Mi-e dor de prietenele mele

Cred că fără prietenie, oamenii ar fi mai săraci, iar lumea ar părea mai mică şi mai tristă.

Un prieten adevărat îţi luminează viaţa, ţi-o colorează cât mai frumos şi te critică ori de câte ori e nevoie pentru a-ţi arăta cât de mult ţine la tine. Prietenia durează la infinit, înseamnă un singur suflet în două corpuri diferite. S-ar putea vorbi la nesfârşit despre prietenie şi prieteni, dar nu cred că am termina vreodată. Eu şi prietenele mele, Alexandra şi Maria, ne-am cunoscut în clasa a IX-a, la liceu. Am trecut împreună prin bune şi rele, prin certuri şi împăcări, ne-am susţinut una pe cealaltă în orice problemă.

Deşi suntem la facultăţi diferite încă mai ţinem legătura, vorbim la telefon sau pe mess. Câteodată, ne amintim cum era în liceu şi ni se face dor de acele zile în care ne petreceam mai tot timpul pe culoare, bârfind despre alţii sau cum ne distram când mergeam în vreo excursie sau în rarele dăţi când am mers la discotecă. Mi-e dor de ele şi abia aştept să ne vedem din nou, să retrăim momente plăcute împreună.

Alexandra