Milioanele sindicatelor (5)

Urmare din nr. 75 – 78

Moscova neagă că ar fi transmis proprietăţi Sindicatelor din Moldova

Modalitatea prin care proprietăţile au fost atribuite sindicatelor din Moldova a fost viciată din start, de aceea în ultimele două decenii, liderii sindicali au recurs la tot felul de tertipuri pentru a legaliza imensul patrimoniu moştenit din perioada sovietică. După declararea independenţei Moldovei, sindicatele de aici au continuat să gestioneze averea, însă nu există un act prin care aceasta să fi fost declarată oficial proprietate sindicală. Liderii sindicali fac astăzi referire la un act de predare-primire a patrimoniului sindical, semnat la 20 ianuarie 1993, de către reprezentanţii Federaţiei Generale a Sindicatelor din Moldova şi preşedintele VKP (Confederaţia Generală a Sindicatelor) din Moscova, Federaţia Rusă, Vladimir Şcerbakov. Unii foşti lideri sindicali contestă însă legalitatea acestui document. Ei spun că de fapt acesta ar fi fost semnat la sfârşitul anilor ’90, cu dată retroactivă. La acest lucru s-ar fi recurs la rugămintea sindicaliştilor de aici, care au început să se teamă că vor pierde averea, întrucât Guvernul Sturza ar fi iniţiat un proiect de lege referitor la proprietatea sindicală.

În anul 2005, acelaşi Vladimir Şcerbacov, preşedintele VKP din Rusia, răspunde la solicitarea FGSM de a oferi actele de proprietate şi contabile pentru sanatoriile din Ucraina, că organizaţia unională nu a transmis Moldovei niciun fel de patrimoniu, întrucât Sindicatele din Moldova nu au avut în gestiune obiective de menire unională. Statutul lor a fost de nivel republican şi din acest punct de vedere VKP nu avea cum să transmită sindicatelor din Moldova anumite proprietăţi şi, cu atât mai mult, documentele de proprietate (!)

Totuşi Sindicatele au trecut toate obiectivele sindicale în proprietatea lor prin modalităţi care continuă să fie contestate. De exemplu, actul din 1993 de predare-primire a proprietăţii, negat ulterior de liderul sindicatului de la Moscova, conţine o anexă cu peste 50 de obiective, între care sanatoriile din Moldova şi cele de pe teritoriul Ucrainei, staţiuni turistice, hoteluri, birouri de excursii, Casa de cultură a Sindicatelor şi altele.

Experţii spun că un atare mod de transmitere a patrimoniului ar fi incorect, deoarece fiecare imobil sau teren trebuia transmis separat în proprietatea Sindicatelor, având toate actele în regulă, inclusiv balanţa comercială. Trecerea angro pe listă a peste 50 de obiective contravine legislaţiei, spun juriştii. Legislaţia prevede că, atunci când proprietatea nu are stăpâni legali, dreptul de proprietate îi revine celui care a gestionat-o în ultimii zece ani. Mai multe colective de muncă, care au muncit ani de-a rândul, sperând că vor avea şi ele o părticică din SRL-urile create în baza sanatoriilor şi staţiunilor de odihnă, s-au pomenit cu speranţele spulberate. În anul 1999, conducerea Holdingului „Moldsindbalneotur” şi 14 medici-şefi ai sanatoriilor s-au opus iniţiativei Executivului Sindicatelor de a trece toate obiectivele în gestiunea CNSM. Ei motivau că această trecere va perturba activitatea obiectivelor şi va descuraja colectivele de muncă. Semnatarii scrisorii anunţau că vor cere Parlamentului crearea unei comisii care să analizeze detaliat problema proprietăţilor sindicale.

Victor Vaşceaev spune că „proprietăţile sindicatelor au fost păstrate doar datorită colectivelor”. Ca să le ungă ochii, Sindicatele au admis crearea unor SRL-uri în baza obiectivelor sindicale. Colectivelor de muncă le revenea o cotă de 20 la sută, iar CNSM, respectiv, 80 la sută. Cota parte însă nu era din valoarea proprietăţii, ci din capitalul statutar al SRL-ului, care, era de câteva mii de lei (!). Chiar şi aşa, la înstrăinarea proprietăţilor sindicale nu s-a mai ţinut cont că şi colectivul a avut o cotă parte.

