenţă. Creşteau şi se bucurau de viaţă alături de doi părinţi iubitori într-un sat de prin părţile Teleneştilor. Maria se arăta de mică bună gospodină. Îi plăcea să-şi aranjeze frumos jucăriile, hăinuţele. Era tot timpul pieptănată şi curăţică. În timp ce Catinca îşi lăsa jucăriile şi hăinuţele pe unde se nimerea. Părul îi era mereu ciufulit, rochia ruptă şi genunchii zgâriaţi de atâta căţărat pe garduri şi copaci.

La şcoală au mers într-o clasă. Aşa a dorit mama lor, învăţătoare, ca ambele surori să înveţe în clasa ei. Învăţau amândouă bine, aveau aproape aceleaşi note la toate disciplinele. Dar iată că la purtare notele se deosebeau, deoarece Catinca da prin băţ de neastâmpărată ce era. Ea nu putea sta liniştită şi ascultătoare ca sora ei. Până nu se încăiera cu vreun coleg sau nu spărgea vreun geam, nu trecea săptămâna. Nici în clasele mari nu se ogoise. Şi oricât ar părea de ciudat, colegii şi oamenii din sat o iubeau mai mult pe Catinca decât pe soră-sa. La fel era şi cu băieţii. Când s-au făcut domnişoare, în jurul Catincăi roiau flăcăii ca albinele prin flori, iar Maria rămânea neobservată.

Aveau de toate în casă, numai dragoste nu aveau

Au trecut anii şi fetele au terminat şcoala din sat. Maria a mers la universitate, iar Catinca la un colegiu. Ar fi putut să meargă şi Catinca la facultate, căci avea capacităţi, dar nu a vrut să le facă prea mare cheltuială părinţilor. Ea îşi dorea să devină educatoare şi a considerat suficient pentru studii un colegiu de profil. După absolvirea facultăţii, Maria a rămas să lucreze la o şcoală din Chişinău, iar Catinca muncea deja de doi ani la un azil de bătrâni, pentru că nu îşi găsise un loc de muncă la grădiniţă. Continua să fie curtată de mulţi băieţi. Printre ei era şi Viorel, care provenea dintr-o familie înstărită. S-a căsătorit cu el. Nunta a fost simplă, aşa cum a vrut Catinca, puţini nuntaşi, câteva feluri de bucate, fără cartonaşe cu nume pe mese, fără „dezbrăcatul miresei” şi alte obiceiuri.

După nuntă, tinerii şi-au cumpărat o casă minunată în centrul raional. Aveau de toate, numai dragoste nu le ajungea. Catinca nu prea găsea limbă comună cu soţul ei şi prefera să stea mai mult cu bătrânii ei de la azil. Soră-sa îi zicea adesea: „Dacă m-aş fi căsătorit eu cu el, cu toţi banii lui, aş fi stat acasă şi nu m-aş mai fi dus să fiu slugă la nişte bătrâni duşi cu pluta. Atunci nici el nu ar mai fi sărit gardurile pe la mândruţe”. Catinca tăcea şi îşi vedea de treabă. Convieţuia cu Viorel din respect. Viaţa de familie nu se lega. Costică, venit pe lume după doi ani de la nuntă, a stat în familie atât cât Catinca l-a alăptat, pe urmă, nu-şi dădeau rând bunicii să-l ţină. Faţă de azil casa îi părea pustie. Discuţiile cu Viorel se reduceau la bani şi averi. Acesta nu lucra nicăieri, căci avea mai multe firme de construcţii prin Rusia de unde îi veneau bani buni. Era foarte frumos bărbat, un Don Juan, care, până la însurătoare, avusese multe mândruţe şi continua să se distreze cu ele şi după.

În pat cu o fostă iubită

Femeia nu voia să ştie de aventurile lui. Dar orăşelul vuia. Astăzi, îl vedea cineva cu o fostă mândruţă într-un bar, mâine cu o alta sărutându-se prin parc, poimâine, la pădure… Odată Maria l-a surprins sărutându-se cu o tânără într-un restaurant din Chişinău. În altă zi, l-a văzut cu ea la braţ plimbându-se pe lângă Catedrală. Nu i-a spus surorii, a lăsat-o să-l descopere singură.

Şi Catinca l-a descoperit. Într-o zi în care a venit pe neaşteptate acasă la amiază, l-a găsit în pat cu o fostă iubită. Femeia nu a făcut scandal, dar nici nu a vrut să-i asculte explicaţiile. I-a spus că nu-l obligă la pensie alimentară şi l-a rugat frumos să plece din casă cu mândruţă cu tot. Au divorţat paşnic. Viorel a plecat, lăsându-i casa. „Să fie pentru Costică, atunci când va creşte mare”, aşa i-a spus. Avea Catinca un farmec aparte şi, după divorţ, mulţi bărbaţi şi-ar fi dorit să o aibă de nevastă. Ea însă, din teama să nu-şi rănească din nou sufletul cu o iubire eşuată, nu a acceptat pe nimeni. Peste un an, a plecat în Italia.

Viorel i-a luat fecioria Mariei

După plecarea ei, Viorel, de unde până unde, a început să-i facă tot mai des vizite cumnatei la Chişinău. Vizitele lui îi făceau plăcere Mariei. Ştiind că preferă peşte afumat şi bere, se străduia întotdeauna să le aibă la frigider. Într-o sâmbătă, cumnatul a rămas să înnopteze la ea. Fără prea multe mofturi şi rugăminţi, s-a culcat cu el. La 28 de ani, era virgină şi dacă nimeni nu-i ceruse floarea inocenţei până atunci, s-a gândit că nu-i păcat să i-o dăruiască cumnatului său. Nu a plutit printre nori cum îşi imagina. Speriată era şi ea, speriat Viorel, că lui i-a revenit „onoarea” să spargă gheaţa. Şi totuşi amândoi încercau un soi de fericire, amestecat cu nostalgie şi senzaţia unei iubiri neîmpărtăşite. După aceea au avut parte de nopţi de dragoste frumoase, când niciunul nu voia mai mult de la celălalt. În scurt timp, Maria a devenit cea mai dulce şi mai senzuală iubită pentru Viorel şi el a hotărât să se căsătorească cu ea.

Maria şi Viorel formează o familie

În ziua în care Viorel a întrebat-o: „Vrei să te măriţi cu mine?”, Maria i-a spus că îi va da răspunsul numai după ce va vorbi cu Catinca. Seara, i-a telefonat surorii şi i-a înşirat toată povestea. Nu şi-a surprins sora şi nici nu a supărat-o, cum îşi închipuia. Cu o voce calmă, aceasta i-a spus: „Să ştii că nu mai simt absolut nimic pentru Viorel. Fă ce îţi dictează inima, drumul e liber. Dar îmi este teamă că te vei sufoca şi tu alături de el, aşa cum mă sufocam eu. Ce folos că e frumos şi e bogat, dacă e gol pe dinăuntru!”.

Bucuroasă că sora nu e supărată pe ea, a doua zi, Maria a plecat la un salon de frumuseţe. S-a întors acasă ca scoasă din cutie ca să-l aştepte pe Viorel. Nu a venit în seara ceea. A venit în următoarea cu un buchet de flori şi cu inelul. Până atunci, nu i-a adus niciodată flori sau vreun cadou.

Îmbrăcându-i inelul pe deget, i s-a destăinuit: „După despărţirea de Catinca, am avut o perioadă de derută când am trecut fără sentimente de la o femeie la alta. Dar când am început să te cunosc mai bine, să primesc dragostea ta într-o altă dimensiune decât mi s-a oferit până acum, am descoperit că marele mister există. Îţi jur că nu voi mai sări gardurile cum am făcut-o până acum. Voi fi cel mai cuminte soţ de pe pământ. Te am pe tine şi nu-mi doresc nimic mai mult”. Declaraţia i-a topit inima Mariei. Peste o săptămână, s-au cununat la Mănăstirea Căpriana şi s-au pus pe convieţuit împreună.

The following two tabs change content below.