Milioanele sindicatelor (4)

Continuare din nr. 75, nr. 76 şi nr. 77

„Speranţa” a spulberat şi ultimele speranţe

O încercare nereuşită a Sindicatelor de a vinde câte ceva din proprietăţile de pe litoral a fost în cazul Sanatoriului pentru copii „Speranţa”, construit în 1986, cu o capacitate de 300 de locuri. Renumit pentru staţiunea de tratament şi întremare pe care o avea, sanatoriul activa fără întrerupere şi, după cum spun medicii care au lucrat acolo, era profitabil. Acum câţiva ani, Sindicatele au decis să-l vândă. Colectivul s-a destrămat. Tranzacţia însă nu a mers, întrucât procurorii ucraineni au solicitat rezilierea contractului. Preşedintele CNSM, Oleg Budza, spune că, de fapt, s-a vândut întreprinderea care gestiona sanatoriul, adică SRL-ul „Speranţa” sau, mai bine zis, cota parte de 75 la sută pe care o aveau Sindicatele, care era de 11 mii de grivne (17 mii de lei). „A venit procuratura din Ucraina şi ne-a întrebat: cum aţi vândut patrimoniul, de exemplu, „Speranţa”? Dar nu s-a vândut patrimoniul. Era SRL 75 la 25. Şi noi am vrut măcar cât de cât să scoatem problema aceasta, am vândut 75 de procente pentru o sumă destul de bună, care urma să fie achitată Moldovei. Ei nu au achitat. Noi am reziliat contractul şi acum practic stă pe linia zero, nici nu e vândut, nici…”, ne-a declarat Oleg Budza. (foto ). Vândut sau nu, sanatoriul „Speranţa” nici nu mai figurează acum printre obiectivele pentru care mai luptă acum Sindicatele. Între timp, autorităţile din Ucraina au mai vândut şi din proprietăţile care aparţineau sanatoriilor, între care cinci blocuri cu câte două niveluri ale sanatoriului „Zolotaia Niva” şi 11 blocuri a câte două şi trei niveluri din campingul „Iujnîi”.

În litigii şi în paragină

Clădirea hotelului cu 16 etaje „Iujnaia” a fost gajată şi ulterior pierdută pentru datoriile consiliului local la energie electrică. Sindicatele, care nu prea au depus efort să păstreze hotelul, au angajat o firmă ucraineană care să-l revendice în instanţă. Procesul durează mai mult de şase ani şi nu i se vede capătul, iar clădirea, aflată în litigiu, stă pustie şi împărăginită. Prejudiciul cauzat Holdingului „Moldsindbalneotur” ca urmare a tranzacţiilor făcute unilateral de partea ucraineană a fost estimat la 5,7 mil. de grivne (14 mil. de lei), se remarcă într-o notă informativă a holdingului trimisă în 2003 Departamentului Privatizării al R. Moldova.

Cine şi cum a investit

Dovadă a faptului că sanatoriile şi staţiunile de odihnă moldoveneşti din localitatea Sergheevka au fost ridicate cu investiţii din Moldova servesc mai multe documente, care arată lista instituţiilor şi contribuţiile în bani. De exemplu, cel mai mare sanatoriu, „Zolotaia Niva”, construit în anii 1965-1972, cu o capacitate de 510 locuri, având săli de tratament şi agrement, bazin, cinematograf, a fost ridicat din contribuţiile a 120 de întreprinderi, ministere, colective de muncă din fosta republică moldovenească. Printre acestea se numără Uzina de pompe „Moldhidromaşina”, Uzina de fizică aplicată a AŞM,  Uniunea Compozitorilor din Moldova, Fabrica „Zorile”, „Moldova film”, Uzina „Signal”, Uzina de tractoare, Combinatul de panificaţie din Bălţi, Fabrica de covoare din Orhei, combinatele de carne din Bender şi Chişinău, sovhozurile „Călăraşi” şi „Prutul sovietic” din Vulcăneşti, Combinatul de vinuri şi coniacuri din Bălţi, Fabrica „Ionel” şi altele.

La Sanatoriul pentru copii „Speranţa” investiţiile au venit de la Societatea orbilor din Moldova, „Moldglavenergo”, „Agromaşina”, „Chişinău electromaş”, ministerele Finanţelor, Învăţământului, Economiei, Uzina  „Etalon”, Combinatul de Tutun din Chişinău, Combinatul de blănuri din Bălţi, Televiziunea de Stat, Concernul „Moldova film” – în total 31 de instituţii şi întreprinderi.

Sanatoriul „Orizont” – o clădire impunătoare cu nouă etaje, construit după un proiect individual al Institutului „Ukrkurortproiekt” în anii 1986-1991, are o capacitate de 500 de locuri. În construcţia sanatoriului au investit 44 de întreprinderi şi instituţii, între care Camera de Comerţ şi Industrie, Societatea Surzilor, Fabrica de Tricotaje din Bălţi, ministerele Economiei, Finanţelor, Construcţiei locative, Fondul Teatral, Fabrica de încălţăminte „Floare” din Bender, Uzina metalurgică de la Râbniţa, Asociaţia pescarilor „Prut” şi altele.

Contracte tot mai puţine din Moldova

Staţiunile balneare de pe malul Mării Negre din Sergheevka funcţionează la capacităţi reduse. Din an în an este tot mai greu să obţinem contracte din Moldova, spune Sergiu Movilă, medicul-şef al sanatoriului „Serghei Lazo” din Sergheevka: „Participăm la concursurile organizate de Casa Naţională de Asigurări Sociale de la Chişinău, însă biletele sunt mai scumpe pentru că în Ucraina se plăteşte şi TVA. Cele mai multe contracte vin din Ucraina şi Belarus”, spune Sergiu Movilă.

