Mărturiile unei fotoreportere suedeze despre vizitele sale în R. Moldova: “Fotografiam şi plângeam”

Asa Sjöström: „Încerc să arăt lucrurile subtile și consider că totul începe de la copil. Încerc să prezint persoanele care nu apar în buletinele de știri”. Foto: Facebook.com

A ajuns pentru prima dată în Republica Moldova în 2005, după ce a cercetat harta Europei Centrale și de Est. În urma acestei vizite, fotografiile făcute aici i-au adus premii internaționale. Lucrările sale arată viața oamenilor din satele moldoveneşti, mai ales, a copiilor. Spune că lucrul său îi aduce satisfacție sufletească, dar și multe lacrimi, în special când e vorba de R. Moldova. A avut multe momente în care fotografia și plângea.

Victoria Popa

Asa Sjöström a ajuns pentru prima dată în Republica Moldova în iunie 2005. A revenit aici după opt ani și a observat că multă lume a plecat, iar tristețea s-a așternut pe chipurile celor rămaşi. În timpul primei vizite, avea o experiență de doi ani de fotograf profesionist, timp în care a lucrat la un ziar din Suedia. Mergea prin diverse regiuni ale Suediei şi în afara țării sale zile întregi, iar la întoarcere trebuia să relateze evenimentele prin fotografii.

Asa Sjöström a absolvit Nordens Fotoskola din Suedia în decembrie 2002. Activitatea sa se axează pe drepturile omului și pe situația femeilor și copiilor din întreaga lume. Asa vrea să sensibilizeze și să creeze intimitate, combinând documentarele, arta și demersul său personal. A fost de două ori premiată cu „World Press Photo”, de fiecare dată cu fotografii din R. Moldova, a luat premiul „Poyi” și premiul „Swedish Picture of the Year Award”. A avut mai multe expoziții la St Brieuc Photoreporter Festival cu lucrările din Moldova, fiind selectată pentru expoziția anuală de artă subterană la Mariatorget în Stockholm în 2016. Gallery Kontrast din Stockholm a expus lucrările sale „Secret Camps” în decembrie 2015– ianuarie 2016. În noiembrie 2017, va fi lansată lucrarea sa din „Moldova, Silent Land” , de asemenea, o mare expoziție va avea loc la Fotografiska în Stockholm.


La un moment dat, a decis să-și deschidă un proiect al său. A cercetat minuțios statele din Europa de Est pentru a alege unul în care să meargă cu ușurință, singură, dar și să nu fie prea costisitor. După o consultare amănunțită a hărții, a ales Republica Moldova, „o țară aflată într-o situație mai precară”, despre care, în urma din discuțiilor cu prietenii și colegii săi, nu a aflat mare lucru. A ajuns în R. Moldova în 2005, apoi în 2006. Atunci, s-a focusat pe subiectele pe care le cerceta în Suedia: traficul de ființe umane, grupurile social-vulnerabile, instituțiile pentru persoane cu dizabilități, copiii străzii etc.

„Cresc 9 copii și încearcă să obțină maximumul de la viață”

A revenit în R. Moldova peste opt ani, cu o experiență mai largă. În 2014, a fost interesată de viața cotidiană în localitățile Moldovei, problemele cu care se confruntă oamenii de aici, inclusiv ale copiilor cu părinți plecați peste hotare. Spune că străinii care observă fotografiile sale despre R. Moldova se așteaptă mai curând să vadă trafic de ființe umane, grupuri dezavantajate, instituții pentru persoane cu dizabilități etc.

În timpul aflării sale în R. Moldova, a fost cazată într-o familie obișnuită din Chetrosu, Drochia, o familie cu nouă copii. A reușit să stabilească o relație frumoasă și de durată cu localnicii. „Am fost impresionată de la prima întâlnire de membrii acestei familii. Cresc nouă copii și încearcă să obțină maximum posibil de la viață. Am fost impresionată de deschiderea lor față de mine. Am avut multe de învățat și de câștigat de la ei. Dar, la fel, cred că și ei au avut de învățat de la mine atâta timp cât m-am aflat la ei. Mama copiilor mă numește sora ei, suntem foarte apropiate”, ne spune zâmbind jurnalista.

„Am avut multe de învăţat de la ei”

Asa are doi copii care știu totul despre activitatea ei, familia sa a cunoscut realitățile de aici şi nu doar din fotografii. „Copiii mei îi cunoşteau pe toți copiii care creșteau în familia lui Ion și Zina Grădinaru. Odată m-au întrebat dacă ar putea să mă însoțească în Moldova la următoarea mea vizită. La auzul dorinței copiilor mei, Zina Grădinaru a început să plângă de bucurie”, îşi aminteşte femeia.

A încercat să atragă copiii săi în activitatea sa pentru a-i face să înțeleagă de ce mama lor îi părăsește pentru anumite perioade. Şi ei au fost impresionați de ceea ce face ea în Moldova, de localitatea Chetrosu. „S-au înțeles de minune cu copiii gazdei, chiar dacă nu vorbeau româneşte. Limba lor a fost jocul”, a precizat Asa Sjostrom.

„Copiii mei îi cunoşteau pe toți copiii care creșteau în familia lui Ion și Zina Grădinaru. Odată m-au întrebat dacă ar putea să mă însoțească în Moldova la următoarea mea vizită. La auzul dorinței copiilor mei, Zina Grădinaru a început să plângă de bucurie”. FOTO: Facebook.com

Cea mai tristă fotografie

Fotografiile Asei arată copiii de la țară în diferite împrejurări. Orice fotografie are o istorie pe care autoarea o povestește cu lux de amănunte, le reţine numele eroilor săi. „Încerc să arăt lucrurile subtile și consider că totul începe de la copil. Încerc să prezint persoanele care nu apar în buletinele de știri”, ne relatează ea. În una din ele, pe care o consideră cea mai tristă, sunt două femei, mama și fiica, Olimpiada și Maria. „M-a marcat destinul și viața acestor femei. Maria, o femeie cu dizabilități, în vârstă de 43 de ani, țintuită la pat, și mama ei, Olimpiada, care a îngrijit-o timp de patru decenii singură. Este o istorie foarte tristă. Maria nu mai este”, îmi spune ea cu emoții vizibile. Într-o altă fotografie a prins momentul în care o fetiță, Cristina, își săruta mama pe Skype. „Fotografiam și plângeam”, îşi aminteşte ea acest episod.

Fotografiile însoțite de texte făcute în ultimele sale vizite în R. Moldova, texte prin care încearcă să arate și normalitatea vieții în statul nostru, de altfel, foarte greu de observat. Intenționează să le publice într-o carte care va fi lansată în cadrul unei expoziții organizată în noiembrie curent la Stockholm.

În albumul său nu-și găsesc locul fotografii vesele

După cum v-aţi dat seama, în albumul său nu-și găsesc locul fotografii vesele. În cadrul aceleiaşi expoziții vor fi expuse fotografii cu familia Grădinaru. „Voi încerca să prezint RM în acest volum şi în expoziţie așa cum am văzut-o eu”, precizează ea.

Expoziția va fi intitulată „Pământul tăcerii”, titlu ce i-a venit după ce a observat realitatea din R. Moldova revăzută după opt ani. „După o absență de opt ani, am revenit în Moldova, am observat cât de multă liniște s-a așternut în jur și asta din cauza plecării multor oameni. Casele rămân fără stăpâni și satele pustii”, observă jurnalista. Îi place să revină ori de câte ori în R. Moldova: „Îmi place să fac fotografii persoanelor pe care le întâlnesc. Sunt atât de onești în fotografii. De fiecare dată când vin aici, sunt binevenită. Apreciez bunătatea și deschiderea oamenilor cu care m-am întâlnit.”