Mihai Ghimpu, viceprim-ministru // NEGRU

Două motive minore, ciudate, de discordie în cadrul AIE: dorinţa lui Mihai Ghimpu de a deveni membru al Biroului permanent al Parlamentului şi formarea fracţiunii deputaţilor neafiliaţi. În ciuda înţelegerilor de a nu provoca scandal, în ambele cazuri liderul PL îşi manifestă supărarea în public, reproşându-le partenerilor de coaliţie că discriminează partidul său, că fac jocul lui Dodon, împotriva sa. Pe de o parte, dl Ghimpu declară că nu se teme că PL va fi eliminat de la guvernare, iar, pe de altă parte, repetă ceea ce spune Vladimir Voronin, acuzându-şi colegii că ei ar urmări un asemenea scop.

Suplimentarea scaunelor

Un reprezentant al PL putea să devină membru din oficiu al Biroului permanent dacă se accepta propunerea PD de a se pune un scaun suplimentar la masa prezidiului, adică de a mări numărul de vicepreşedinţi ai Parlamentului. Ghimpu respinsese oferta, considerând, pe bună dreptate, că sporirea numărului de scaune nu ar face bine imaginii PL şi AIE în întregime. Acum el pare să fi renunţat la funcţia de vicespicher, care nu este mai puţin reprezentativă, insistând să fie suplimentat numărul de membri ai Biroului, care şi aşa este destul de „umflat”. Nu este exclus că această renunţare să fi fost „plătită” de PD cu anumite concesii, cu votarea unor iniţiative legislative ale PL (cum ar fi, de exemplu, condamnarea regimului comunist şi interzicerea secerii şi ciocanului). Însă dl Ghimpu riscă să fie considerat inconsecvent dacă declară azi că nu are nevoie de posturi, ca mâine să ridice scandal că nu i se dau posturi.

Ironia lui Filat

Oricum, iritarea sa, reproşurile, lamentaţiile permanente că nu are „pârghii”, că se simte discriminat, că se complotează împotriva sa, nu îi adaugă capital politic, mai cu seamă că Filat şi Lupu au însuşit bine lecţia şi reacţionează calm, rezonabil, la pretenţiile sale. Uneori ei ironizează uşor pe seama partenerului liberal. La acuzaţia că PLDM s-ar opune includerii lui Mihai Ghimpu în Biroul permanent, ca să păstreze locul (inexistent – n.n.) pentru socialişti, Filat a declarat „naiv”: „Nu cred că domnul Ghimpu a spus aşa ceva. La noi în AIE atmosfera este una foarte bună… În activitatea politică din ţară sunt situaţii în care apar puncte divergente, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să dramatizăm şi să căutăm ceartă”. E o replică perfectă. Dl Ghimpu ar face bine să ia exemplu, să nu caute motive de ceartă, să nu comunice cu ceilalţi lideri ai coaliţiei de guvernământ prin intermediul presei, ci să-şi expună doleanţele în cadrul Consiliului AIE. Acum el apare ca un mofturos, ca o persoană care nu ştie ce vrea, care improvizează, luat de valul emoţiilor, provocat de reporteri şi prezentatori TV.

Pârghiile din guvern

Şi fiindcă veni vorba despre „pârghii”… De ce dl Ghimpu le caută doar în Biroul permanent, şi nu în guvern, unde se află cu adevărat? În republicile parlamentare, liderii partidelor câştigătoare în alegeri merg, de regulă, în executiv. Să ne imaginăm cum funcţiona guvernul RM, dacă şi liderul PLDM alegea să rămână în parlament. Aveam atunci un guvern de „marionete”, manipulate din afară.

Dacă doreşte cu adevărat să influenţeze starea de lucruri în economia RM, dl Ghimpu ar putea pretinde la postul de prim-viceprim-ministru, şi-ar asuma responsabilitatea pentru câteva domenii şi ar asigura reformarea acestora. Ca, de exemplu, justiţia şi asistenţa socială, SIS ş.a.

„Aşii” trebuie aruncaţi

Este exagerată şi reacţia în legătură cu fracţiunea pe care şi-o doreşte Dodon. Mai cu seamă că Alianţa a „umblat” la regulamentul parlamentului, modificând condiţiile de formare a fracţiunilor. Ironia sorţii e că dl Ghimpu, în calitatea de preşedinte al Parlamentului, a semnat legea (nr. 96 din 21.05.2010) prin care li s-a permis deputaţilor neafiliaţi să formeze fracţiuni, şi s-a introdus sintagma „de regulă” în alineatul care stabilea termenul de 10 zile pentru formarea fracţiunilor, după „constituirea legală a parlamentului”. Uşurinţa cu care deputaţii AIE ajustează legislaţia la „necesităţile” curente loveşte ca un bumerang în autorii amendamentului respectiv. Ar fi o lecţie de însuşit şi în contextul intenţiilor de adoptare a unei noi constituţii, creându-se astfel un precedent periculos. Liderii AIE trebuie să renunţe de a rezolva problemele politice prin trucuri juridice. „Aşii” terfeliţi din mâneca lui Ghimpu trebuie aruncaţi cât nu e târziu, cât daunele nu sunt irecuperabile.

Să nu murim de grija comuniştilor

Conform regulamentului Parlamentului, art 4 (8), deputatul, care şi-a părăsit fracţiunea sau a fost exclus din fracţiune, poate adera la alta „după o perioadă de 6 luni de la părăsirea fracţiunii sau de la excluderea sa din fracţiune”. Rămâne ca juriştii să stabilească dacă deputaţii Ion Ceban, Vadim Mişin şi alţii pot fi incluşi în „fracţiunea neafiliaţilor”. Însă e ridicol să le plângem de milă comuniştilor, e bizară afirmaţia că grupul Dodon e mai comunist şi mai periculos decât PCRM. Să nu uităm, totuşi, că grupul lui Dodon a votat preşedintele RM, dând şanse noi Alianţei. Grupul Dodon nu pledează, cel puţin acum, pentru Uniunea Eurasiatică. Nici măcar nu cunoaştem potenţialul electoral al PSRM, dar ne-am apucat să deplângem PCRM-ul. Da, în unele privinţe, Dodon e mai radical decât Voronin, însă e mai bine să existe două partide de stânga, rusofile, decât unul consolidat şi popular ca PCRM. Da, procesele de „reformatare” a stângii nu decurg cum ne-am dori noi, radicalizarea acesteia nu poate să nu provoace nelinişte, dar era mai bine dacă segmentul de stânga rămânea dominat în continuare de PCRM? De radicalizarea PCRM, de renunţarea comuniştilor la integrarea europeană poate profita PD şi chiar PLDM. Însă nu trebuie să facem greşeala de a cânta prea devreme prohodul comuniştilor, cum face dl Ghimpu, speriat, se pare, de retorica belicoasă a lui Dodon. Atâta timp cât Voronin nu părăseşte scena politică, Dodon nu are cum îi lua locul.

Nicolae Negru

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)