Milioanele sindicatelor (3)

Condriţa: două obiective vândute

La Condriţa, o suburbie a capitalei aflată la 25 de kilometri de Chişinău, în pădurea în care se află şi reşedinţa prezidenţială, sindicatele au avut cândva două obiective mari. Unul dintre acestea este Complexul pentru pregătirea sportivilor, cunoscut cu denumirea „Baza de odihnă „Nistru”, şi un centru de reabilitare pentru copii, „Constructorul”. Ambele au fost vândute, iar terenurile din jur – fie date în arendă noilor proprietari, fie comercializate şi ele.

Încă în perioada sovietică, la Condriţa au fost puse bazele unui complex de odihnă şi antrenament pentru sportivi, „Nistru”. Lucrările de construcţie, efectuate în proporţie de aproximativ 50 la sută, nu au mai ajuns la bun sfârşit. În februarie 2006, complexul a fost vândut cu 270 mii de dolari sau cu 2,5 milioane de lei firmei „Aniconix-Grup”, condusă de antreprenorul Vitali Cebanu. La scurt timp, acesta a cumpărat şi aproape 15 hectare de teren din preajma complexului, cu 2,7 milioane de lei. Ulterior, proprietar al terenului si complexului a devenit o altă firmă, „Vitran-Exped”, care făcea parte din Holdingul „ADAF-Grup”, condus de acelaşi Vitali Cebanu. Holdingul planifica să construiască pe locul staţiunii de odihnă „Nistru” un complex de vile de lux, numit „Villagio”, cu infrastructură proprie, pentru clienţi bogaţi. Primarul satului Condriţa, Alexei Boşneaga, scoate de prin arhivele primăriei proiectul orăşelului de lux, care a rămas doar pe hârtie. Şi dacă anterior cel puţin puteau fi folosite cele trei stadioane ale complexului, astăzi nici acestea nu mai sunt disponibile, întrucât noul proprietar a încercat să le reconstruiască, le-a distrus, iar terenul stă acum în paragină. Complexul arată mai rău decât atunci când a fost vândut. Terenul este din nou scos la vânzare de către o bancă.

Abuz colectiv, rămas nesancţionat!

Potrivit unor surse din cadrul Sindicatelor, prin 2007 preşedintele de atunci, Vladimir Voronin, în timp ce se afla la reşedinţa de stat din această localitate, s-a interesat de soarta Complexului de reabilitare pentru sportivi „Nistru”, văzându-l părăsit. Urmare a acestui interes sau nu, Procuratura Generală a constatat că la

înstrăinarea acestuia s-a comis abuz în serviciu. La 29 septembrie 2008, a fost intentată o cauză penală privind „abuzul de serviciu comis de către factorii de decizie ai Confederaţiei Sindicatelor din Republica Moldova şi Confederaţiei Sindicatelor din Moldova “Solidaritate” la înstrăinarea Centrului de Reabilitare şi întremare din satul Condriţa” – am fost informaţi de către Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC). Însă aceştia nu au mai ajuns să fie traşi la răspundere, deoarece dosarul a fost clasat, la 14 mai 2010. Motivul – „decizia care a produs efectul juridic (privind înstrăinarea Complexului) a fost adoptată de către un organ colegial, iar tragerea la răspundere penală a tuturor membrilor este imposibilă”.

Centrul de reabilitare „Constructorul”

La intrarea în Condriţa, chiar lângă mănăstirea din localitate, printre copaci, se întrevede o tabără părăsită, fără niciun semn de viaţă. Aceasta a fost cândva staţiuneao de odihnă pentru copii „Constructorul”. În ultimii ani tabăra însă nu mai funcţiona, iar în 2007 a fost vândută SC „Sansindcom”. Fondatorul acesteia este, în proporţie de 75%, SRL „Casa Vinului”, condusă de liderul Partidului Social Democrat, Victor Şelin. Potrivit Primăriei Condriţa, acesta intenţiona să construiască în baza căsuţelor cu două niveluri, din piatră, destul de bine păstrate, un centru de reabilitare şi agrement. La scurt timp, firma a luat în arendă şi terenul aferent, în jur de 8 hectare, pe un termen de 50 de ani, angajându-se să achite primăriei o taxă de 143 de mii de lei anual. În ultimul an, firma a uitat să plătească arenda, aşa că primarul s-a dus personal să-i ceară banii lui Victor Şelin. Abia după aceasta arenda terenului a fost achitată. Firma „Sansindcom” însă nu a mai construit nimic pe teritoriul staţiunii de odihnă. La unele căsuţe s-a încercat construirea a încă unui etaj, însă lucrările au fost oprite.

Actualul preşedinte al Confederației, Oleg Budza, care s-a aflat în cadrul organelor de conducere ale Confederaţiei mai mulți ani, spune că nu poartă nicio vină pentru faptul că cele două obiective au fost vândute. Ele nu mai erau rentabile, susţine Oleg Budza.

Sanatoriul „Nufărul Alb”

Un obiectiv pe care Confederaţia era cât pe ce să-l piardă este Sanatoriul „Nufărul alb” din Cahul. Ani de-a rândul, Confederaţia s-a judecat cu colectivul de muncă, condus de medicul-şef Vasile Scutelnic. După crearea, în 2001, a unui SRL în baza sanatoriului, în care sindicatele aveau 20 la sută, iar colectivul de muncă, condus de Scutelnic – 80 la sută, lucrurile par să fi scăpat de sub controlul Confederaţiei. Veniturile sanatoriului au început să nu mai ajungă la CNSM. Aşa că aceasta a cerut prin judecată anularea constituirii SRL-ului. După ani buni de procese, Oleg Budza ne informează că, recent, CNSM a câştigat procesul la Curtea Supremă, aşa că sanatoriul urmează să fie reînregistrat ca proprietate a sindicatelor.

Ordinul Republicii cu dosar penal

Pe durata litigiilor judiciare, pe numele medicului-şef al Sanatoriului „Nufărul Alb”, Vasile Scutelnic, au fost deschise două dosare penale, unul pentru că ar fi falsificat acte la constituirea SRL-ului, iar altul pentru că ar fi delapidat fonduri şi ar fi favorizat firmele feciorilor săi la achiziţiile pentru sanatoriu. Cele două dosare, unul deschis în 2008, iar altul în 2010, au fost comasate, iar urmărirea penală nu s-a încheiat, informează Procuratura Anticorupţie. Vasile Scutelnic a negat anterior că ar fi comis delapidări şi falsificare de acte. El afirmă că unele greşeli din procesele-verbale ar fi fost comise din cauza că medicii de la sanatoriu nu au avut experienţă în întocmirea actelor. Cât priveşte acuzaţiile de fraudă, el susţine că cineva a interpretat greşit achiziţiile făcute de el pentru sanatoriu. În pofida urmăririi penale, Vasile Scutelnic, care este şi consilier raional din partea PD la Cahul, a fost decorat recent, de Ziua medicului, cu Ordinul Republicii, de către şeful său de partid, Marian Lupu. (doc)

Sanatoriile moldoveneşti din Ucraina, încă nerecunoscute

Cele mai multe sanatorii şi alte instituţii de tratament de pe litoralul ucrainean al Mării Negre gestionate cândva de Sindicate se află în staţiunea Sergheevka din regiunea Odesa. Staţiunea a fost construită în proporţie de 80 la sută cu investiţii ale întreprinderilor şi cu mâinile muncitorilor din Moldova.

Astăzi, Sergheevka arată ca după război. Zeci de construcţii nefinisate au încremenit în peisajul pustiit al staţiunii. Clădirile celor câteva sanatorii înşirate pe litoral şi blocurile de locuit înnegrite de vreme îţi readuc în memorie perioada sovietică. Denumirile sanatoriilor: „Patria”, „Plai”, „Serghei Lazo”, „Speranţa”, „Orizont” sau cafeneaua „Trandafir” scrise cu litere chirilice pe frontispiciul clădirilor amintesc de timpurile de odinioară când orăşelul era populat aproape anul împrejur de moldovenii veniţi la odihnă şi întremare. Până şi bazarul din Sergheevka mai păstrează denumirea de Besarabski rînok (Piaţa basarabeană).

Cele mai mari sanatorii din Sergheevka au fost gestionate de Sindicate şi după destrămarea Uniunii Sovietice. Şapte sanatorii şi complexe turistice au fost incluse în Holdingul „Moldsindbalneotur” printr-o decizie din 1992 a FNSM. Autorităţile ucrainene însă nu au recunoscut dreptul sindicatelor moldoveneşti asupra lor, astfel că statutul juridic al acestor proprietăţi continuă să fie incert. Dacă autorităţile statale, care au creat mai multe comisii guvernamentale pentru negocieri cu Ucraina, au reuşit să obţină recunoaşterea unor obiective, în cazul proprietăţilor sindicatelor, lucrurile bat pasul pe loc. „Fondul proprietăţi de stat al Ucrainei nu recunoaşte dreptul nostru de proprietate, argumentând că tot ce a fost pe teritoriul URSS, chiar dacă a aparţinut cândva din punct de vedere al surselor investite republicilor unionale, se consideră al Ucrainei”, spune vicepreşedintele Confederaţiei naţionale a Sindicatelor, Mihail Hâncu. „Din 1992 şi până acum, suntem în procese de judecată cu partea ucraineană”, precizează el.

Totuşi unii foşti lideri sindicali susţin că Sindicatele nu au făcut suficiente eforturi pentru a legaliza sanatoriile de pe litoralul ucrainean. „Sindicatele nu au vrut să meargă împreună cu reprezentanţii Guvernului la negocieri, astfel proprietăţile ar fi fost recunoscute mai uşor. Ei nu au mers pentru că nu puteau dovedi că acestea aparţineau Sindicatelor, pentru că majoritatea lor au fost construite din fonduri publice, alocări de la diferite întreprinderi, ministere, colective de muncă şi nicidecum din cotizaţii sindicale”, susţine Vasile Goţonoga, care până acum doi ani a exercitat funcţia de inginer-şef al Holdingului „Moldsindbalneotur”.

„Moldova ne-a trădat şi ne-a vândut”, spune un fost conducător al unui sanatoriu din Sergheevka. Deşi au refuzat să facă declaraţii oficiale, unii medici ne-au spus că Moldova a vândut unele sanatorii şi a lăsat de izbelişte colectivele. Oamenii care s-au stabilit acolo în perioada când staţiunea înflorea şi activa practic anul împrejur, acum, că au familii, nu mai pot reveni în Moldova. Unii au rămas fără locuri de muncă, pentru că sanatoriile funcţionează doar câteva luni pe an – din mai până în octombrie, în cel mai bun caz. Iar Sergheevka nu oferă alte posibilităţi de angajare.

SRL-uri 50 la 50 şi cedări unilaterale

La sfârşitul anilor ’90, liderii Confederaţiei Sindicatelor au considerat că soluţia pentru patrimoniul moldovenesc din ţara vecină ar fi crearea întreprinderilor mixte moldo-ucrainene cu un capital de 50 la 50. Aceste mişcări însă nu au făcut decât să dea apă la moara părţii ucrainene, care şi-a sporit activele prin metode nu întotdeauna legale şi, practic, a preluat gestionarea sanatoriilor.

Dacă în cazul sanatoriilor şi staţiunilor de odihnă, se mai duc uneori tratative, construcţiile nefinalizate au fost trecute, printr-o hotărâre din 27 octombrie 1999 a Cabinetului de Miniştri al Ucrainei, în proprietatea autorităţilor locale pe teritoriul cărora se aflau. La Sergheevka, Sindicatele aveau printre construcţiile nefinalizate o policlinică, o casă de cultură, o bază de depozitare care urma să deservească toate obiectivele sindicatelor din regiune şi un bloc de locuit cu 63 de apartamente. Toate construite în proporţie de 50-70 la sută.

În august 2000, administraţia locală din Sergheevka a trecut în proprietatea sa şi obiectivele care funcţionau: sanatoriile „Patria”, „Serghei Lazo”, „Plai”, „Speranţa”, „Orizont”, „Zolotaia Niva” şi complexul hotelier „Iujnîi”. Aceasta le-a permis să dea în arendă majoritatea sanatoriilor, iar o parte din imobile – să le vândă chiar. Oleg Budza afirmă că hotărârea arbitrară a administraţiei locale Sergheevka a fost anulată, iar darea în arendă a sanatoriilor moldoveneşti s-a făcut cu procură de la CNSM. La faţa locului lucrurile însă arată altfel. Sanatoriile moldoveneşti sunt date în arendă unor firme de către administraţia locală, majoritatea până în 2014 şi în niciun document nu este menţionată CNSM. Sanatoriul „Patria”, de exemplu, evaluat în 2007 de către o companie de audit locală că ar costa 3,4 mln dolari, este dat în arendă din 2004 pe un termen de zece ani Companiei ucrainene „Pivdeni-curort-service”, la fel ca şi sanatoriul „Orizont”.

Varianta video a investigaţiei şi copiile documentelor utilizate la această investigaţie pot fi găsite pe pagina web a Centrului de Investigaţii Jurnalistice www.investigaţii.md 

Investigaţia a fost realizată cu suportul financiar al Asociaţiei Jurnaliştilor de Investigaţie din Danemarca FUJ/SCOOP. 

Viorica Manole

Cornelia Cozonac

Alina Moldoveanu

Centrul de Investigaţii Jurnalistice