Minciună și corupție pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu”

teatrul eminescu

Duminică, 7 iunie, în Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu” au prins viață cele „12 scaune” de Ilf și Petrov. Timp de aproximativ trei ore, spectatorii au avut parte de nenumărate surprize prin intermediul unei comedii muzicale despre corupție, goana după avere și minciună.

Pe scena Teatrului „Mihai Eminescu”, regizorul Petru Hadârcă a dat naștere unui spectacol de zile mari, plin de energie, culoare și emoții pozitive. Fiind regizat după faimosul roman al lui Ilia Ilf (pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Feinzilberg) și Petrov (pseudonimul lui Evgheni Petrovici Kataev), „Douăsprezece scaune” reprezintă veridicitatea evenimentelor din URSS în perioada stalinismului. Deși URSS și-a încetat existența, atât romanul cât și spectacolul „Douăsprezece scaune” rămâne actual prin simplul fapt că reflectă în mare parte și ceea ce se petrece în Republica Moldova la etapa actuală: goana după avere și putere, corupție, minciună.

Subiectul spectacolului îl constituie aventurile lui Ostap Bender şi Ippolit Vorobianinov. Cei doi pleacă în căutarea bogățiilor, când la un moment dat Ippolit Vorobianinov află despre nişte bijuterii de familie ascunse într-unul din cele 12 scaune din sufragerie. Încercările de a găsi comoara mult dorită par la început o aventură care se transformă într-o adevărată bătaie de cap pentru eroii principali.

Actorul și regizorul Petru Hadârcă a menționat că unul din romanele sale preferate este romanul „12 scaune” și este foarte bucuros că a izbutit să mențină o atmosfera intrigantă pe tot parcursul spectacolului. „Nu cred că aș putea evidenția o scenă anumită drept cea mai reuşită. În general, am fost plăcut surprins de jocul actorilor, de mesajul pe care aceştia au încercat să-l transmită și nu în ultimul rând de actualitatea acestui mesaj”, a declarat Nicolae, un spectator în vârstă de 48 de ani.

Spectacolul „Douăsprezece scaune” a scos la iveală trăsăturile unei societăţi mercantile, dependentă de bunurile materiale, evitând fără ezitare calităţile spirituale. Umorul şi realitatea s-au împletit într-o comedie muzicală care, prin joc de teatru, muzică live și actori profesionişti, a făcut nişte aluzii delicate la actualitatea din Republica Moldova.

Marcela Căldari

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău