Manifest

Acum doi ani, la 29 iulie 2009, urmare a unui efort colectiv, stors pragmatic din ultimele rezerve sentimentale ale unei societăţi obosite, a căzut dureros regimul lui Voronin, iar la putere s-a instalat confortabil Criza Politică. După 20 de ani de independență, Țara Asta pentru prima dată este guvernată de Criză și, tot pentru prima dată, are un Regim în opoziție. Iată de ce făgăduita „schimbare până la capăt (-ul răbdării)” nu s-a lăsat așteptată – dacă pe timpul comuniştilor oamenii se uitau dumeriţi în jur și le era frică de Voronin, acum se uită nedumeriţi la ăștia și le este frică de sfârşitul lumii; dacă pe timpul lui Voronin, omul „murea de durere”, pe timpul lui Filat „moare de jenă”, al lui Plahotniuc – „… de umilință”, al lui Lupu – „… de râs” și al lui Ghimpu – „… de rușine”. Atunci, ca să nu moară de durere, Țara Aia evada discret peste hotare, acum, ca să nu moară de jenă, de umilință, de râs și de rușine, Țara Asta „se integrează”, pe furiș, în Europa. 

Exact acum un an, am spus că Regimul lui Voronin, înainte de cădere, în timp ce îl avorta pe Lupu, a fătat un monstru și că acel monstru se fofilează la putere… Am spus că ne paște un mare pericol, dacă anonimul Plahotniuc devine persoană publică și unul din conducătorii statului. Am spus că locul celui care a furat întreprinderi de stat, bănci și hoteluri, locul celui care s-a ocupat de proxenetism și trafic de ființe umane este în pușcărie, și nu în fruntea țării. Am mai spus că Plahotniuc și-a subordonat mai multe instituții ale statului, că va fi deputat pe listele Partidului Democrat și că va pretinde la una dintre cele mai înalte funcţii într-o nouă guvernare AIE. Concluzia pe care o trăgeam atunci era că prețul pe care îl vom plăti pentru decomunizarea țării va fi mafiotizarea ei. Din nefericire, tot ce am afirmat cu titlu de predicţie, s-a împlinit. Două lucruri nu le-am spus atunci, nu pentru că nu le-am cunoscut, ci pentru că omeneşte nu am vrut să le cred reale:

Criza Politică a înlocuit la putere Regimul Comunist

Întâi, nu am vrut să cred faptul că Ghimpu este până peste urechi scufundat în buzunarul lui Plahotniuc, n-am putut să-mi închipui că un individ atât de rudimentar și obtuz (trăsături, în cele mai dese cazuri, indispensabile și necesare unei conștiințe naționale absolute, „în stare pură”), poate în timp record să devină „ doiarkă” fruntașă. Mulsul este ocupaţia de bază a lui Ghimpu și atâta timp cât Aeroportul Internaţional Chişinău, Calea Ferată şi Piaţa Centrală nu rag, Mişa o să le mulgă.

Ţâţa și îmbrăţişarea fatidică a lui Plahotniuc l-au transformat pe Ghimpu într-un fel de ostaș universal al Mafiei, iar naţionalismul şi anticomunismul rămân și în acest caz neschimbat refugiu pentru ticăloşii tuturor timpurilor.

Doi, știam că Oceanul Planetar este o băltoacă de ignorat pe lângă orgoliul nemăsurat al lui Vlad Filat, mai știam că, în pofida motivației de a parveni cu orice preț, nu orgoliul, ci frica de Voronin l-a făcut pe acesta politician. Mergând pe aceeași logică, frica de Plahotniuc ar fi trebuit să facă din Filat un politician mare. Dar s-a întâmplat exact invers, frica de Plahotniuc l-a întors pe Filat la condiția inițială a unui omulean mic și banal. De câte ori se va răsti publik (!) Filat la Plahotniuc, tot de atâtea ori, în locuri ferite de curiozitatea proștilor, vor avea loc înțelegeri cu consecințe din ce în ce mai pustietoare pentru Țara Asta. Alegerea lui Filat pentru Plahotniuc este făcută și numai naivii mai pot crede că ura sinceră pe care o nutresc ăștia unul pentru altul va declanșa un război necruțător împotriva Mafiei.

Astăzi se împlinesc doi ani de când Criza Politică a înlocuit la putere Regimul Comunist. Astăzi se împlinesc doi ani de când stăpân peste Țara Asta este Haosul. Haosul regizat, organizat şi administrat de un singur individ. O întreagă armată de analişti politici, care şi-au făcut o meserie de credinţă din a beli de comunism esenţa democratică a acestei societăţi, au încercat să demonstreze, anul trecut, că Plahotniuc este doar o obsesie a mea, umflată public pentru a-i readuce pe comunişti la putere… Un întreg ansamblu de trubaduri ai noului curent de gândire politică numit AIE va continua să cânte de zor la aceleaşi drâmbe propagandistice încercând să demonstreze publicului din ce în ce mai rărit de valuri noi de migraţie, că actuala gaşcă de golani împroprietăriţi din bunul public și învestiţi cu putere pentru a-și spori averile, sunt singura soluţie vitală pentru Țara Asta.

Nu va fi ales un Preşedinte al RM atâta timp cât Plahotniuc îi este stăpân

Nu se va sparge gaşca de la guvernare atâta timp cât furtul cimentează betonul Alianţei.

Nu se va uni Filat cu Voronin atâta timp cât Plahotniuc are Procuror, iar ăștia doi au doar avocaţi.

Nu se vor face alegeri anticipate atâta timp cât Plahotniuc nu va fi convins că ele ar putea să-i consolideze pozițiile.

Nu va fi ales un Preşedinte al Republicii Moldova atâta timp cât Plahotniuc îi este adevăratul stăpân.

Și o ultimă predicţie – nu va scăpa ţara asta de Plahotniuc fără sacrificii umane!

Pentru că această bătălie este decisivă în calea spre normalitate, or, nu războiul cu vreun imperiu va constitui victoria finală pentru Europa, ci înlăturarea unui mârlan de la putere.

Jos mafia!

Dumnezeu să binecuvânteze Republica Moldova!

Sergiu MOCANU