Marele regret al lui Aurel 

„Sunt oameni care nu uită și nu iartă, se răzbună. Care se răzbună pentru niște lucruri, care demult au fost îngropate. Eu am devenit imun la ura fostei soții. Îmi văd de drumul meu, privind în viitor și mă rog lui Dumnezeu să-i dea cât mai multă bunătate, să nu otrăvească copilul cu vorbe urâte la adresa mea.” Astfel și-a început Aurel povestea în ziua când ne-am întâlnit.

Eroul meu a crescut și s-a format într-un orășel de la noi. Părinții lucrau la aceeași fabrică. Avea o soră mai mare cu care se bătea de mic, dar la vârsta adolescenței au devenit cei mai buni prieteni. Vacanțele le petreceau la bunei la țară, alergând desculți prin troscotul și nalba din curte, prin ponoare și coclauri, umblând mai mult flămânzi. Nu de aceea că nu le-ar fi dat buneii să mănânce, dar pentru că se luau cu joaca și nici mâncare nu le trebuia.

La școală era cuminte în sensul că nu fugea de la lecții. Învăța bine doar la obiectele la care avea dragoste de profesor. Nu a avut prieteni printre băieți, a fost un singuratic în toți anii de liceu. A avut o singură prietenă în acei ani. Locuiau pe aceeași stradă, învățau în aceeași clasă. Era drăguță și îndrăzneață. Iar lui îi plăceau fetele îndrăznețe. L-a sărutat pe obraz în clasa a cincea și din acel moment inima i s-a aprins pentru ea. Dar după terminarea liceului s-a terminat prietenia.

Consuma droguri, făcea sex la întâmplare

Fata a plecat cu maică-sa în Italia, iar Aurel – la studii în România. Despărțirea și noul mod de viață l-au destabilizat. Nu reușea să se raporteze la realitate. Accepta unele lucruri chiar dacă nu-i conveneau. A început să consume droguri, să facă sex la întâmplare, să piardă nopțile prin baruri. Trăia într-o permanentă stare de euforie. Într-o bună zi, profesorul de filozofie l-a invitat la o cafea. Era un profesor indulgent, prețuia onestitatea studentului. Observase că Aurel nu e în apele lui. După discuția pe care au întreținut-o, atât i-a spus: „Vezi că nu faci bine! Deschide ochii și vei vedea cum în fața ta se vor deschide alte ferestre, mult mai luminoase.”

Într-o altă zi, profesorul i-a adus o carte, apoi au mers împreună la un spectacol. Astfel, beneficiind de sprijinul profesorului, Aurel a reușit să-și stingă poftele pentru droguri și patimile pentru diferite feluri de sex murdar. Pe la anul trei s-a îndrăgostit de o fată de 18 ani, care lucra vânzătoare. Îl plăcea și ea. S-au înțeles bine aproape un an, fără a recurge la relații intime. Dar într-o zi fata i-a spus că nu îl mai iubește, că în viața ei a apărut un alt bărbat, mai în vârstă decât el, cu care a început să facă amor și se simte fericită. Cu sufletul rănit, Aurel și-a văzut de studii. A tânjit după ea o vreme, apoi s-a liniștit.

Îndrăgostit nebunește la prima vedere

Multă vreme fetele nu l-au interesat până când a întâlnit-o pe Irina. Deja absolvise facultatea și își găsise un loc de muncă în București. Domnișoara venise ca o gură de oxigen în viața lui. Era în cel mai prost moment din viață. Tocmai o înmormântase pe maică-sa. Pierderea îl copleșise, suferea. Stătea trist în parc, când ea s-a apropiat de el. Avea fața blândă și ochii negri ca tăciunele. I-a zâmbit dulce, i-a vorbit cald. S-a îndrăgostit nebunește de ea la prima vedere. O nebunie foarte frumoasă. În câteva luni, s-au căsătorit. E știut că atunci când te îndrăgostești poți face o grămadă de lucruri. A reușit și Aurel multe în acea perioadă: să lanseze o mică afacere în domeniul promovării antreprenoriatului social, să câștige la LOTO, să-și procure o garsonieră.

Și viața lor în doi înflorea. În ochii lor lucrurile aveau valoare și frumusețe. Irina era o gospodină bună. Îi plăcea să gătească, să asculte muzică, să croșeteze, recita versuri ca o actriță de mare talent. Sufletul lui Aurel se umplea de încântare, farmec, delectare, când o asculta recitând. Iar ea era mereu absorbită de plăcerea de a crea ceva: un nou fel de bucate, o nouă broderie, un text pe rețelele de socializare.

Erau amândoi într-o permanentă evoluție și trăiau în împăcare cu lumea și cu viața lor. Și ea se simțea în siguranță cu el, și el cu ea. Au fost extrem de fericiți când Irina a rămas însărcinată. Bucuria a fost și mai mare când li s-a născut băiețelul. Irina își admira soțul. Îi plăcea că e descurcăreț și ager la minte. Mereu îi repeta: „Ești atât de bun, încât nici nu știu cum să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile cu care te-a binecuvântat!”. Ce mai vorbă, familia lor era o oază de liniște și bună înțelegere.

De la dragoste până la ură e doar un pas

Dar a venit într-o zi ceva care a început să ruineze „casa de piatră”. Și acel ceva a fost sinceritatea cu care Aurel i-a povestit soției despre primul lui an de studenție, capcana cu drogurile și sexul murdar, care i se păreau palpitante atunci. Irina îl asculta și nu-i venea să creadă că soțul ei a fost capabil să se culce cu atâtea femei, fără să le iubească, doar pentru o satisfacție de moment. Nu-i venea să creadă că a fost în stare să facă tot felul de sex până și cu femei de vârsta mamei lui…

În cele din urmă, și-a pus mâinile în cap și, scoțând un oftat adânc, a rostit: „Da, dragul meu, tumultuoasă viață sexuală ai avut! Și cum, Doamne, nu ai înhățat vreo boală cu transmitere sexuală?!”. „Uite că m-a ferit Dumnezeu. Când ești drogat nu te mai gândești la ce ar putea să urmeze, la ce crede partenera despre tine sau tu despre ea. Trăiești cu bucuria de moment și satisfacția fizică. Poate că m-aș fi pricopsit cu vreo boală, dacă mai continuam, dacă nu mă ajuta dragul meu profesor de filozofie să ies din acest iad ca astăzi să fiu fericit alături de tine”, i-a răspuns Aurel, încercând s-o îmbrățișeze, dar ea l-a respins.

Din acel moment atitudinea Irinei față de soț s-a schimbat. Femeia a început să aibă îndoieli, să-l urmărească. Focul Dragostei ce părea să ardă până la plus infinit se stingea încet-încet. Dar în ziua când l-a găsit la o cafea cu o domnișoară în biroul lui de la Agenția de Consultanță, Irina a explodat: „E clar cu tine! Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba!”. Și a ieșit val-vârtej pe ușă, fără să mai adauge o vorbă. Zadarnică a fost explicația lui Aurel seara acasă. Îi spunea cu mâna pe inimă că nu are nimic cu domnișoara, că venise la o consultație cu un proiect, atât. Dar ea o ținea una și bună: „Nu mai pot avea încredere în tine! Nu mai pot! Dacă ai putut să te culci cu atâtea femei atunci, ai putea să o faci oricând!”.

Irina intrase într-o criză de gelozie. Aurel cel drag și iubit, care nu călcase pe bec  niciodată de când erau împreună, devenise pentru ea un inamic. Urmărită de teama să nu fie înșelată, au divorțat. A trecut să locuiască cu chirie într-un bloc de vizavi. Ca să se răzbune pe Aurel, s-a încurcat mai întâi cu un tânăr cu zece ani mai mic decât ea, apoi cu șeful de la firma unde muncește, iar în prezent se află într-o relație cu un coleg de muncă de-al lui Aurel, știind că acesta are familie.

Pe Aurel nu-l deranjează relațiile ei cu bărbații, dar faptul că îi interzice să se vadă cu copilul îi seamănă acestuia ură împotriva lui. De trei ani de când au divorțat, a putut să-l vadă, dar și atunci cu scandal, doar de trei ori, la ziua lui. „Bine că nu refuză pensia alimentară și alte ajutoare ce i le ofer copilului. Nu m-am recăsătorit. Mai aștept. Aștept să se împace cu subconștientul ei și să privească cu alți ochi realitatea. Poate îi vor veni mințile la loc și vom relua viața de la capăt. Marele meu regret este că, dorind să fiu sincer cu ea, i-am povestit despre acel episod de coșmar din viața mea. Nu trebuia s-o fac.”

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce