Mandatul Preşedintelui versus. Interimatul funcţiei

Discuţiile legate de statutul pe care îl are preşedintele interimar în peisajul constituţional iau amploare. Poate fi considerată perioada asigurării interimatului de Preşedinte al Republicii Moldova un mandat? Unii jurişti afirmă că, întrucât Preşedintele interimar îndeplineşte toate atribuţiile unui şef de stat, acesta exercită un adevărat mandat de Preşedinte, generând efectele juridice specifice acestuia.

Instituţia interimatului

Preşedintele interimar îşi exercită mandatul în virtutea art. 91 “Interimatul funcţiei” din Constituţie, potrivit căruia: “Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă Preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru“. Astfel, interimatul poate interveni în următoarele situaţii:
a) vacanţa funcţiei (situaţie reglementată de art. 90 din Constituţie: “Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces“);

b) demitere (art. 89 alin.(1): “În cazul săvârşirii unor fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova poate fi demis de către Parlament cu votul a două treimi din numărul deputaţilor aleşi”);
şi

c) imposibilitate temporară de exercitare a atribuţiilor.
Autoritatea care constată circumstanţele ce justifică interimatul este Curtea Constituţională a Republicii Moldova [art. 135 alin.(1) lit.f)].  Astfel, interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova este o excepţie de la regula generală stabilită în art. 78 din Constituţie, în temeiul căreia Preşedintele este ales de către Parlament. Fiind o excepţie reglementată de norma constituţională [art. 91 coroborat cu art. 90 alin.(1)], aceasta este de strictă interpretare (exceptio est strictae interpretationis).

Instituţia mandatul Preşedintelui

Mandatul Preşedintelui este reglementat în art. 80 alin.(1) din Constituţia Moldovei potrivit căruia: “Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova durează 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului“. Astfel, mandatul Preşedintelui curge de la data depunerii jurământului. Însă, până la această etapă, trebuie consumată procedura alegerii Preşedintelui în Parlament, aşa cum aceasta este dezvoltată în art. 78 alin.(1) – (4) “Alegerea Preşedintelui” din Legea fundamentală. Cu alte cuvinte, art. 80 alin.(1), care reglementează mandatul Preşedintelui, trebuie privit ca o prelungire a art. 78 alin.(1) – (4) din Constituţie.

Observăm că mandatul Preşedintelui se exercită ca urmare a voinţei Parlamentului [art. 78 alin.(1) – (4) coroborat cu art. 80 din Constituţie], pe când interimatul se asigură ope legis, având la bază art. 91 coroborat cu art. 90 alin.(1) din Constituţie, situaţie în care Parlamentul nu joacă niciun rol. Mergând pe această logică, este imposibilă echivalarea mandatului Preşedintelui cu interimatul funcţiei, care reprezintă o excepţie de la regula generală privind alegerea Preşedintelui.

Cu alte cuvinte, intenţia legiuitorului constituant este de a se considera că exercită un mandat doar persoana care a fost aleasă în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova de către Parlament pe o durată de 4 ani. Prin excepţie, nefiind întrunite condiţiile speciale de la instituţia mandatului, Preşedintele Parlamentului sau Prim-ministrul nu exercită un mandat de preşedinte, ci asigură interimatul funcţiei, chiar dacă în conţinutul acestuia se găsesc atribuţiile pe care le are Preşedintele Republicii Moldova. O altă interpretare ar fi contrară literei şi spiritului Constituţiei, mai ales că norma constitutională, fiind de ordine publică, este de strictă interpretare şi strictă aplicare.

În cazul în care s-ar admite, totuşi, că interimatul este asemenea unui mandat, atunci acesta ar trebui să dureze 4 ani, astfel cum statuează art. 80 alin.(1) din Constituţie. Or, o asemenea interpretare nu poate fi admisă în condiţiile în care art. 90 alin.(4) statuează că “În termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Preşedinte”, fapt ce ar duce la concluzia că interimatul se asigură pentru o perioadă restrânsă de timp, până la alegerea unui nou preşedinte, termen ce nu poate depăşi 2 luni de zile.
În plus, potrivit art. 79 alin.(1) coroborat cu art. 135 alin.(1) lit. e) din Constituţie, rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova este validat de Curtea Constituţională, urmând ca Preşedintele a cărui alegere a fost validată să depună jurământul în faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale. Obervăm că această procedură este aplicabilă Preşedintelui care a fost ales de către Parlament, şi nu persoanei care asigură interimatul.  Or, dacă am admite că Preşedintele interimar exercită un mandat, atunci articolul 79 ar trebui aplicat şi în cazul acestuia.

În concluzie, interdicţia cuprinsă în art. 80 alin.(4) potrivit căreia nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova decât pentru cel mult două mandate consecutive are în vedere sensul strict al noţiunii de mandat, astfel cum acesta este reglementat în art. 80 alin.(1) prin raportare la art. 78 din Constituţie, fără a se aplica persoanei care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova.

Alexandru Iavorschi

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău