Mărturisirile unui condamnat pentru pedofilie // EXCLUSIV

Castrare sau detenţie pe viaţă pentru pedofili?

„Castrare?… Asta e o pedeapsă dublă. Eu stau 12 ani şi la urmă, ce? Dacă îl lipseşti pe bărbat de ceea ce e mai scump pentru el, ar putea face mai multe prostii şi mai straşnice. Dacă cei din parlament sunt aşa de deştepţi şi fac asemenea legi, de ce nu se gândesc ca celui care a furat, după ce a stat zece ani în puşcărie, înainte de eliberare, să-i taie o mână, iar condamnaţii pentru omor, după ce şi-au ispăşit pedeapsa, să fie ucişi. E logic?”, consideră Valentin, condamnat la 12 ani de privaţiune de libertate pentru că a violat o minoră de 13 ani.

Iana Zmeu

Când se face apelul în puşcărie, nu stau în rând cu toţi condamnaţii. Sunt marginalizaţi, batjocoriţi, nu e voie să dai mâna cu ei, sunt obligaţi să facă cel mai murdar lucru. Motivul? Aceştia sunt „umiliţii”, persoane care s-au ales cu ani grei de puşcărie pentru că au abuzat sexual sau au luat viaţa unui copil. Ce se întâmplă cu aceştia după gratii? E greu de imaginat. „Ei se împart în două categorii. De unii nici măcar nu poţi să te apropii, să-i saluţi, iar dacă dai mâna cu ei, obţii automat şi tu statut de „umilit”. Cea de-a doua categorie sunt… „pederaştii”, un fel de „fete”. Cred că nu trebuie să vă explic ce e asta”, ne povesteşte un deţinut care a solicitat anonimatul.

Se discută mult despre soarta condamnaţilor pentru pedofilie. „Să fie castraţi chimic!”, au fost de părere majoritatea deputaţilor, în special, liberalii care au înaintat proiectul de lege. Nicolae Timofti este împotriva promulgării acestei legi adoptate de parlament pe 6 martie curent. Preşedintele se pronunţă pentru condamnarea pe viaţă. Nimeni însă nu a întrebat ce părere au persoanele vizate, deţinuţii care îşi ispăşesc pedeapsa pentru abuz sexual de minori.

„Copiii de 13 ani sunt diferiţi”

Angajaţii penitenciarelor susţin că persoanele condamnate pentru pedofilie îşi recunosc fapta, dar nu şi vina. Fiecare are o poveste a sa prin care încearcă să se justifice.

Valentin a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru că a violat-o pe sora soţiei sale, care, pe atunci, era o copilă de 13 ani. Bărbatul de 38 de ani a acceptat să ofere un interviu exclusiv pentru JURNAL, deoarece nu se simte vinovat. „Băieţii din sat mi-au spus că cumnata mea este foarte destrăbălată. Locuia cu noi. Când eu şi soţia mea plecam la serviciu, ea rămânea cu fiica noastră de doi ani. Atunci când am încercat să discut cu ea, mi-a spus să tac pentru că se va culca şi cu mine. Asta a fost greşeala mea”, îşi aminteşte Valentin.

S-a născut într-o familie care se bucura de respectul consătenilor. Tata era constructor, iar mama, învăţătoare. Valentin era un băiat simpatic care cucerea inimile celor mai frumoase fete. „Am ales-o pe cea mai bună. M-am căsătorit. Apoi s-a născut fiică-mea”, povesteşte Valentin.

În ce priveşte sora soţiei sale, Valentin spune că a cunoscut-o când aceasta avea nouă ani. „Era un copil ca toţi copiii, însă după ce a plecat mamă-sa la Moscova şi tată-său a început să bea, fata s-a maturizat brusc. Se „boia” şi mergea la clubul din sat. Au fost mulţi până la mine, dar eu am căzut ultimul”, spune condamnatul, căruia i-au mai rămas zece luni până la eliberare.

„Ai violat o copilă! Poc! Poc!” 

Erau împreună în pat când în cameră a intrat fratele soţiei. „A venit într-un moment nepotrivit, câinele îl cunoştea şi nu a lătrat la el. I-a povestit totul tatălui. Socrul a sunat la poliţie pentru că ea a spus că nu s-a culcat de bunăvoie cu mine. El a bătut-o, iar eu am rămas vinovat pentru toate. Chipurile, eu am bătut-o şi am violat-o. Mi-a stricat toată viaţa. Fiica mea a crescut fără tată”, regretă Valentin.

Când a ajuns pe mâna poliţiei, condamnatul susţine că, timp de două săptămâni, cât s-a aflat în izolator, a fost torturat cu bestialitate. „Bineînţeles, unii aveau fete. «Ai violat o copilă.» Poc! Poc! Mă legau de o bară de fier şi mă băteau cu bastoanele. Asta se practica în anii 2000. Dacă spuneam ce vor să audă, era bine, dacă nu, ne spânzurau de bară şi… hai, băiete”, îşi aminteşte Valentin care, din cauza maltratării, a asurzit de o ureche.

Condamnatul se îngrozeşte când se gândeşte ce ar fi păţit după gratii dacă în puşcărie nu s-ar fi întâlnit cu câţiva consăteni: „Ei au fost norocul meu. Ştiau cine e sora soţiei mele. Fratele unuia dintre ei se mai «juca» cu ea. Aşa am scăpat”.

„Pedofilul e un om bolnav”

Valentin consideră că nu e de competenţa judecătorilor să decidă soarta persoanelor condamnate pentru abuz sexual asupra minorilor. „Psihologul trebuie să decidă. Pedofilii sunt nişte oameni bolnavi. Dacă medicul spune că e pedofil, atunci da, merită să fie castrat. Nu cred că stau pentru pedofilie. Nu am această atracţie, nu sunt bolnav de cap. Pedofilia e una şi ceea ce s-a întâmplat cu mine e altceva”, a menţionat Valentin.

Nu şi-a mai văzut fiica de doi ani. Astăzi, fetiţa are 14 ani şi este elevă într-o şcoală din Moscova. Nu a putut să ne răspundă la întrebarea ce ar face dacă fiica sa i-ar spune că un bărbat cu mult mai mare decât ea i-ar suci minţile. „Mi-a promis că va veni vara aceasta în vizită la mine”, spune visător Valentin.

A deprins în puşcărie arta de a ciopli în lemn. A cusut încălţăminte, a lucrat pe şantiere, şi-a găsit iubită (sora unui condamnat) şi, bineînţeles, şi-a îmbogăţit vocabularul cu expresii folosite în puşcărie. Pe braţ are un tatuaj cu un dragon la picioarele căruia este un craniu, ceea ce simbolizează „noroc în viaţă”. L-am întrebat: „Ce veţi face în libertate?”. „Am să trăiesc!”, ne-a răspuns Valentin.

Conform legislaţiei, în cazul în care Parlamentul îşi reconfirmă votul asupra proiectului de lege cu privire la castrarea chimică a pedofililor, şeful statului este obligat să-l promulge.

Ei sunt proşti sau se prefac?

Condamnatul pentru pedofilie despre propunerea preşedintelui Timofti de a-i condamna pe viaţă pe abuzatori. „Detenţie pe viaţă? Ei sunt proşti sau se prefac. Omori un om şi rămân părinţi fără copii, sau copii fără mamă sau tată, stai închis până la 20 de ani. Iar pentru că ai violat, detenţie pe viaţă? Nu cred că e corect.”