Manifestările Mircea Eliade (2)

mircea_eliade_3pMotto: „A iubi, a respecta, a crede în tinerețe este un lucru atît de firec, încît nici nu mai trebuie justificat, chiar dacă această tinerețe îți dărîmă idealurile în care ai crezut, ignoră frumusețile pe care i le-ai arătat – chiar dacă această tinerețe te insultă, te jignește, te depășește sau te exclude – nu poți obosi niciodată de a crede orbește în ea și de a o ajuta cu orice mijloc de a se înălța” (Mircea Eliade, Mitul generației tinere).

Manifestările cultural-științifice din acest an au fost speciale din mai multe puncte de vedere:

a) au ajuns la ediția a 20-a, fiind ocrotită, ani de zile, de căldura Bibliotecii „On. Ghibu”, ghidată, acum, de domnul Vitalie Răileanu, critic literar, cercetător științific, în persoana căruia am simțit, în permanență, un sprijin de nădejde;

b) prin insistența și tactul diplomatic al domnului V. Răileanu, am beneficiat de susținere financiară din partea Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu” în editarea broșurii Reverberațiile posterității. Eliadiana 20;

c) de aceeași susținere, am beneficiat și pentru expozițiile care au ilustrat evoluția evenimentului în timp, cît și o galerie de portrete ale lui M. Eliade în diferite perioade ale vieții;

d) providența s-a întors cu fața spre noi și prin noul director al Liceului „Mircea Eliade”, domnul Gr. Vasilache, prezent la Manifestări în ambele zile și oferindu-ne sprijin substanțial la premiile de carte (cărți de M. Eliade), în pregătirea unei expoziții de materiale, documente, fotografii, care ilustrau biografia umană și spirituală a lui M. Eliade, în asigurarea transmisiunilor radiofonice a dramelor lui Eliade și nu numai;

e) s-a confirmat, prin fapte nobile, utilitatea Fundației Mircea Eliade în promovarea operei eliadești;

f) elevii din tot Liceul au beneficiat de Ora Eliade, în cadrul căreia o echipă de elevi, înarmați cu informații și tehnologii, au dezvăluit aspecte din viața lui Eliade;

g) comunicările de excepție au declanșat un dialog al generațiilor: elevii s-au antrenat în dezbateri alături de personalități marcante ale culturii – scriitorul Vl. Beșleagă (Mircea Eliade sau arta roma-nului), Vitalie Răileanu, critic literar (Autoreferențialitatea în „Romanul adolescentului miop”), Nina Corcinschi, cercetător științific (Poetica gestului în romanul „Maitreyi”), Nina Negru, cerce-tător (Cezar Baltag – traducător și interpret al operei lui M. Eliade), Al. Cosmescu, cercetător știin-țific (Mircea Eliade și expansiunea experienței trăite), fapt pentru care le mulțumim profund tutu-ror, pentru că, împreună, am încercat să escaladăm încă o treaptă spre înălțarea celor tineri întru spirit.

Cronicar (V.P.)

„Romanul adolescentului miop”

„Romanul adolescentului miop” este scris de Mircea Eliade în 1928-1929. Mircea Eliade este cunoscut ca cea mai puternică, mai tenace şi mai captivantă energie autoconstructivă din cultura română.

„Romanul adolescentului miop” este un roman-autobiografie în care autorul îşi descrie viaţa cu toate întâmplările şi sentimentele simţite de el la 15 ani, vârsta adolescenţei. În el sunt descrise complexele puberului, experienţele fizice de autoindependenţă întru cunoaştere, rolul jurnalului ca oglindă a fantasmelor compensatorii, creuzet al realităţii şi athanor de nelinişti, ,,umilinţa şi ura” generate de palmele primite de la profesorul Vanciu, ca şi prieteniile cu ,,eroii” romanului: Dinu Sighireanu (descris ca fiind ,,un băiat frumos, brun, cu ochi verzi, după care suspinau multe fete), Radu Bossie (pe care Mircea Eliade îl descrie ,,miop ca şi mine, destul de urât, cu buze imense, cu nas mare şi borcănat, dar avea şi un farmec fără pereche”), întâlnirile-cenaclu de la Mircea Moşuna-Sion, descoperirea (decisivă) a lui Giovani Papini, experienţa bordelurilor din Dodeşti, în tovărăşia lui Mircea Mărculescu (poreclit ,,ţăndărică”) alături de care cunoaşte ,,îndeaproape viaţa evreilor săraci”.

Eroul îşi dorea să scrie un roman pentru a se face cunoscut. ,,Romanul mă măgulea şi îmi alina dorul meu de răzbunare; răzbunare dreaptă împotriva celor care nu mă înţeleg”, spunea el. Îşi dorea să scrie romanul ca să nu mai fie lăsat corigent, credea că ,,singura nădejde a rămas romanul care va apărea în vitrine la toamnă”. El a înţeles ,,că numai dispreţuit de prieteni, batjocorit de rude şi de duşmani, va putea să scrie „Romanul adolescentului miop”, care-l va face celebru într-o noapte.

La sfârşit, după ce a dat bacalaureatul, chiar dacă nu s-a aşteptat să-l dea, l-a prins deodată un dor nebun de a vedea liceul unde şi-a petrecut opt ani din viaţă. ,,Şi pentru că am rămas singur, am hotărât să încep chiar azi „Romanul adolescentului miop”, s-a gândit el.

Mi-a plăcut foarte mult această carte. Ea cuprinde frânturi de jurnal, amintiri, povestiri, destăinuiri. Sensibilitatea şi naturaleţea cu care a scris-o Eliade dă toată magia romanului. Eu le-aş sugera tuturor tinerilor să-l citească deoarece este foarte interesant. El le va deschide poarta către lumea unui filosof, şi doar citindu-l vor înţelege toate sentimentele unui adolescent miop, urât, care prefera să se închidă în mansardă şi să citească cărţi.

Gabriela Său, elevă, Liceul „N. Iorga”