De altfel, continuă să persiste întrebarea dacă Sindicatele au dreptul, cel puţin moral, asupra proprietăţilor mari, în special asupra sanatoriilor, de vreme ce mai multe documente atestă că la construcţia lor s-au investit resurse ale întreprinderilor de stat, ale colectivelor de muncă, cota din cotizaţiile sindicale fiind neînsemnată.

Răspunsul Guvernului

De-a lungul anilor, liderii sindicali s-au aflat în relaţii relativ prietenoase cu reprezentanţii guvernării. Deşi prin anii 2001-2003 sindicatele, în special cel din învăţământ, organizau din când în când mitinguri de protest, şefii de la conducerea Confederaţiilor nu se prea luau de piept cu guvernarea. Motivul – protecţia comorii sindicale. Acestora le era teamă ca nu cumva o guvernare supărată să înceapă a se interesa cum a fost dobândit patrimoniul sindical şi să îl naţionalizeze. Astfel, aparatul central al sindicatelor ar rămâne fără sursa principală de venit. Întrebată dacă Guvernul s-a interesat sau a controlat vreodată modul în care este gestionat patrimoniul sindicatelor, Cancelaria de Stat, prin semnătura secretarului general al Guvernului, Victor Bodiu, a răspuns: „Potrivit prevederilor Legii Sindicatelor nr. 1129 din 7 iulie 2000, Confederaţia Națională a Sindicatelor din Moldova este un centru sindical naţional-interramural de tip confederativ și în activitatea sa este independentă față de autorităţile publice de toate nivelurile, faţă de partidele politice… nu este supusă controlului lor şi nu li se subordonează. Guvernul nu dispune de dreptul legal să intervină în procesul de activitate al CNSM.” Afirmaţii similare găsim şi în răspunsurile primite de la procuratură, care, făcând trimitere la aceeaşi lege, spun că nu pot controla decât după ce s-ar fi comis o ilegalitate.

Manea: „Eu m-am retras din politică, lăsaţi-mă în pace!”

O parte dintre manipulările descrise mai sus cu banii şi averea sindicatelor au avut loc în ultimii ani, când preşedinte al CNSM a fost Leonid Manea, iar adjuncţi, Oleg Budza şi Mihai Hâncu. Atât pe vremea când conducea Confederaţia „Solidaritate”, cât şi după fuzionarea acesteia cu CGSM, Leonid Manea a fost cunoscut ca un apropiat al guvernării comuniste. În primăvara anului 2009 însă nu se cunoaşte din ce motive Leonid Manea a intrat în dizgraţia conducerii comuniste, iar la scurt timp, acesta şi-a dat demisia, preşedinte devenind Oleg Budza. Contactat telefonic şi rugat să comenteze înstrăinarea masivă a averii sindicale din perioada conducerii sale, Leonid Manea a răspuns: „Eu m-am retras acum doi ani din POLITICĂ, de la sindicate, şi nu vreau să comentez”.

Legături de rudenie

Am încercat în aceste zile să-l găsim pe businessmanul Ilan Şor pentru a discuta despre afacerile sale cu patrimoniul sindical. Din păcate, pe perioada nunţii sale cu interpreta din Rusia, Jasmin, el a fost inaccesibil pentru presă. Oleg Budza a declarat că o parte dintre proprietăţile sindicale au fost vândute lui Ilan Şor pentru că acesta ar fi venit cu cele mai bune oferte. Când l-am întrebat pe vicepreşedintele CNSM, Mihai Hâncu, dacă fiul său, Dragoş Hâncu, care a fost anterior citat de presă ca fiind vicepreşedinte al clubului de fotbal „Milsami” (patronat de Ilan Şor), ar fi putut avea vreun rol în încheierea tranzacţiilor, Mihai Hâncu s-a arătat vădit iritat. „Fiul meu, Dragoş Hâncu, nu este vicepreşedinte la „Milsami”. El este vicepreşedinte al consiliului de administrare al echipei „Milsami”, într-un fel pe baze obşteşti. El a fost preşedinte la clubul „Dacia”, îi place fotbalul şi eu nu îi interzic. El este şeful departamentului realizări la Elita 5”.

După această discuţie cu Mihai Hâncu, descoperim chiar pe site-ul oficial al clubului de fotbal „Milsami” componenţa consiliului de tutelă al echipei. Preşedinte al acestuia este chiar Mihai Hâncu, iar vicepreşedinte – fiul său Dragoş. Printre membrii Consiliului de Tutelă îl găsim pe Oleg Budza şi Valeri Romanov (!).

Oamenii părăsesc sindicatele

În pofida milioanelor care se rotesc în jurul CNSM, situaţia membrilor de sindicat nu pare să se fi îmbunătăţit. Mai mult, oamenii par să nu mai tolereze lipsa de transparenţă, iar semnalele sporadice apărute în presă, referitoare la afacerile cu patrimoniu, erodează încrederea în sindicate. Astfel, potrivit unei informaţii a Departamentului organizare şi informare a CNSM, la 1 ianuarie 2011, uniunea sindicală avea 29 de organizaţii cu 484 938 de membri. Numai în 2010 numărul membrilor de sindicat a scăzut cu 19 148 de oameni. Dintre aceştia, 6187 de membri au depus cerere din proprie iniţiativă de a ieşi din sindicat.

Solicitat să comenteze aceste date, Oleg Budza neagă, deşi nu foarte ferm, că membrii de sindicat ar abandona organizaţiile. În schimb, Budza confirmă că unii bugetari, atunci când se angajează, nici nu ştiu că li se opreşte automat 1% din salariu cotizaţie ca membru de sindicat. Fără ca să depună cerere. „La salariu oamenii primesc recipisa unde este trecut tot ce s-a oprit din salariu”, spune preşedintele CNSM. Reiese că oamenii nu consimt să facă parte din sindicate, ci sunt constrânşi!

Epilog despre transparenţă

La întrebarea de ce vânzarea patrimoniului nu s-a făcut transparent, prin licitaţii, Oleg Budza răspunde că legea nu îi obligă la aşa ceva. Când argumentăm că proprietatea sindicală este deţinută în devălmăşie de fiecare sindicat de ramură, iar legea prevede că ceea ce se deţine în devălmăşie poate fi vândut doar cu acordul fiecărei părţi, Oleg Budza răspunde: „Statutul prevede, organul colegial ia decizia, ce contradicţie este? Să întrebăm pe fiecare membru de sindicat? Atunci stăm pe loc, nu dezvoltăm nimic”.

La întrebarea de unde aflau persoanele private, conducătorii de firme că sindicatele vând ceva, în condiţiile în care nimeni nu făcea publică lista obiectivelor expuse vânzării, Budza răspunde: „Cine se interesa se adresa la noi. Ce e rău în faptul că le vindeam prin negocieri directe, pe care le aduceam la cunoştinţa comitetului confederal?”

Mărimea salariilor liderilor sindicali este din nou o chestiune strict secretă. Deja de câţiva ani Centrul de Investigaţii Jurnalistice face demersuri oficiale către Oleg Budza în care solicită informaţia despre salariile şi declaraţiile pe avere ale liderilor sindicali, despre bugetul organizaţiei, acesta, însă, continuă să le ignore. „Este problema internă a sindicatelor. Deocamdată nu discutăm despre asta”. „Este adevărat că Dvs. aveţi un salariu de 15 mii de lei?”. „Eu am spus că nu discutăm pe tema aceasta. Eu nu vreau să comentez, dar problemele acestea sunt din interiorul sindicatelor şi noi discutăm când avem nevoie”. „Dar membrii de sindicat care vor să ştie pot solicita această informaţie?” „Da, desigur. Voi ce, sunteţi membri de sindicat?”

Varianta video a investigaţiei şi copiile documentelor utilizate la această investigaţie pot fi găsite pe pagina web a Centrului de Investigaţii Jurnalistice www.investigaţii.md 

Investigaţia a fost realizată cu suportul financiar al Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP. 

Viorica Manole

Cornelia Cozonac

Alina Moldoveanu

Centrul de Investigaţii Jurnalistice