Mihai Godea: 7 aprilie 2009 e ziua în care Moldova şi-a recâştigat demnitatea

Interviu cu Mihai Godea, preşedintele Partidului Acţiunea Democratică, deputat în Parlamentul Republicii Moldova şi membru al Comisiei parlamentare securitate naţională, apărare şi ordine publică

 

– Unde vă aflaţi în zilele 6-8 aprilie 2009?

 

Eram la Chişinău. Împreună cu prietenii şi unii din colegii mei de atunci de partid, ziua eram pe străzi între manifestanţi şi poliţie, iar noaptea eram acasă împreună cu familiile noastre. Pe urmă, când au început represiunile, ne petreceam zilele ajutând părinţii să îşi găsească copiii. Au fost zile de extaz şi de groază în care simţeam că Moldova nu va mai fi niciodată la fel.

 

– De ce credeţi că în trei ani nu s-a făcut dreptate şi adevărul despre 7 aprilie pare din ce în ce mai departe?

 

Pentru că nu a convenit nimănui. Bine, cel puţin nimănui din cei cu putere de decizie.

Înţelegeţi, majoritatea oamenilor care au ieşit în piaţă în acele zile au ieşit împotriva unui sistem corupt şi agresiv, a partidului care îl administra şi a clanului care îl conducea.

Da, partidul, respectiv PCRM nu mai este la guvernare. Clanul, şi aici mă refer la clanul Voronin, nu mai este la putere. Întrebarea este ce s-a întâmplat cu sistemul corupt şi opresiv construit de PCRM.

Şi răspunsul este din păcate nu foarte optimist. Sistemul a supravieţuit în mare parte sub noua guvernare. Toate elementele acestui mecanism: monopolurile, sferele de influenţă, controlul politic şi financiar asupra unor structuri de forţă şi judecători, marea lor majoritate sunt în aceleaşi poziţii ca acum trei ani. Şi la fel ca acum trei ani avem judecători cu vile din salariu de câteva mii de lei, procurori cu maşini de lux şi… lista poate continua.

 

Şi tocmai acest sistem, format în mare parte din aceiaşi oameni care au încercat să ne strivească la 7,8 şi 9 aprilie, este pus de actuala guvernare să mimeze căutarea dreptăţi şi a adevărului pentru 7 aprilie.

 

– Ce opinie aveţi faţă de recenta iniţiativă de a oferi indemnizaţii celor care au avut de suferit de pe urma evenimentelor de la 7 aprilie? Este oare o încercare a guvernării de a arăta că „şi-a amintit” de victimele din 7 aprilie?

 

Eu cred că victimele autentice de atunci ar renunţa bucuroşi la banii daţi de guvern dacă şi-ar vedea călăii judecaţi şi puşi după gratii.

 

Dar întrebarea mea e cui anume i se oferă aceste indemnizaţii? Cine face această listă şi în ce bază? Văd că până acum în lista comisiei guvernamentale sunt 76 de protestatari şi 43 de colaboratori, puşi aşa la grămadă, toţi egali, parcă ar fi victimele unei catastrofe naturale.

 

Iată aici e tristeţea cea mai mare. Guvernarea actuală, acum, după trei ani de la eveniment, tratează 7 aprilie ca o catastrofă naturală. Ei discută despre victime, calculează daune materiale şi morale şi se prefac că nu au existat nici agresori şi nici voinţă coerentă a oamenilor în acele zile.

 

Observaţi cum toate anchetele pe acest subiect au investigat abuzurile unor indivizi izolaţi şi eventual incompetenţa altora.

 

Eu cred profund că la 7 aprilie a fost ziua când Moldova după mult timp şi-a recăpătat demnitatea şi a început să îşi recucerească libertatea, pentru că libertatea în sensul ei autentic este clădită pe demnitate.

 

Iată de ce miliţia lui Voronin a acţionat premeditat şi organizat, a torturat, a terorizat şi mai ales a încercat să umilească în acele lungi zile pe orice cetăţean care îndrăznea să contrazică sistemul: pentru că ei au înţeles că Moldova îşi recapătă demnitatea şi au încercat să ne-o strivească. N-au reuşit.

 

Şi tot din acelaşi motiv nici un deputat din partidele democratice nu a îndrăznit să cedeze şi nu a oferit votul de aur comuniştilor. Fie că în mod conştient sau nu, foarte mulţi politicieni din Moldova s-au molipsit în zilele acelea de demnitatea şi curajul celor din piaţă.

 

Ce păcat că pentru majoritatea dintre ei nu a durat decât câteva zile…

 

PP

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)