Misiunea lui Radu Dolgan

28 de ani de „Noroc” pentru fiul regretatului compozitor Mihai Dolgan

 

2

După mai bine de doi ani de muncă, Radu Dolgan îşi vede, în sfârșit, visul cu ochii. La începutul lui august, muzicianul va avea prima apariţie scenică alături de band-ul său pe care l-a numit „Radu Dolgan&Megapolis Band”. Despre naşterea acestui proiect şi aniversarea celor 28 de ani de „Noroc”, dar şi despre revenirea de la Toronto la Chişinău a familiei sale, fiul marelui compozitor Mihai Dolgan a vorbit, în premieră, pentru JURNAL de Chişinău.

Lena NEGRU

Radu Dolgan munceşte de zor, căci se pregăteşte pentru un spectacol mai special – prima apariţie alături băieţii din proiectul său solo, proiect pe care l-a pregătit timp de doi ani. Într-o zi de sâmbătă, binedispus că-şi materializează visul, fiul regretatului Mihai Dolgan ne-a vorbit despre noul debut pe care-l va avea alături de muzicienii din band-ul său. Ziua cea mare se anunţă pentru prima săptămână a lui august, în cadrul Festivalului de Muzică „Gustar”.

Mă bucur că la acest eveniment mă voi întâlni cu Loredana Groza, cea care mi-a fost colegă pe timpuri. Ultimul spectacol la care am cântat pe aceeaşi scenă a avut loc în Canada, acum 20 de ani”, spune muzicianul.

4

Voi relansa melodiile pentru care tata a fost deportat”

În acest an, Radu Dolgan sărbătoreşte 28 de ani de activitate în legendara formație „Noroc”. În toţi aceşti ani a reuşit să adune numeroase melodii, iar unele dintre acestea le va cânta, pentru prima dată, în proiectul solo. Admiratorii creaţiei marelui compozitor Mihai Dolgan vor avea şansa să asculte piese pe care regretatul maestru nu a reuşit să le lanseze, misiune care i-a revenit fiului său.

Îi voi cânta melodiile cu băieţii din band, iar programul nostru va fi mai mult de rock&roll, un stil de muzică foarte comercial. Sunt foarte multe compoziţii pe care taică-miu le-a cântat cu „Noroc”-ul vechi. Atunci, din cauza repertoriului, ei au fost deportaţi şi trupa desfiinţată. Le-am dat o nouă haină muzicală acelor piese şi am zis că tineretul trebuie să ştie ce compunea tata în acea perioadă. Mă bucur că pot să-i duc mai departe linia muzicală. De fapt, este o misiune a noastră, a tuturor: să avem grijă de muzica predecesorilor noştri, a celor din generaţia de aur, care au pus baza muzicii uşoare în Basarabia. Aici mă refer la Mihai Dolgan şi „Noroc”, la Ion Suruceanu şi „Real”, Iurie Sadovnic şi „Legenda”, Ştefan Petrache şi „ Plai”, Anatol Chiriac şi la mulţi alţimuzicieni”, ne-a declarat Radu Dolgan.

 

Va aduce toți „Noroc”-oșii pe scena Palatului Național

Astăzi, munca fiului marelui compozitor se împarte între proiectul său solo şi legendara trupă „Noroc”, care la anul va împlini 50 de ani de activitate. Cu acest prilej s-a dat start pregătirilor unui eveniment grandios ce va avea loc la Palatul Naţional „Nicolae Sulac”. Spectacolul se va desfăşura pe 10 martie şi este organizat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Guvernului R. Moldova.

Pe scenă vor urca toţi foştii membri ai formaţiei „Noroc”. Chiar dacă majoritatea sunt plecaţi peste hotare, voi face tot posibilul ca în acea zi să-i aducem în faţa publicului meloman”, precizează artistul.

Primele apariții, cele mai dure

Radu Dolgan își aduce foarte bine aminte ziua în care a scris cererea de angajare în legendara trupă fondată de părintele său. Se întâmpla chiar de ziua mamei sale. Iar dacă unii cred că a ajuns în „Noroc” cu pile, se înșeală amarnic.

De fapt, cu mine tata a fost cel mai exigent. Încă nu cântam cu el, dar îmi spunea că dacă voi ajunge vreodată să fiu parte din trupa sa, atunci cele mai multe oale se vor sparge de capul meu. Și așa a fost. Arta nu iartă, aşa că la începutul carierei viaţa mea nu a fost doar lapte şi miere. Când am început să gust din „Noroc”, mi-am dat seama că aici voi învaţă lucruri pe care nu le înveţi la facultate. Tata a ignorat faptul că sunt feciorul lui. De altfel, mă anunţase din start că dacă nu-i convine ceva, mă dă afară cât ai zice pește! Primele apariții scenice au fost foarte dure pentru mine. Am învățat ce înseamnă muzica live, iar duritatea lu` tata și toți zdupacii muzicali pe care-i încasam de la el mă făceau să devin mai bun pe zi ce trecea”, îşi aminteşte artistul.

 

„Fără tata, „Noroc”-ul nu mai răsună ca altădată”

Pentru Radu Dolgan, cei 28 de ani de activitate scenică au fost şi cu bune, şi cu rele. Orice meserie în această lume, indiferent de domeniu, se fură. Țin minte ziua în care tata mi-a spus: „Eu îți dezvălui toate secretele, mai departe tu decizi de le folosești ori ba”. Fără el, „Noroc”-ul nu mai răsună ca altădată… A fost un clapist excepțional, îți punea live-ul în palmă, iar tu nu trebuia decât să cânți. Am luat multe lecţii de la el, lecţii care mi s-au dat gratis, pe când în toată lumea, ca să mergi la master-class-uri oferite de maeștri în domeniu trebuie să plăteşti foarte mulţi bani. Îmi pare bine că l-am cunoscut pe artistul Mihai Dolgan. Nu ştiu dacă voi mai lucra vreodată cu un profesionist la fel de bun ca el”, recunoaşte Radu Dolgan.

1

„Nu voiau să mă fac muzician”

Fiul regretatului Mihai Dolgan și al Lidiei Botezatu a fost crescut până la 18 ani de către bunica lui din Hâncești. Părinţii, fiind mai mult în turnee decât acasă, își vedeau copilul foarte rar. La vârsta de șapte ani, Radu a ochit momentul şi și-a anunțat părinții că vrea să se facă muzician.

În acea perioadă se aflau în turneu pe undeva prin Asia Mijlocie. De fapt, o rugam adesea pe bunica să mă ducă la o școală de muzică, iar răspunsul ei era de fiecare dată acelaşi: „Tatăl tău nu-mi permite, nu vrea ca în casă să mai fie un muzician. Vrea să ai o profesie, ca toată lumea”. Când au venit din turneu, aflându-mi dorința, tata m-a luat deoparte și am stat de vorbă ca între bărbați. Mi-a spus că urmează ani grei de studii, că această pâine nu se câştigă atât de uşor. În vorbele sale era mult adevăr, după cum aveam să mă conving mai târziu. Din clasa întâi exersam la vioară câte patru ore pe zi, iar cea mai valoroasă lecţie pe care mi-au dat-o părinţii a fost să fiu om”, ne povestește muzicianul.

5

De ce familia sa revine la Chișinău

Pe 26 iulie, Loredana, soția lui Radu Dolgan, împreună cu fiul lor, Elisio (7 ani), care locuiesc la Toronto, se întoarce la Chișinău. De această dată ei nu vin doar în vizită.

„Soția a fost cea care a zis că familia trebuie să fie aici, în Moldova. Elisio a mers în clasa I la Toronto, vorbește doar engleza, a cam uitat româna. O să-l dau la o școală, dar nu la una oarecare, ci la cea la care a vrut să mă dea tatăl meu. Este vorba de Liceul Teoretic Român-Englez „Ion Creangă”, astfel ca perioada de acomodare să fie cât mai ușoară pentru feciorul meu. Cred că e cea mai bună decizie! Ce ne-a determinat să ne stabilim tustrei aici, în R. Moldova? E cea mai firească decizie: suntem o familie. Această familie nu poate să mai stea separată. Nu poate soția să stea într-o parte a lumii, iar soțul în alta. Unde mai pui că drumul până în Canada e obositor, dar şi foarte costisitor”, susține Radu Dolgan.

3

Elisio, copia bunicului Mihai

Ca orice părinte, artistul și soția sa, actriță de profesie, își doresc tot ce-i mai bun pentru copilul lor. Elisio l-a moștenit foarte bine pe regretatul său bunic celebru. Părinții au decis să-l mai lase să se bucure de copilărie, iar când va mai crește, unicul nepot al lui Mihai Dolgan va decide singur ce vrea să studieze ori ce profesie va dori să îmbrățișeze.

Pe când avea 3 ori 4 ani, am fost foarte atent să văd ce îl atrage mai mult. Nu-i fac complimente, cred că așa a fost să fie de la Dumnezeu, însă dintre toţi membrii familiei noastre, Elisio cântă cel mai bine. El încă nu realizează acest lucru, pentru că e copil, dar atinge overtonul de care îmi vorbea tata mereu. Când fiul meu a început să fredoneze ceva, mă întrebam cui îi seamănă. Și atunci mi-am adus aminte de bunelul său. Şi când Elisio avea două luni mi-am dar seama că se uita la mine așa cum se uita tata, iar în acea clipă am înlemnit. Iar la un an avea zâmbetul bunelului său, făcea anumite gesturi care îmi aminteau de tata, iar la câțiva anișori l-am văzut stând exact ca tata, picior peste picior. Nu doar eu observ asta, multă lume care l-a cunoscut pe părintele meu a remarcat acest lucru, iar acest fapt e îmbucurător pentru noi”, ni se confesează muzicianul.

„Povestea celor doi”

În ziua în care familia sa va reveni la Chişinău, Radu Dolgan va avea mai multe spectacole, iar cea care va merge să-i întâmpine familia va fi buni Lidia.

„În acea zi eu voi câștiga câțiva bănuți. Se știe bine care este situația în R. Moldova: noi, muzicienii de aici, o ducem foarte greu. Ne mai salvează nunțile şi cumătriile. Pentru mine urmează o serie de concerte care încep pe 20 iulie, aşa că mă voi bucura de prezenţa soţiei şi a fiului după spectacole. Mă bucur că Loredana este om de artă. Spun acest lucru pentru că noi ne cunoaștem din 1991 și cu trecerea anilor mă conving de faptul că este o adevărată artistă. Ea e actriță de profesie, scrie şi texte. De fapt, conceptul proiectului solo vrem să-l numim „Povestea celor doi”, piesă a cărui text este semnat de Loredana. Acum lucrăm împreună și la alte melodii. Deocamdată o facem prin intermediul skype-ului, însă o aștept cu nerăbdare acasă”, ne-a spus Radu Dolgan, mândru, la sfârșitul discuției.