„Mi-e dor de casă când văd o ie frumoasă, purtată pe străzile din Bruxelles”

Olga Chilat (27 de ani) a plecat din Republica Moldova în vara anului 2011, imediat după absolvirea liceului. A studiat la Facultatea de Drept a Universității din Strasbourg, apoi a obținut o bursă la College of Europe. Actualmente, își încheie activitatea în calitate de lobbyst în industria constructoare de mașini de la Bruxelles, unde a deținut funcția de expert economic. Și urmează să activeze la Comisia Europeană, în funcția de economist, în domeniul politicii de extindere și vecinătate a Uniunii Europene, unde va lucra pe dosare legate de reforme în economie.

S-a născut la Chișinău într-o familie bilingvă, româno-rusă. Studiile le-a făcut la Liceul Teoretic Roman-Englez „Ion Creangă” din Chișinău, într-o clasă cu profil muzical. A cântat și dansat în diferite formații corale și a făcut școala de pictură. Era un copil artistic, spuneau cei din familia sa, care, pe atunci, nu ar fi crezut că fiica lor va face studii în drept și economie.

Olga își amintește de anii de școală ca de cei mai frumoși ani, chiar dacă perioada de adolescență a fost dură. Era o elevă exemplară. „Am fost și șefa clasei. Câțiva ani am fost responsabilă de catalogul clasei. Îl uitam uneori în alte clase, întârziam la ore, alergând după catalogul rămas în clasa precedentă. Asta-mi plăcea! Atunci nu-mi doream să cresc mare și să am griji adulte”, ne-a mărturisit ea.

În anii de liceu, li se cerea să facă alegeri la discipline, profiluri, de care depindea alegerea profesiei pe viitor. „Eu nu știam ce e mai bine pentru mine să fac nici la 15 ani, nici la 19 ani”, ne-a spus ea.

 

„Tărăsăuți – satul mamei mele, a devenit și satul meu”

Vacanțele de iarnă și de vară le petrecea la bunici, în satul Tărăsăuți, de lângă Cernăuți, Ucraina.

Susține că localitatea are un patrimoniu românesc bogat. De mică, era uimită de faptul cum un popor poate fi în altă țară, poate avea altă monedă, să urmărească televiziunea națională în altă limbă, dar să vorbească la fel ca noi, cei din R. Moldova, românește. Localitatea avea un spirit atât de puternic și copleșitor că, în timpul verii, mă umpleam de regionalisme și vorbeam cu accentul din acel sat, iar în septembrie, când reveneam la Chișinău, mama râdea de graiul meu tărăsăuțean”.

Olga spune că băștinașii acelei regiuni sunt bucovineni cu tradiții pe care le păstrează și azi. „Nicăieri în R. Moldova ori România nu am mai auzit urături atât de frumoase ca în Bucovina. Tărăsăuțiul – satul mamei mele, a devenit și satul meu. La Tărăsăuți se dădea mâna și bună ziua cu toată lumea, se zideau case mândre și se purtau rochii frumoase în zile de duminică.”

Olga a ajuns să activeze peste hotare pentru că, la sugestia mamei sale, în ultimul an de liceu a aplicat doar la mai multe instituții de învăţământ superior de peste hotare. A fost acceptată la câteva facultăți, printre care Facultatea de Drept din Strasbourg. A decis în favoarea acesteia. Studiile au fost gratuite, cu excepția unor taxe de înscriere.

 

„Și acum cred că am făcut alegerea corectă”

Plecase atunci cu gândul că viitorul ei este în Moldova. Era sigură că șansele de angajare în Republica Moldova vor fi mai bune având o diplomă europeană. În timpul studiilor a reușit să obțină o bursă, în paralel muncea.

Aprecia modul de viață pe care-l ducea în timpul studiilor în Franța. Era  independentă în acțiuni și alegeri, avea prieteni noi de diferite etnii.

„Eram sârguincioasă, profesorii apreciau faptul că sunt consecventă la studii, făceam eforturi extra universitare zilnic prin activități extra curriculare etc. Nu-mi mai era frică să vorbesc la cursuri, să întreb, să comentez. Deși îmi educasem îndrăzneala, eram conștientă de diferențele sonore dintre mine și colegii mei francezi. Am lucrat mult la accentul și asimilarea limbii, până am început să și visez în franceză”.

În al treilea an de facultate, și-a ales subiecte care aveau ca scop integrarea europeană. Astfel a aplicat pentru o bursă la College of Europe, școală europeană care pregătește profesioniști în afaceri europene.

Deși programul curricular era franco-anglofon, s-a ciocnit cu realitatea că engleza trebuia învățată și cunoscută ca şi limba franceză. A fost nevoită să se mobilizeze și să-și reprogrameze mintea în engleză, să dezrădăcineze franțuzismele și construcțiile verbale franceze care o „dădeau de gol”, să învețe din nou termeni juridici și economici. „Acum, la patru ani distanță, vorbesc, muncesc și cuget în engleză”, afirmă Olga. 

„Noi prindem rădăcini acolo unde ne stabilim”

A ales Bruxellesul, un oraş-hub de joburi în afaceri europene, și al doilea cel mai important oraș în activitatea de lobby după Washington DC – cel mai logic pas după absolvirea unui master în Business și Integrare Economică Europeană de la College of Europe din Bruges.

Întrucât experiența Olgăi a fost în mare parte internațională, teoretic, putea să activeze în orice alt stat. A ales Bruxelles-ul. A început cu un stagiu într-o organizație nonguvernamentală, după care a trecut programul oficial de formator la Comisia Europeană, care a durat doi ani.

În timpul studiilor în Franța și în Belgia, Olga a cunoscut mulți conaționali. A observat că basarabenii sunt studenți excelenți, cu o motivație puternică ce îi mobilizează să persevereze. „Aceștia sunt adevărați ambasadori ai Republicii Moldova.”

Întrucât muncește într-un mediu internațional, prietenii Olgăi sunt de peste tot. „Acesta este farmecul unui loc cosmopolit. Întâlnesc rar conaționali, dar prietena mea cea mai bună e o moldoveancă. Noi prindem rădăcini acolo unde ne stabilim.”

Olga spune că marele noroc al ei este de a avea o mamă cu talent, care știe a aduna diaspora moldovenească în Italia. Atunci când merge s-o vadă pe cea care i-a dat viață, se regăseşte printre compatrioți.

Discuțiile cu basarabenii nu se deosebesc mult de cele cu oameni veniţi din alte ţări, ne-a mărturisit Olga. „Vorbim despre joburi, locuințe, chirii, sănătate. Pentru că noi toți cei plecați de-acasă am făcut sacrificii pentru o viață mai bună, pentru șanse mai mari, pentru mobilitate socială și alte oportunități pe care nu ni le permitem acasă. Acestea sunt griji pe care le are toată lumea expatriată”.

Olga Chilat revine acasă o dată pe an. „De fiecare dată când mă întorc sunt tot mai tristă. Lipsa de politețe, comportamentul și opinia socială despre femei, nerespectarea proprietății și spațiilor publice, lipsa proiectelor de amenajare urbană, de amenajare a spațiilor verzi pentru public, transportul public care nu este fiabil – toate acestea mă decepționează în fiecare an un pic mai mult.”

Referindu-se la starea lucrurilor din societate, Olga spune că părerea ei e contrastată. Îi place să vadă tineri diminețile în transportul public. Pentru ea, acesta este un indicator de ocupare a forței de muncă tinere, ceea ce este un semn pozitiv pentru orice stat. Dar este conștientă că aceasta e doar situația din capitală.

„Aș vrea să cred că reușim să avem o forță de muncă tânără și ocupată și în zonele rurale, orașele mai mici.”

Dorul de casă o macină atunci când…

Olga regretă când aude un conațional plângându-se pe un stat în care are posibilități limitate ori acuzând firea moldovenească pentru modul în care lucrurile nu funcționează.

„Regret, pentru că îl înțeleg. Eu m-am dat bătută, când am rămas în străinătate. Dar în acești ani am învățat că orice popor își găsește propriile căi și modalități de funcționare, chiar și haotice, pentru a reuși. Dacă nu suntem mari ori nu suntem destul de industrializați, investim în educație și dezvoltăm sectorul serviciilor. Există o soluție pentru orice problemă atât timp cât avem elite politice consiste și transparente”, susține Olga.

Ea crede că cel mai mare inamic al viitorului nostru prosper este lipsa credinței într-un viitor prosper. „O creștere economică este bazată pe încrederea oamenilor în viitor. Fără sămânța speranței, nu vor veni investiții, nu vor avea loc creșteri economice în diverse domenii.”

Plecarea ei din Republica Moldova a fost condiționată de dorința de a învăța. Mama sa a insistat mult să facă acest pas. „Ea avea încrederea în mine pe care eu nu o aveam. Nu planificam să rămân într-un stat străin. Dar mi-au reușit atât de multe încât nu aș putea începe totul de la capăt în R. Moldova. Îmi este dor de casă când văd o ie frumoasă, purtată de o româncă sau basarabeancă pe străzile din Bruxelles; îmi e dor de sarmalele noastre; de dansurile populare, de cuiburile de rândunele de la casele oamenilor; de mirosul florilor de tei, de graiul nostru românesc…”

Victoria Bălan

The following two tabs change content below.
Avatar

Jurnal de Chișinău

Avatar

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)