MIRCEA CEL TÂNĂR

MIRCEA-V.-CIOBANU

Mircea V. Ciobanu apărea parcă mai ieri la ARC, editură pe atunci imposibil de tânără (avea doar câteva luni de existenţă!), cu manuscrisul volumului său de debut subţioară. Titlul viitoarei sale cărţi – Haydn între două claxoane – divaga între hiperseriozitate şi ludic prin felul în care divinul Haydn, magul armoniei, era pus între parantezele profane şi stridente ale postmodernităţii. Titlu memorabil, smuls parcă din antologia lui Al. Muşina, cartea care făcea epocă dincolo de Prut. Era un semn că poetul Mircea V. Ciobanu se născuse postmodernist, pe când alţii făceau eforturi disperate ca să pară aşa. Imediat după lansare, haydn between two klaxons, poemul omonim, plus alte cinci intrau în celebra antologie franco-engleză a lui Sorin Alexandrescu Une anthologie de la poésie moldave, care apărea la Paris. Cu elogiile de rigoare ale antologatorului, o cunoscută personalitate a exegeticii româneşti: „Une mise en scène polyphonique, typiquement post-moderne, où le poème ne fait plus que consigner (fidèlement ?) les sons qu’entend le poète pendant qu’il l’écrit, signe est caractéristique pour le traitement en sourdine d’un drame réel, et mercredi au cénacle de jeudi est un pastiche, caractéristique de son côté, des cénacles «quatre-vingtistes» de Bucarest et, en même temps, un jeu de citations (sans guillemets) de célèbres poèmes d’Eminescu (1850-1889) et de Bacovia (1881-1957)”. Era ca şi cum debutantul Mircea V. Ciobanu primea dintr-odată două certificate de naştere – unul naţional şi altul internaţional.

Zic „parcă mai ieri”, dar de fapt Haydn… a împlinit deja un sfert de veac (de curând a fost re-editat şi lansat cu mare dichis la Bucureşti). A rotunjit şi autorul ceva ani, într-o existenţă ca un etern debut – mereu atrasă de fantasmele artei şi în permanenţă zorită de claxoanele balamucului zilnic. Rotit nemilos în această centrifugă infernală (serviciu, obligaţii de familie, cărţi, rubrici la diverse publicaţii, jurii, consilii, lansări, comisii fel de fel, târguri de carte, directori, preşedinţi, miniştri, gripe şi alte belele), pot paria că nu a avut încă răgaz să realizeze, poate un pic dezorientat, că a rotunjit o vârstă venerabilă. Că e un ditamai sexagenar, cum se spune de regulă în simandicoasele discursuri omagiale. Şi-apoi, vorba lui Aureliu Busuioc ajuns cândva la aceeaşi bifurcaţie biografică: sex ştiu ce e, dar genar ce-o fi însemnând?

O iute retrospectivă de pe cota 60 afişează un bilanţ mai mult decât pozitiv. Mircea V. Ciobanu e autorul mai multor cărţi şi coautorul a două fiice care îşi au deja propriile împliniri.

Pe masa de lucru a editorului Mircea V. Ciobanu s-au perindat sute, poate mii de manuscrise care, transformate în cărţi, au ieşit mai bune decât au intrat pe uşa editurii. Azi nu-i poartă pică decât grafomanii care nu ştiau că Mircea V. Ciobanu cunoaşte bine istoria şi că şi-a ales drept deviză de lucru o expresie la fel de mobilizatoare azi, ca şi ieri: „Pe aici nu se trece!” Memento înscris, de altfel, şi pe blazonul criticului Mircea V. Ciobanu.

Nu cred că cetatea are ce-i reproşa lui Mircea, care s-a implicat şi fizic (ştiaţi că a luptat la Nistru?), şi sufleteşte în viaţa ei. În schimb, are Mircea ce obiecta pahidermelor care o ţin la cheremul lor.

În esenţă, intelectualul Mircea V. Ciobanu este omul scrisului. A publicat poezie, proză (aici încă urmează să-l descoperim!), dramaturgie (Staţia terminus mi se pare şi azi o piesă memorabilă), eseu, critică & teorie literară, publicistică ş.a. Îmi place prin ceva anume fiecare dintre aceşti avatari ai scriitorului, dar îl prefer cu precădere pe criticul şi eseistul Mircea V. Ciobanu. Recunosc cu mâna pe inimă că am uneltit cu ascunsă viclenie ca să-l momesc pe această potecă a literelor. Acum e un justiţiar temut şi deci respectat. M-aş mira să nu-l poreclească ofuscaţii (cam mulţi!) Mircea cel Rău.

Fiindcă are o energie inepuizabilă, aruncându-se cu pieptul înainte în toate bătăliile ce-i revin, eu i-aş găsi o titulatură voievodală mult mai potrivită firii sale de izbânditor – Mircea cel Tânăr.

Eugen LUNGU

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău