Marica Bălan: „Parcă am zburat în cosmos”

Cinematograful „Odeon” a fost luat cu asalt în ziua premierei filmului documentar „Marica” despre actriţa de teatru şi film Marica Bălan, care îşi duce zilele la Centrul de reabilitare a invalizilor, veteranilor muncii şi de război din Cocieri, de pe malul stâng al Nistrului. Pe parcursul celor 50 de minute ale documentarului publicul a privit şi a ascultat cu respiraţia tăiată confesiunile artistei, imobilizate în cărucior.

Ea a mărturisit cu o sinceritate dezarmantă că tot ce i s-a întâmplat mai bun în viaţă, a rămas în trecut şi că acum e tristă, foarte tristă. Cu toate acestea, am auzit-o povestind cu ochi strălucitori nişte istorii hazlii din biografia sa atât de spectaculoasă, ea debutând, după absolvirea celebrei Şcoli de Teatru „Şciukin” (1960), la Teatrul ţigănesc „Romen”, apoi activând la Teatrul „Sovremennik” din Moscova, izbutind, între timp, să se căsătorească de câteva ori, primul ei soţ fiind actorul moscovit Iuri Komarov, prezent şi el în film. Personajele documentarului sunt actori de renume, de exemplu, Alexei Petrenko, pe care Marica îl învaţă să cânte melodii populare moldoveneşti, mai aflăm că în casa moscovită a actriţei veneau artişti celebri, precum Vladimir Vâsoţki.

O mai vedem pe Marica jucând în diverse filme, în monospectacolul „Meşterul Manole”, unul de referinţă pentru Teatrul de Monodramă din RM, spectacol pe care ea l-a dus în multe sate din R. Moldova şi chiar în satul său natal, Dumitreşti, din sudul Basarabiei (actualmente în Ucraina). Emoţiile consătenilor săi care povestesc despre copilăria actriţei şi despre ziua în care ea le-a adus în Dumitreşti „primul spectacol în limba noastră”, se transmit imediat publicului.

Cadrele filmului s-au perindat fulgerător, iar după ce ultimele s-au stins, întreaga sală s-a ridicat în picioare şi a apaludat timp de mai bine de zece minute, fapt ce nu s-a mai întâmplat la „Odeon”. Marea surpriză a fost apariţia Maricăi Bălan, urcată pe scenă cu tot cu cărucior. „Ştiţi cum mă simt? Parcă am zburat în cosmos. Mi-aţi dat aripi, mi-aţi prelungit viaţa!”, a spus actriţa cu un zâmbet larg pe faţă. Ea a ţinut neapărat să se ridice în picioare, în semn de respect pentru publicul care încă o mai iubeşte ori a fost cucerit de farmecul ei din moment ce a văzut filmul.

Un documentar excelent, o creaţie inspirată a echipei în frunte cu Mircea Surdu, o producţie ce merită premii de prestigiu la festivaluri naţionale şi internaţionale, documentarul „Marica” se apropie, prin frumuseţea imaginilor, prin dramatismul scenelor şi prin sugestivitatea informaţiei variate, de o peliculă artistică dintre cele mai reuşite. Bravo, Mircea Surdu! Bravo tuturor celor care au muncit pentru  crearea unui film reprezentativ pentru documentarul autohton – „Marica”.

Irina NECHIT

 

The following two tabs change content below.