Martirul Valeriu Gafencu, condamnat în plină democraţie

Autorii Apelului către Primăria Târgu-Ocna cer autorităţilor româneşti responsabile să apere memoria unui martir anticomunist al Ortodoxiei

La mai bine de 60 de ani de când într-o temniţă comunistă de la Târgu-Ocna se stingea martirul basarabean Valeriu Gafencu, societatea civilă creştină românească s-a ridicat în apărarea memoriei Sfântului Închisorilor din România. El, care trebuia demult să-şi ocupe locul de cinste în manualele de istorie, ca model de rezistenţă în puşcăriile unde au fost exterminaţi cei mai de seamă fii ai ţării, este condamnat şi azi, în plină democraţie, i se pun cătuşele peste memorie.

Angelina Olaru

Intelectuali români şi organizaţii neguvernamentale, între care FUNDAŢIA ION GAVRILĂ OGORANU, FEDERAŢIA ROMÂNĂ A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI LUPTĂTORI ANTICOMUNIŞTI, FUNDAŢIA SFINŢII ÎNCHISORILOR etc., protestează faţă de solicitarea Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România „Ellie Wiesel” de a-i retrage titlul de cetățean de onoare fostului deținut politic Valeriu Gafencu, acordat de către Consiliul Local Târgu-Ocna, pentru că ar fi fost „membru al unei organizații fasciste”, adică al unei Frăţii de Cruce legionare. Autorii Apelului către Primăria Târgu-Ocna cer autorităţilor româneşti responsabile să apere memoria unui martir anticomunist al Ortodoxiei, hăituit post-mortem de persoane puse sub o umbrelă a imposturii şi relei-credinţe.

„Din mărturiile aflate în „Memorialul Durerii” rezultă că tânărul Valeriu Gafencu a fost considerat un sfânt al închisorii. Nu i se poate pune în sarcină nici o acţiune violentă. Comportamentul lui a fost unul exemplar, de martir al gulagului românesc, fiind susţinut în apariții publice și de personalități precum Dan Puric ori Episcopul Andrei Andreicuț. Aceste mărturii spulberă orice acuzație de fascism și implicit de antisemitism adusă lui Valeriu Gafencu, arătând spiritul de toleranță etnică și religioasă al acestui sfânt al închisorilor, așa cum a fost numit în lumea ortodoxă de la noi și de peste hotare, unde i se acordă o cinstire deosebită”, se arată în apel.

Suntem în situaţia ridicolă, în 2013, de a justifica lupta anticomunistă şi antiatee a eroului nostru, care a învins „reeducările” monstruoase din închisorile de cea mai tristă faimă în context european, ce urmăreau prin tortură necontenită dezumanizarea, batjocorirea credinţei, naţiunii, virtuţii, onoarei, eroismului. Să amintim aici de cel mai impresionant gest creştinesc din câte a făcut Valeriu Gafencu, suferind de TBC: l-a salvat de la moarte cu preţul vieţii sale pe pastorul evreu, Richard Wurmbrand, bolnav şi el de TBC, oferindu-i streptomicina sa, în situaţia în care ambii erau primii candidaţi la moarte apropiată. Acele zece grame de medicament au salvat viaţa pastorului protestant de origine iudaică, care a mai trăit mulţi ani, pe când Valeriu Gafencu a decedat la scurt timp, precum au mărturisit mai mulţi camarazi şi martori ai acelei întâmplări.

Oare e posibil să nu i se facă dreptate unui erou ca Gafencu nici în UE? Gestul Institutului „Ellie Wiesel” îngrijorează şi duce cu gândul la intenţia acestuia de a stopa tentativele de căutare a osemintelor lui Valeriu Gafencu. Amintim aici că, de doi ani, au fost iniţiate săpături pe locurile din apropierea fostului Sanatoriu penitenciar de la Târgu-Ocna, unde în gropile comune zac rămăşiţele pământeşti ale foştilor deţinuţi ai anilor `50, unii adevăraţi mărturisitori ai lui Hristos.

În căutarea eroului pierdut

Oare încearcă cineva să ne fure (a câta oară?) simbolul tineretului anticomunist, de care majoritatea tinerilor de azi încă nu ştiu? Ajungând în Târgu-Ocna sau în localităţile învecinate, dacă întrebi de localnici despre cel care a fost Sfântul Închisorilor, te privesc nedumeriţi. Şi atunci, paşii te duc în creierii munţilor, la 15 kilometri de Slănic-Moldova, unde e situată una dintre cele mai „înalte” mănăstiri din România, Măgura, la altitudinea de 1065 de metri. Ajunşi pe şoseaua Târgu-Ocna – Slănic-Moldova, la poalele Muntelui Măgura, zis şi al Eroilor, nu puţini curajoşi pelerini reuşesc s-o învingă. Sihaştrii din secolul al XVII-lea, întemeietorii schitului, au ştiut să se retragă pe un loc unde cerul se uneşte cu pământul şi rar picior de om se încumetă să ajungă acolo.

Măgura este şi mănăstirea de suflet a eroilor anticomunişti, în frunte cu mucenicul nostru, Valeriu Gafencu, care au format un grup de rezistenţă spirituală în anii `50, pe când erau încarceraţi la sanatoriul penitenciar de la Târgu-Ocna. În vecinătate, în gropile comune săpate de călăi, îşi doarme somnul de veci tineretul nostru sacrificat pentru idealurile uitate demult de urmaşi. Pe această cale, solicităm urgentarea operaţiunii de căutare a osemintelor lui Valeriu Gafencu în 2013, care pot fi identificate prin cruciuliţa de argint din gura eroului, pusă acolo după deces de prietenul lui, Ioan Ianolide, pentru a fi recunoscut după moarte. Şi încetarea atacurilor post-mortem asupra martirului. Astfel, sperăm că i se va face, în sfârşit, dreptate, iar memoria nu-i va fi profanată şi Biserica Ortodoxă Română îl va canoniza, aşa cum au cerut marii preoţi ai ţării.

„Cei ce au supravieţuit temniţelor şi morţii păstrează până astăzi ca pe un punct de referinţă modelul de viaţă al deţinuţilor din Târgu-Ocna. În Târgu-Ocna erau oameni care năzuiau să fie ai lui Hristos, ca sfinţii, şi oameni terorizaţi să devină marxişti, care erau ca demonii. Strălucirea sfinţilor este reală şi de ea s-a învrednicit Valeriu la sfârşitul vieţii. Deşi murea mereu. El învia mereu, el învia necontenit în duh. Moartea murise în Valeriu. Eram pe poziţia luptătorului cu spada în mână, el – pe cea de înaltă trăire creştină şi imensă dragoste faţă de aproapele, ca şi faţă de duşmani. În inima lui nu încăpea sentimentul urii. El m-a convins că cea mai puternică armă în lupta cu răul este dragostea faţă de aproapele.” (Ioan Ianolide, prietenul cel mai apropiat al lui Valeriu Gafencu)