„Mi-a spus că mă va omorî”

Fetele din şcolile-internat visează la o familie pe care nu au avut-o din cauza alcoolului şi a violenţei
Violenţa în familie le constrânge pe unele femei să fugă din casa agresorului. Ajunse în stradă, acestea pot ajunge în mâinile traficanţilor. În acelaşi timp, tinerele care ies din şcolile-internat nu au deprinderi de viaţă, cum ar fi să faci cumpărăturile pentru o săptămână înainte, să pregăteşti mâncare sau cum să-ţi spele hainele. Mai grav este că, odată ce ajung independente, acestea vor să completeze lipsa de familie prin crearea altei familii şi ajung mame singure la o vârstă fragedă, fără a avea un loc de trai.

Marina LIŢA

Anişoara are 16 ani, peste două luni va deveni mamă. Când tatăl său a aflat că este însărcinată, a alungat-o de acasă. „Pe mama nu am văzut-o din 2000. Tata o bătea şi ea a plecat în Ucraina la lucru. Nu s-a mai întors. Am fost cu tatăl meu în Ucraina ca s-o aducem acasă. Când ne-a văzut, a fugit printre case şi de atunci n-am mai văzut-o”, povesteşte Anişoara.

Mamă la 16 ani

După plecarea mamei, viaţa nu a fost deloc uşoară. „Tata îmi spunea că nu sunt copilul lui. Îmi spunea că voi fi ca şi mama mea, o stricată. Arunca după mine cu ce găsea la îndemână. Pe urmă, m-a dat la şcoala-internat”, povesteşte fata.
Îşi dorea să absolvească nouă clase şi să deprindă meseria de frizer. „Am aflat că sunt însărcinată şi nu am mers la şcoală. Tatăl copilului este un băiat de 21 de ani de la mine din sat. E un prieten bun de-al fratelui. Mi-a plăcut că nu bea alcool, se purta frumos cu mine. Părinţii lui nu mă vor, că sunt dintr-o familie mai săracă şi cu probleme”, susţine tristă tânăra.

Păpuşica mamei

Deşi nu-şi imaginează cum va face faţă noilor provocări, vrea să păstreze copilul. „Voi avea o fetiţă, pe care o va chema Lenuţa, ca şi pe mama. Mi-aş dori şi eu ca toată lumea să am o familie. Să mă duc acasă şi să aud vocea dulce a mamei care-mi spune: ‘Păpuşica mamei!’. De când a plecat, nimeni nu m-a dezmierdat. Vreau ca tata să se liniştească, să nu mai bea şi să ne primească pe toţi acasă”, spune aceasta, neputând să mai reţină lacrimile care o fac să nu poată vorbi.

Potrivit angajaţilor Centrului Maternal „Ariadna” din oraşul Drochia, care lucrează deja de şase ani cu victimele violenţei în familie, atunci când ies pe poarta şcolii-internat, primul lucru pe care-l fac fetele – rămân însărcinate. „Vor să formeze familia pe care nu au avut-o. Din păcate, bărbaţii fug şi ele, de cele mai dese ori, rămân singure, în stradă, cu copiii în braţe. Anişoara, când a venit la noi, nu avea nici acte şi nici la medic nu a fost de la începutul sarcinii. Locuia cu tatăl său şi sora sa mai mică într-o cameră, care avea o plapumă în uşă, ca să nu intre frigul”, susţine Simion Sârbu, directorul Centrului.

„M-am săturat să îndur”

Crina (numele femeii este schimbat la solicitarea acesteia – n.a.) nu a mai putut suporta bătăile şi ameninţările cu moartea ale soţului, şi-a luat cei doi copii şi s-a pornit în noapte singură. „Am mai plecat o dată de acasă şi am rămas la sora mea, dar el a venit după mine şi a făcut probleme. N-am avut de ales, decât să mă duc înapoi”, începe femeia povestea dureroasă. Spune că neplăcerile în familie au fost chiar de la început: „Mă bătea în fiecare seară. La ei în familie a fost aceeaşi situaţie, tatăl-socru avea probleme cu băutura şi era violent. A murit de băutură”.

„M-am săturat să îndur. Rudele sale îl credeau un om de treabă, pentru că întotdeauna spunea glume. Eu cu copiii nu odată fugeam de acasă ca să scap de „bunătatea” lui. Fetiţa mea a avut şi ea de suferit. Îi spunea că e proastă şi multe din astea. De băiat nu s-a atins niciodată. De multe ori mi-a spus că mă va omorî, pentru că sunt prea frumoasă. A sărit cu cuţitul la mine şi m-a tăiat la nas, am fost şi operată”, spune, uitându-se cu milă la copila de nouă ani.

Sătulă de bătaie de joc

Acum spune că nu ştie ce va face, dar e hotărâtă să nu se întoarcă la bărbatul care şi-a făcut obişnuinţă din a ridica mâna la ea seară de seară. „Când ieşeam vânătă la ochi, spuneam că  m-am lovit. Niciodată nu m-am plâns în sat. Dar nu vreau că băiatul meu să creadă că e bine ceea ce face tatăl”, spune sigură pe sine femeia.

„Primul lucru pe care am să-l fac, am să văd mâine (luni – n.a.) la care şcoală să o dau, pentru că nu vreau să piardă orele. Învaţă bine şi-i place matematica. Am de crescut doi copii şi am să-i cresc cum ştiu eu mai bine. La mine în familie, părinţii au divorţat, pentru că aşa au vrut ei, nu din cauza bătăilor. Nu pentru asta m-au crescut părinţii mei, ca să-şi bată joc cineva de mine şi de copiii mei”, încheie plângând Crina.

Fratele îi fură banii

Nu încheie bine fraza că uşa camerei se deschide şi-şi face apariţia Tatiana cu o zgâtie în braţe. Degrabă va împlini un an şi a prins gustul mersului, e mai greu s-o ţii într-un loc, trebuie mereu să o surprinzi ca să fie atentă la tine. Tatiana, 24 de ani, spune că se află de mai multe luni la Centru. „Părinţii au murit. Sunt singură pe lume”, povesteşte tânăra care nici nu vrea să audă de fratele ei. „A luat-o pe un drum rău, de cele mai dese ori când o sună, o face ca să-i ceară bani. Fata nu vrea să ştie cineva că se află aici, mai ales fratele ei, care poate să vină şi să ceară bani şi poate şi să ridice mâna la ea”, spune directorul centrului „Ariadna”.

Despre tatăl copilului nu spune nimic. „Am fost la şcoala- internat. După aceasta, am făcut cursuri de tractorist şi de croitoreasă”, spune aceasta. Pentru că nu avea unde se duce, s-a aciuat la o stână şi avea grijă de oi. „Nu erau condiţii cum sunt aici, dar era bine. Aveam ce mânca”, spune aceasta.

Contract de ajutor financiar

Angajaţii Centrului spun că o familie bună din sat a luat-o şi a adus-o la Centru. „Când a venit aici, nu ştia nimic să facă. Centrul oferă fiecărei beneficiare o sumă de bani pentru o săptămână şi acestea trebuie singure să se descurce. Tatiana nu ştia cum să facă mâncare, cum să împartă banii pe care-i avea şi la început se ducea cu asistentul social. A învăţat să pregătească mâncare şi de multe ori ne cheamă şi ne arată bucuroasă că i-a ieşit bine pireul de cartofi sau alte bucate care, pentru majoritatea din noi, par ceva obişnuit”, povesteşte directorul.

Astfel, tinerele primesc un livret de economii, unde sunt înscrişi toţi banii pe care i-au primit şi semnează un contract de ajutor financiar. „Nimeni nu are acces la aceşti bani în afară de beneficiarele noastre. Acestea, după ce cumpără tot ce au nevoie, ne prezintă bonurile. Dacă se duc la piaţă şi cumpără unele legume şi nu primesc bon, ne arată cumpărăturile”, adaugă Rodica Grădinaru, coordonator de serviciu, responsabilă de calitatea serviciilor.

Pe moment, în cadrul Centrului Maternal sunt găzduite zece mame, două gravide şi 13 copii. „Acestea pot să stea la noi timp de trei luni, până ce reuşesc să se pună cât de cât pe picioare şi să se angajeze. Încercăm să le găsim un serviciu şi un loc de trai. Din păcate, sunt cazuri în care beneficiarele se întorc în familia agresorului pentru că depind de acesta financiar şi emoţional”, susţine Simion Sârbu.

Majoritatea victimelor violenţei sunt mamele cu copii

Potrivit datelor statistice, peste 63% din femei au suferit diverse forme ale violenţei în familie în perioada vieţii lor, începând de la vârsta de 15 ani. Totodată, o treime din numărul femeilor din Republica Moldova cu vârstele între 15 şi 34 de ani au suferit de pe urma violenţei partenerului. Majoritatea victimelor violenţei au fost mamele cu copii.

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)