Totuşi, moldovenii dau preferinţă staţiunilor din Ucraina mai mult din tradiţie, dar şi pentru că sunt destinaţii relativ ieftine şi pe potriva veniturilor majorităţii salariaţilor. Cei mai mulţi moldoveni, pe care i-am întâlnit la staţiunile din Sergheevka, au ajuns acolo pe cont propriu.

La Sergheevka, din tradiţie

Lilia Istrati din Criuleni, deşi a lucrat 30 de ani, acum, când are nevoie, nu a putut obţine un bilet de tratament finanţat parţial de sindicate. La Sergheevka a ajuns împreună cu soţul pentru zece zile să-şi întremeze sănătatea, gratie celor doi fii care le-au plătit biletele de tratament. „Trebuie să stai la rând cel puţin trei ani. Dacă ai lucrat 35 de ani şi ai vechime de muncă, ţi se dă un bilet de odihnă, dacă ai mai puţin, nu ţi se dă deloc. Feciorii au văzut că nu-i chip şi ne-au plătit ei biletele. Noi nu avem posibilitate, eu am o pensie de 535 de lei, iar soţul – de 800 de lei”.

Nici salariaţilor nu le vine mai uşor când ajung să aibă nevoie de refacerea sănătăţii, şubrezită, de cele mai multe ori, la locul de muncă. Soţii Grigore şi Eudochia Spoială din Nisporeni, pe care i-am întâlnit la aceeaşi staţiune balneară, adună banii şi, odată în patru ani, vin la tratament. Deşi cunosc prea bine că ar avea dreptul să obţină bilete de tratament de la locul de muncă, ei nu pun nicio speranţă în ceea ce li se cuvine: „Acum, când avem nevoie mai tare de tratament, nu putem obţine bilete la sanatorii. Plătim lunar cotizaţia la sindicate, şi ne aşteptăm măcar o dată la trei ani să primim vreun bilet de tratament. Dar, din păcate, nimic. Strângem şi noi bănuţ cu bănuţ să ne tratăm măcar puţin”, povestesc soţii Spoială.

Proprietăţile Moldovei în Ucraina

Republica Moldova revendică dreptul asupra a peste 150 de obiective, în particular sanatorii, case de odihnă, complexe hoteliere, fabrici de vinuri, alte proprietăţi, amplasate pe teritoriul ucrainean încă în perioada sovietică, între care şi cele şapte sanatorii ale Sindicatelor. Până acum Ucraina a recunoscut dreptul de proprietate al Moldovei asupra a 47 de obiective. Totuşi negocierile privind reglementarea raporturilor de proprietate au intrat în impas în 2006. Discuţiile au fost reluate în mai 2011, însă tărăgănarea ratificării protocolului între guvernele celor două ţări privind modificarea Acordului interguvernamental cu privire la recunoaşterea reciprocă a drepturilor şi reglementarea raporturilor de proprietate, semnat la 1 februarie 2010, împiedică avansarea negocierilor. La 29 iulie, Parlamentul Moldovei a ratificat acest document. Urmează să-l ratifice şi Rada Ucrainei. Oficialii moldoveni îşi pun speranţa că intrarea în vigoare a Protocolului va crea premise pentru recunoaşterea de către Ucraina a obiectivelor, proprietate a Republicii Moldova. Acordul interguvernamental a fost semnat la 11 august 1994, însă a fost ratificat de Rada Supremă abia în iunie 2001. Autorităţile se arată optimiste şi cred că există premise reale pentru reluarea negocierilor. Aceeaşi stare de spirit domnea şi acum doi ani, dar lucrurile s-au schimbat prea puţin de atunci.

Cum s-a format şi legalizat averea sindicală

După destrămarea Uniunii Sovietice, Sindicatele din R. Moldova s-au pomenit cu o avere de invidiat, estimată la peste 200 mil. de dolari. Patrimoniul moştenit de la fostul VŢSPS, organizaţia sindicală unională, includea imobile, staţiuni turistice, sanatorii, numeroase staţiuni sportive, campinguri şi tabere de odihnă. Legea sindicatelor prevede că „Patrimoniul  sindicatelor este inviolabil, indivizibil şi nu poate fi naţionalizat, însuşit,  înstrăinat sau gestionat de alte persoane, inclusiv de autorităţile publice, fără acordul proprietarului. Sindicatele şi asociaţiile lor posedă, se folosesc şi dispun de patrimoniul care le aparţine cu drept de proprietate şi de  mijloace financiare pentru asigurarea realizării scopurilor şi sarcinilor statutare”. În ciuda acestui fapt, pe parcursul a 20 de ani, s-a „vândut” tot ce s-a putut din patrimoniul sindical. „Din cele peste 100 de obiective, acum au rămas doar câteva, pe care le poţi număra pe degete. Majoritatea funcţionau şi aduceau venituri”, spune Victor Vaşceaev, fostul director al Holdingului „Moldsindbalneotur” .

(va urma)

Varianta video a investigaţiei şi copiile documentelor utilizate la această investigaţie pot fi găsite pe pagina web a Centrului de Investigaţii Jurnalistice www.investigaţii.md 

Investigaţia a fost realizată cu suportul financiar al Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP. 

Viorica Manole

Cornelia Cozonac

Alina Moldoveanu

Centrul de Investigaţii Jurnalistice  

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău