Mierea dulce şi românească a lui Adrian Teodorovici

La Leova, în amintirea fraţilor Teodorovici, se organizează anual un festival care le poartă numele

Fratele mai mare al lui Petre Teodorovici şi al lui Ion Aldea-Teodorovici, Adrian Teodorovici, este cunoscut la Leova drept specialist bun în domeniul apiculturii şi vităritului. Bărbatul reuşeşte, la 74 de ani, să îngrijească circa 60 de familii de albini. Pasiunea pentru apicultură a moştenit-o de la tatăl său, Cristofor Teodorovici, de la care atât el şi regretaţii săi fraţi au moştenit harul muzicii.

Adrian Teodorovici locuieşte de o viaţă întreagă în orăşelul Leova, unde a stat şi tatăl celor trei fraţi Teodorovici, Cristofor. E un bărbat înalt, cu părul cărunt, ochi albaştri, muncitor şi săritor la nevoie. Cel puţin aşa îl caracterizează soţia sa, Anisia Teodorovici, fostă profesoară de limba română. „Niciodată nu se zgârceşte să vină cu un sfat ori să dea un ajutor oamenilor, în special celor care abia încep să se îndeletnicească cu apicultura. Cred că de când nu mai este angajat, lucrează şi mai mult. Mişcarea îl menţine, căci eu îl susţin numai cu vorba”, spune soţia protagonistului nostru.

Amintirea veşnic vie

Din vorbă în vorbă, apicultorul îşi aminteşte de fraţii săi. Tatăl fraţilor Teodorovici a plecat devreme din viaţă, au fost crescuţi mai mult de mama lor. „Le-am fost ca tată. Petrică a terminat clasa a X-a, iar Ionel, a VI-a”, mărturiseşte Adrian Teodorovici. Înainte de a pleca din viaţă, Cristofor Teodorovici, tatăl său, l-a rugat pe fiul mai mare ca fraţii mai mici să se facă muzicieni. Adrian era împotrivă din cauza traiului greu pe care l-au dus cu un tată muzicant.

„Tata lucra în Capela corală ‘Doina’. Aici a lucrat profesor de muzică. Muncea în câteva locuri şi oricum trăiam greu. Conducea un cor de 120 de copii. Nu-mi doream ca fraţii mei să aibă o viaţă plină de greutăţi. Din muzică şi artă nu te hrăneai nici atunci, ca şi acum”, spune bărbatul.

Din cele spuse de Adrian Teodorovici, Ion şi Petre au studiat vioara la Şcoala de muzică din Leova, deschisă de tatăl lor, Cristofor Teodorovici, însă el a învăţat de sine stătător să cânte la acordeon. Astfel, la vârsta de 12 ani, acompania, alături de taică-său, corurile create de el în mai multe sate din raion.

„Mamă, câte fete ai/ Prin străini să nu le dai”

Adrian Teodorovici a studiat la Colegiul de medicină veterinară din Leova, apoi a absolvit alte două instituţii din Ucraina şi Rusia, s-a specializat în apicultură şi vitărit. „Muzica a rămas doar o pasiune. Compun şi acum cântece cu motive pastorale, care mai sunt interpretate la Leova de către copii. Recent, am alcătuit muzica şi versurile unui cântec popular ‘Mamă, câte fete ai/ Prin străini să nu le dai’ şi o horă.

Luna aceasta, la biblioteca raională din Leova se organizează o serată în memoria fraţilor mei. Asta mă bucură şi mă motivează să compun şi alte cântece”, relatează Adrian Teodorovici.

Mierea românească

I-a ajutat pe mulţi întreprinzători cu sfaturi la construcţia unor ferme moderne de vaci. „Şi acum mă sună cu orice întrebare în domeniul apiculturii şi vităritului. Am o plăcere deosebită când ştiu că pot ajuta. Am ajuns să am 60 de familii de albini. Pasiunea pentru apicultură o am după ce am primit drept cadou un stup de albine de la tata. Pe lângă ele, am şi o livadă de pomi fructiferi. Am fructe pentru rude, prieteni. Albinele mele au norocul de a zbura şi trece peste Prut. Se duc în România”, povesteşte zâmbind prisăcarul.

De aceea, atunci când comercializează mierea, spune că „mierea este din România”. În puţinul timp liber pe care îl are, bărbatul ia acordeonul şi cântă în grădină orice melodie ce îi vine în gând.

„Eram uniţi, le duc dorul”

Spune că pensia sa şi a soţiei nu le ajung pentru un trai decent, pentru că şi medicamentele sunt scumpe. Comercializarea mierii, uneori şi a fructelor, le asigură traiul. Atunci când munceşte, gândurile îl duc în trecut, în memorie îi apar părinţii, fraţii, vorbele şi discuţiile lor.

„Deseori Ionel şi Petrică, când veneau de la Chişinău, în loc să meargă acasă, veneau la mine. Priveam televizorul, un obiect de lux pe vremuri. Eram uniţi, le duc dorul. Îi am în suflet, iar prin ascultarea cântecelor lor la manifestările culturale, memoria lor rămâne vie”, spune bărbatul, lăsând câteva lacrimi să curgă pe obrajii brăzdaţi de vremuri.

În aceste zile de toamnă, Anisia şi Adrian Teodorovici sunt bucuroşi că în casa lor este unica lor fiică, Cornelia, care locuieşte în Italia, fiind de formaţie muzicant. „Vrea să ne conecteze la internet ca să ne auzim”, ne spune cu bucurie în voce Anisia Teodorovici.

„Cântecele lor sunt atât de actuale”

„Fraţii mei au muncit enorm pentru a fi apreciaţi. Cântecele lui Petrică parcă ar fi fost compuse ieri. Era mândru de succesele pe care le-a înregistrat la festivalurile de la Mamaia şi Ialta. Pentru Ionel, succesul a venit un pic mai greu, în schimb, a obţinut şi el aprecierea publicului, formând un duet şi o familie bună. Ion o iubea mult pe Doina. Cristi, fiul lor, ne mai sună, dar vine rar, este prins cu lucrul. Petrică are un nepoţel de la fată. Seamănă leit cu bunicul său. Când îl văd, îmi mai alin dorul de el”, povesteşte fratele mai mare al Teodorovicilor.

Şcoala de muzică din Leova poartă numele „Ion şi Petre Teodorovici”. La Leova, în amintirea fraţilor Teodorovici, se organizează anual un festival care le poartă numele. Pe strada centrală a orăşelului, într-un scuar, este instalat un monument în memoria marilor compozitori şi interpreţi, fraţii Petre Teodorovici şi Ion Aldea-Teodorovici.

Victoria Popa

 

The following two tabs change content below.