Meşteriţa Maria de la Voloca // Deşteaptă-te

„Sunt fericită că cineva are nevoie de lucrul meu”

„Aşa cum se fac nunţile la Voloca, nu o să mai vedeţi”, ne spune entuziasmată Maria Pavlencu, cunoscută de toţi locuitorii satului ca unica meşteriţă care brodează cu mărgele catrinţe şi cămăşi ce sunt la mare căutare. Mai toate naşele de cununie din Voloca, regiunea Cernăuţi, Ucraina, se îmbracă în costume naţionale brodate de meşteriţa Maria. „Când le văd cât de fericite sunt, mă simt şi eu împlinită”. Chiar dacă această fericire a naşelor costă, un costum naţional „made in Voloca”  îţi pustieşte buzunarul cu câteva mii de euro, meşteriţa nu reuşeşte să facă faţa tuturor comenzilor.

Maria are un secret care îi sporeşte lucrul migălos. „Înainte de a mă apuca de lucru, aprind candela şi îmi fac cruce în faţa icoanei”, ne mărturiseşte meşteriţa.

Svetlana Panţa

„Dar unde-s oamenii?”, l-am întrebat pe Valentin Glopina, primarul satului Voloca. „La noi, sătenii se odihnesc doar de sărbători, restul timpului lucrează.” Deşi satul Voloca este renumit prin faptul că mai toţi locuitorii sunt antrenaţi în coaserea rochiilor de mireasă, primarul ne-a recomandat să mergem în vizită la Maria Pavlencu. „Acolo aveţi ce vedea”, ne-a asigurat Glopina. Că bine a spus primarul. Ne-a deschis poarta o femeie cu basma pe cap care, cu zâmbet şi privire senină, ne-a poftit în casă. „Tare îmi plac florile. Din păcate, e toamnă şi nu puteţi vedea ce frumuseţe am avut în grădină”, spune cu regret femeia. Despre dragostea pentru flori pe care o poartă în suflet ne-am convins când am văzut catrinţele şi cămăşile pe care meşteriţa le brodează zile şi nopţi, uneori fără întrerupere. „Of! De câte ori am vrut să renunţ la tot, dar nu e voie, nunta e nuntă şi femeile care au fost luate de naşi aşteaptă costumele. Nu pot să le dezamăgesc. Să vedeţi cât de frumoase sunt când se îmbracă!”, exclamă Maria şi ne arată albumul cu fotografii de la nunţile pompoase care se fac la Voloca. „Avem un loc special în centrul satului în care se adună mai multe cupluri de miri şi mirese, una mai frumoasă ca alta”, povesteşte femeia. Nunţile din Voloca sunt deosebite, în special pentru faptul că naşele sunt îmbrăcate în costume naţionale. „Brodarea unei catrinţe sau a unei cămaşi îmi ia vreo cinci luni. La Voloca, nimeni nu mai coase pe fir”. Maria este unica meşteriţă din satul rochiilor de mireasă care, de mai bine de 25 de ani, le îmbracă pe naşele în costume naţionale.

Nu e concurenţă, e colaborare

Deşi fiicele Mariei admiră lucrul mamei, nu i-au urmat exemplul, îşi câştigă banii din coaserea rochiilor de mireasă, ca majoritatea locuitorilor. La Voloca, până şi bărbaţii cos rochii de mireasă. „Când am de cusut mai multe rochii, mă ajută fiul. Deşi nu o face cu mare tragere de inimă, dar nu are de ales. Trebuie să muncim ca să facem bani”, ne spune Dina, fiica meşteriţei Maria.

Tânăra ne-a spus că, spre deosebire de alte sate, în care tinerii sunt preocupaţi doar de distracţii, la Voloca, seara, nu prea poţi vedea tineri plimbându-se pe stradă, irosind timpul preţios. „La noi, toţi lucrează”, a constatat Dina.

Paradoxal, într-un sat în care mai toţi fac acelaşi lucru, nici vorbă de concurenţă. „Noi colaborăm”, a menţionat Dina. „Vedeţi rochiile astea. Sunt o comandă care îi aparţine altei cusătorese, ea m-a rugat să o ajut”, a adăugat tânăra arătându-ne cutiile pline cu mătase albă. Dina ne-a arătat şi rochia care a cusut-o cu cea mai mare dare de sine. „În această rochie a fost îmbrăcată sora mea, Cristina. La prima vedere, pare un model simplu, dar este cusută cu cristale Swarovski. Naşa, bineînţeles, la nuntă, era în costum naţional brodat de mama. Nu am răbdare. Coaserea unui costum naţional îi ia jumătate de an”, povesteşte Dina.

Pe tânără nu o tentează nici faptul că munca mamei este bine plătită, un costum naţional brodat cu mărgele costă până la cinci mii de euro. „Sunt scumpe, dar şi muncă este multă. Uneori, cos câte trei nopţi la rând. Cafea şi lucru, cafea şi lucru”, povesteşte Maria. Meşteriţa preferă să lucreze în linişte, atunci când munceşte poţi auzi cum pâlpâie candela din faţa icoanei. „Domnul să vă ajute!”, i-am spus meşteriţei ospitaliere care ne-a petrecut până la poartă. „Să dea Domnul! Vă invităm la primăvară la Voloca să vedeţi şezătoarele noastre, cum se gioacă nunţile şi cât de frumoase sunt naşele îmbrăcate în haine naţionale”, ne-a spus într-un final Maria.

Una din bisericile din satul Voloca a fost ridicată la iniţiativa meşteriţei Maria. „Am visat locul în care trebuie să fie biserica şi, cu susţinerea locuitorilor, am făcut visul să devină realitate. Îmi amintesc că atunci când construiau biserica, meşterii îmi spuneau că nu pot să facă curbele aşa cum le-am văzut eu în vis. Le-am spus să se roage lui Dumnezeu înainte de a se culca şi să vedeţi că a doua zi meşterii au ştiut cum să o construiască mai departe”

 

 

 

Rochia pe care a cusut-o Dina pentru sora ei, Cristina

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Înainte de a se apuca de lucru, meşteriţa Maria îşi face cruce înainte icoanei, aprinde candela ca Domnul să-i lumineze gândurile. „Nu am scheme, brodez aşa cum văd eu în imaginaţia mea”

 

 

Proprietarii atelierelor din Voloca, unde se cos pe lună mii de rochii de mireasă, sunt rezervaţi în discuţiile lor cu reprezentanţii mass-media. „Au fost nişte jurnalişti din Rusia şi, deşi i-am primit călduros, au făcut un reportaj foarte urât. Probabil cusătorii noştri le fac concurenţă celor de acolo, foarte multe rochii de mireasă cusute la Voloca sunt comercializate pe pieţele din Rusia”, explică primarul satului Voloca, Valentin Glopina.

„Cred totuşi că satul Voloca nu este atât de vestit prin faptul că aici se cos cele mai multe rochii de mireasă, dar prin faptul că aici locuiesc oameni gospodăroşi care au ştiut să menţină tradiţiile şi obiceiurile strămoşilor noştri români. Nunţile de la Voloca sunt o dovadă”, a încheiat primarul.

The following two tabs change content below.