Metafizica naţională // Scrisorile lui Buraga

Ieri am discutat despre Constituţie şi referendum. Trebuie Constituţia modificată în aşa fel încât Lupu şi Ghimpu să poată fi aleşi în posturile pe care le râvnesc sau nu? Unii spuneau că trebuie, căci dacă am fi în situaţia lor, am face la fel. Alţii – că nu trebuie, fiindcă ce vom avea noi din asta? Totuşi, de ce nu pot alege deputaţii un preşedinte în parlament? – se interesă herr Ştuhuţ. E o chestie mai complicată, e metafizică naţională. Un post în mentalitatea poporului nostru nu e un simplu post, ci e, cum să spun, o portiţă spre rai… E cum l-ai apuca pe Dumnezeu de picior, aşa se spune în popor. Acum imaginaţi-vă starea lui Lupu şi Ghimpu, ei se află lângă piciorul lui Dumnezeu şi li se propune să-l lase şi să-l cedeze altcuiva, explică Scurtoi. Dar ei pot fi aleşi data viitoare, se miră herr Ştuhuţ. Pot, dar poporul nostru mai spune şi altceva: nu da vrabia din mână pe cioara din par, interveni Cozonac. Totuşi, schimbarea Constituţiei creează un preţedent periculos. Dacă vin comuniştii la putere, ei o vor croi şi recroi după bunul lor plac. Vor face stat rusesc şi dictatură! Voi puneţi carul înaintea boilor. Mi se pare o prostie să schimbi constituţia numai ca să ocupi un post! – insistă herr Ştuhuţ. E adevărat, dar, dacă se poate, de ce nu? Încercarea vină n-are, replică Scurtoi. Noi, nemţii, avem un proverb: decât cu un prost la câştig, mai bine cu un deştept la pagubă. Avem şi noi un asemenea proverb. Dar la cine vă referiţi? La Lupu sau la Ghimpu? Ei vor crede că vorbiţi din invidie, răspunse Cozonac şi epuiză tema.

Acuma stau şi mă gândesc: dacă aş fi în locul lui Ghimpu sau Lupu, aş ceda postul de spicher sau de preşedinte sau nu l-aş ceda? Sigur, nu l-aş ceda. De ce să-l cedez? Să-l ocupe altcineva? Cine merită mai mult decât mine?

Al vostru tehnocrat, stultuscrat, doctor honoris, Ion Buraga

 

 

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga