„Maria Lătărețu mi-a fost o măicuţă dragă”

INTERVIU // Nora Mariei Lătăreţu, Ioana Lătăreţu, va participa la sărbătorirea centenarului marii artiste

Numită „Privighetoarea Gorjului” şi „Regina cântecului românesc”, Maria Lătăreţu va fi sărbătorită la Chişinău cu prilejul centenarului său. Manifestările consacrate celor 100 de ani de la naşterea celebrei interprete se vor desfăşura la Chişinău între 29 şi 31 martie curent.

Amintim că Maria Lătăreţu s-a născut la 7 noiembrie 1911 în familia lui Ion Borcan din Bălceşti, Gorj, pe valea Gilortului. Cântecele Mariei Lătărețu („Lie Ciocârlie”, „Sanie cu zurgălăi”, „Au pornit olteni la coasă”, „Mai treci neică şi tu dealu”, „Vă las cântecele mele”) au trecut granițele României. Prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor, Maria Lătărețu a susţinut concerte în Polonia, Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, Egipt, Siria, Elveția, Turcia, Ungaria, Grecia, Bulgaria și a avut, timp de un an, un contract cu restaurantul de artă culinară românească „Dunărea” din Moscova, evoluând în repetate rânduri şi pe scena Teatrului  „Balşoi”.

Detalii mai puţin cunoscute din viaţa interpretei ne-a oferit dna Ioana Lătăreţu, nora Mariei Lătăreţu, care va sosi din Bucureşti pentru a participa la acţiunile omagiale şi la concertul din 31 martie de la Filarmonica Naţională din Chişinău, dedicat Mariei Lătăreţu.

 

– Stimată doamnă Ioana Lătăreţu, când aţi văzut-o pentru prima dată pe Maria Lătăreţu?

Ne-am întâlnit pentru prima dată în vara anului 1956. Atunci ea lucra, temporar, la restaurantul „Dunărea” din Moscova şi a venit special la Bucureşti ca să-şi cunoască viitoarea noră.

– Maria Lătăreţu a fost pentru dvs. o soacră ideală?

Maria Lătăreţu nu mi-a fost niciodată soacră, a fost mamă, a fost un părinte de excepţie.

– Ca moştenitoare a Mariei Lătăreţu, cum credeţi că e păstrată memoria marii artiste? Vă întâlniţi cu mulţi oameni care au ascultat-o cântând pe viu?

Memoria îi este păstrată aşa cum a meritat, la înălţimea calităţilor sale. Au trecut foarte mulţi ani de când măicuţa mea dragă, Maria Lătăreţu, încânta sufletele oamenilor cântând pe viu, dar nu există zi de la Dumnezeu în care să nu întâlnesc pe cineva care a văzut-o şi a auzit-o. Imaginea Mariei Lătăreţu le-a rămas întipărită în memorie şi, după atâţia ani, oamenii sunt fermecaţi de talentul marii artiste.

– Cum poate afla despre cântecele interpretei generaţia tânără?

Tinerii mă pot contacta oricând şi o să le deschid lada cu zestrea spirituală a artistei care se află la mine. În plus, admiratorii cântăreţei au la dispoziţie cărţi, filme, CD-uri şi arhivele Radioului, Electrecord-ului şi ale Institutului de Etnografie şi Folclor.

– Cum compunea cântece Maria Lătăreţu? Aţi fost martoră la naşterea vreunui cântec de-al său?

Nu avea un timp anume pentru a crea, totul era ceva spontan. Trebăluind prin casă, cosând o ie, îi venea uneori o melodie. Sau pur şi simplu o trezeau din somn versul şi melodia. Din anul 1956, de când am devenit copilul familiei Lătăreţu, locuind sub acelaşi acoperiş, am fost martoră la naşterea tuturor cântecelor, până în 1972, când Maria Lătăreţu a plecat dintre noi.

– Maria Lătăreţu cânta la petrecerile familiei Dvs.? Ce prefera să cânte?

Măicuţa mea dragă cânta tot timpul în casă, nu numai la petreceri. La nunta mea cu fiul dumneaei, Ion Lătăreţu, a dat un adevărat spectacol, ne-a făcut dar de nuntă superbul cântec ,,Sub straşina casei mele”. Atunci l-a cântat în primă audiţie, era creat special pentru noi, tinerii căsătoriţi.

În casă cânta orice, doine, hore, sârbe din folclorul întregii ţări. Cânta desăvârşit şi romanţe. (Ion şi Ioana Lătăreţu au doi fii, aşadar numele Lătăreţu este unul care va dăinui – n.red.)

– S-au păstrat costume populare, obiecte personale ale cântăreţei? Care din aceste obiecte e o relicvă pentru Dvs.?

În momentul când Dumnezeu a luat-o dintre noi, costumele, obiectele personale le-am păstrat cu sfinţenie, iar acum pot fi văzute la Muzeul Judeţean Gorj şi la Casa memorială „Maria Lătăreţu” din Bălceştii Gorjului, satul natal al artistei. Le-am donat cu multă dragoste pentru a fi văzute de lumea din întreaga ţară şi de peste hotare.

Întrebarea dvs. şi răspunsul ce trebuie să vi-l dau mă tulbură. Pentru mine, toate sunt relicve, însă lucrul cel mai impresionant este costumul popular în care şi-a dat sufletul pe scenă la Româneşti, jud. Botoşani, costum care este obiect de patrimoniu şi este depus la Muzeul Judeţean Gorj, în condiţii deosebite de păstrare şi conservare.

– Aţi fost în satul natal al Mariei Lătăreţu, Bălceşti, Gorj? Cum sunt locurile acelea?

Am fost de sute de ori. De când trăia măicuţa mea, Maria Lătăreţu, şi până în prezent, ştiu şi cunosc tot, chiar şi firele de iarbă, şi ele mă cunosc pe mine. Dorinţa soţului şi a mea a fost să-i construim în Bălceşti, Gorj, o casă memorială. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al oamenilor, am construit această casă, unde sufletul mare şi bun al artistei, în drumul către stele, vine să se odihnească.

În noiembrie 2008, am fost făcută ,,Cetăţean de onoare” al comunei Bălceşti! Locurile sunt mirifice, iar oamenii – aidoma.

– Ce semnificaţie are pentru Dvs. faptul că Maria Lătăreţu a murit pe scenă?

La întrebarea dvs. pot să vă răspund că şi Dumnezeu a iubit-o, luând-o dintre noi în plină glorie, a plecat aşa cum şi-a dorit: să moară cântând !

A murit precum un soldat pe câmpul de luptă, fără o pernă la căpătâi, fără o lumânare în mână, a murit pe scena prăfuită, scenă pe care a slujit-o cu credinţă şi devotament timp de 50 de ani.

– Care este mesajul Dvs. pentru admiratorii basarabeni ai Mariei Lătăreţu?

Să asculte cântecele Mariei Lătăreţu, să nu o uite, să-i păstreze memoria vie. Vă iubesc, să ne vedem cu bine la Chişinău!

–      Vă mulţumim din suflet!

Interviu de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)