Mecanismele universale ale terorii în „Carmen funebre”

 

Scene din spectacolul stradal „Carmen funebre” al Teatrului Biuro Podróży din Polonia, Piața Gării Chișinău, 18 iunie 2013

În Piața Gării Chișinău, alături de soclul viitorului monument consacrat victimelor stalinismului, a fost prezentat pe 18 iunie spectacolul în aer liber „Carmen funebre”, al Teatrului Biuro Podróży din Polonia.

Cântec funebru în Piața Gării Chișinău

Locul de unde în vara funebră a anului 1941 zeci de mii de basarabeni au pornit pe drumul umilinței și al groazei spre gulagurile siberiene a devenit scenă provizorie pentru reprezentația trupei polone ce ne amintește de realități pe care am vrea să le uităm: război, torționari, victime, agresiune, lagăr de concentrare, moarte.

Deși a fost lansat în 1994, sub impresia puternică a războiului din Bosnia, „Carmen funebre” vorbește despre mecanismele universale ale terorii. Imaginea torționarului, o ființă „sus-pusă” (actorii joacă pe picioroange), brutală, înarmată și oarbă – deci invulnerabilă – este valabilă pentru toate măcelurile omenirii, de la Roma Antică până la zonele de conflict contemporane. Focul își execută dansul demonic în acest spectacol, luând forma unor ruguri, făclii, figuri umane în flăcări.

Moartea pe picioroange

Spectacolul abundă în simboluri puternice: agresorul, victima care devine călău, femeia abuzată, redusă la soarta unui animal în cușcă. Deși se joacă afară, reprezentația regizorului Paweł Szkotak reușește să creeze un spațiu delimitat, închis, unde nu te simți liber. Pe perimetrul unui pătrat ce ne duce cu gândul la curtea unei închisori, ne găsim în postura incomodă de a asista și a participa la actul torturii. Pentru că războiul, ca și moartea, nu iartă pe nimeni. De fapt, chiar publicul formează acel pătrat de joc, micșorând sau lărgind zona acțiunii. Ne găsim aici în fața unei dileme impuse de trupa Biuro Podróży. În ce măsură oamenii de rând pot influența soarta unui război? Avem oare destul curaj să smulgem cataligele de sub picioarele monștrilor sau îi creăm noi înșine, punând în funcție doar instinctul de autoconservare?

Teatru stradal despre război

În traducere din limba latină, „carmen funebre” înseamnă „cântec funerar”. Muzica și efectele sonore intense au, într-adevăr, un rol fundamental pentru modularea tensiunii din spectacol. Plesniturile de bici, împușcăturile, strigătele agresorilor sunt în contrapunct cu tăcerea profundă a celor torturați. O tăcere care ne chinuie până astăzi.

Din distribuția spectacolului stradal fac parte Bartosz Borowski, Agata Elsner, Łukasz Kowalski, Jaroslaw Siejkowski, Marta Strzałko, Adam Swarcewicz, Piotr Wojtyniak, Tomasz Wrzalik. „Carmen Funebre” a circulat până acum în peste 50 de țări din întreaga lume, câștigând numeroase premii la cele mai importante festivaluri internaționale de teatru. În 2005, regizorului Pavel Szkotak i-a fost acordat prestigiosul premiu Politica Passport.

Reprezentația de la Chișinău a fost organizată de Institutul Polonez din București și Primăria Municipiului Chișinău, prin cofinanțare din fondurile Ministerului Culturii și Patrimoniului Național al Republicii Polone.

Constanța Popa

 

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău