Mărturisirile unui încornorat

Când cel mai bun prieten se dovedeşte a fi un ticălos

 

Valeriu are 28 de ani, dar gândeşte şi acţionează ca un om cu o experienţă bogată de viaţă. E căsătorit de trei ani. Are un băieţel de doi ani şi se află în aşteptarea celui de-al doilea copil. Era student la ASEM când părinţii lui s-au înglodat într-o datorie de câteva zeci de mii de euro. Băiatul şi-a pus mintea la contribuţie, a făcut o analiză, un studiu de marketing şi cu bani împrumutaţi a deschis o reţea de buticuri. Învăţa şi muncea. În trei ani, a reuşit să achite datoria părinţilor şi banii împrumutaţi de el.

 

Se dădea în vânt după sex, dar şi mai mult după bani

 

Când s-a văzut scăpat de datorii, şi-a lărgit gama de produse comercializate. Avea tânărul bani şi, o dată sau de două ori pe săptămână, a început să meargă împreună cu Ion, prieten din copilărie, la un club de noapte. Acolo a cunoscut-o pe Irina, o fată frumoasă şi graţioasă ca o felină, cu facultatea terminată. Plimbările şi timpul petrecut cu ea au devenit pentru Valeriu un refugiu interesant şi reconfortant.

 

Ce e drept, îl scutura binişor de bani frumoasa, dar asta mai puţin conta pentru el. Se simţea omul iubit şi era fericit. Dacă nu se vedeau o zi-două, clipa revederii îi copleşea prin intensitatea trăirilor. Irina îl acoperea cu sărutări, îl mângâia şi-l ameţea cu declaraţiile ei de dragoste. Făcea dragoste cu ea prin hoteluri de lux. Era genul de fată care se dădea în vânt după sex, dar şi mai mult după bani. Însă o făcea pe îndrăgostita şi lăsa impresia că îndrăgise până şi pământul pe care călca el. Ori de câte ori se despărţeau după o noapte de dragoste, ea îşi lua rămas-bun de la el ca şi cum ar fi plecat pentru multă vreme undeva departe. Pe măsură ce timpul trecea, Valeriu părea să se bucure din ce în ce mai mult de faptul că a putut cuceri inima acestei domnişoare.

 

Cel mai bun prieten l-a încornorat

 

Făceau planuri de nuntă. Dar, într-o zi, prietenul din copilărie i-a spus că Irina nu-i de nasul lui. Câteva zile mai târziu, dimineaţa, după ce s-a despărţit de ea, l-au atacat indivizi mascaţi, care i-au ordonat să se lase de fată dacă vrea să mai trăiască. Multă vreme după aceea, Valeriu n-a bănuit că Ion şi Irina îl trădau deopotrivă. Deşi acceptase să se căsătorească cu Valeriu, ea împărţea patul şi cu Ion, un băiat de bani gata care îi putea oferi mai multe distracţii decât Valeriu.

 

Nu mai erau decât câteva zile până la nuntă când Valeriu a aflat în sfârşit că cel mai bun prieten l-a încornorat. Vestea l-a zguduit. Cu toată responsabilitatea faţă de părinţii care se pregătiseră de nuntă şi făcuseră  deja mari cheltuieli, a renunţat la această căsătorie. „Nu mai avea sens  să-mi leg viaţa de ea. Am fost un naiv, un tânăr necopt. M-a chinuit mult întrebarea: Cum a fost posibil aşa ceva? Prietenul cel mai bun să-ţi facă una ca asta! Neruşinatul o plătea împărăteşte ca s-o aibă în pat şi el, fără să-mi spună un cuvânt! Pe niciunul dintre ei nu i-aş fi crezut că sunt în stare de aşa ceva. Din clipa în care am descoperit crudul adevăr, n-am mai dorit să-i văd. I-am scos din suflet pentru totdeauna. Amândoi au fost nişte nesimţiţi. Niciodată până atunci nu m-am simţit atât de singur şi atât de sigur de mine. Mă maturizasem… ”

 

Au vorbit despre curăţenia sufletului, dreptate şi omenie

 

Emoţiile provocate de cele întâmplate încă nu-i trecuseră definitiv lui Valeriu când a primit următorul mesaj de la Jenica, prietena Irinei: „De ce nu ţi-am ieşit eu prima în cale ca să mă alegi pe mine? Nu te-aş fi înşelat niciodată. Vrei să ne întâlnim să vorbim despre curăţenia sufletului?”. „De obicei, băiatul face primul invitaţia, dar nu-i nicio problemă dacă o faci tu. Spune unde ai vrea să ne întâlnim?” „La mine la gazdă, la ora 18.00.”

 

Jenica crescuse fără mamă. După absolvirea şcolii, a făcut un an cursuri de cofetar, lucra la un restaurant din Chişinău. Stătea în gazdă la o mătuşă. Feminină şi delicată, atrăgătoare şi calmă, Jenica îl aştepta în prag la ora stabilită. Din fereastra larg deschisă se revărsa o melodie  atingătoare. Răsuna o piesă de Tudor Gheorghe armonizată cu anotimpul. „Cântecele lui Tudor Gheorghe au o foarte mare putere de fascinaţie”, i-a spus domnişoara, invitându-l în casă la o cafea.

 

Au servit cafeaua cu câteva felii de tort şi au vorbit despre curăţenia sufletului, dreptate, pietate şi omenie. Valeriu povesteşte: „A fost o plăcere să discut cu Jenica pe fundalul muzicii lui Tudor Gheorghe,  bând cafeaua cu un delicios tort din fructe preparat de mâinile ei. Nu mai  mâncasem până atunci aşa tort gustos. Frumoasele piese ce-ţi fac  sufletul să zboare, cafeaua, tortul şi vorba ei caldă au absorbit tristeţea din inima mea”.

 

Nu pierdeţi speranţa, domnilor!

 

Peste o săptămână, s-au întâlnit în oraş. Au mers în parc. S-au aşezat pe o bancă şi îşi delectau privirile, admirând porumbeii coborâţi pe asfaltul din faţa Catedralei. Jenica a adus vorba de Irina şi Ion. Valeriu a privit-o cu dojană şi i-a hotărât: „Hai să nu mai vorbim despre ei niciodată. Nu merită. I-am şters din suflet pentru totdeauna”. Au intrat în Catedrală şi, în tăcere, au aprins câteva lumânări. Peste o lună, s-au căsătorit. În plină toamnă, s-a făcut primăvară în sufletele lor, o primăvară frumoasă care ţine deja de trei ani. Totul se desfăşoară normal în familia lor tânără. Locuiesc într-o garsonieră. Au, aşa cum vă spuneam la început, un băieţel de doi ani şi sunt în aşteptarea celui de-al doilea copil.

 

Nu se lasă învinşi de trecerea timpului. Muncesc amândoi. Ea prepară  torte la comandă, iar el are grijă de afacerea cu buticurile, noaptea munceşte ca taximetrist. Adună bani pentru a-şi construi o casă ca în poveşti. Valeriu şi-a încheiat povestea astfel: „Îi mulţumesc Jenicăi că m-a căutat şi a ştiut să mă apere de tot frigul care se abătuse peste sufletul meu. Mi-a acceptat cusururile, m-a înţeles şi mi-a devenit o adevărată şi de nădejde prietenă de viaţă. E frumoasă, simplă, plăcută, bună gospodină. M-a îndrăgit nu pentru bani, ci pentru omenia cu care am tratat-o şi o tratez. Şi dacă Irina m-a făcut să dau dreptate semenilor mei care spun că pentru absolut toate fetele, femeile, dragostea, sexul sunt pe planul II, interesul cel mare fiind banul. Iată că Jenica mi-a demonstrat contrariul. Cred că doamne şi domnişoare ca ea mai sunt încă, nu a murit mama lor. Deci, nu pierdeţi speranţa, domnilor!”.

 Nina Neculce

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce