„Mamă, vreau acasă!” // Reportaj din trenul Chişinău-Iaşi

Cursa feroviară Chişinău-Iaşi a fost lansată acum jumătate de an. Patru zile pe săptămână: lunea, vinerea, sâmbăta şi duminica, românii de pe ambele maluri ale Prutului pot să călătorească spre celălalt oraş românesc în confort chiar şi la clasa a treia, fiindcă trenul este unul nou şi impecabil. Totuşi, călătorii nu se prea îmbulzesc la această cursă.

DSC_3663foto.nadea roscovanu

Foto: Nadea Roşcovanu

De Dragobete, ziua înamoraţilor sărbătorită de români, Calea Ferată din R. Moldova a lansat o cursă specială spre Iaşi, promovată cu sloganul „Dragostea uneşte cele două maluri româneşti”. În afară de cuplurile de îndrăgostiţi câştigători ai unui concurs lansat de Calea Ferată, care au călătorit gratis, ceilalţi călători au beneficiat de o reducere de 50 la sută pentru biletul dus-întors, ocazie de care am profitat şi noi, pentru a descoperi cine sunt călătorii acestei curse care are scopul să apropie cele două maluri româneşti.

DSC_3689Cernautif.nadea roscovanu

Foto: Nadea Roşcovanu

Baloane în formă de inimioară înfrumuseţează şi vagonul de clasa a doua a trenului. Scaunul nou, geamurile mari şi curate, ecranele televizoarelor agăţate de pod îmi creează o stare de confort, pe care nu l-am mai simţit vreodată într-un transport public de la noi. În câteva minute trenul trebuie să pornească, dar vagonul este aproape gol. Aproape de pornire, mai urcă câteva persoane. O familie se apropie de scaunele de lângă mine şi mama îşi îndeamnă fetiţa să ia loc. „Mamă, vreau acasă!”, spune aceasta privind cu neîncredere în jur.

Pe un ton empatic, mama îi şopteşte ceva când în română, când în japoneză, spulberându-i imediat neliniştea. În următoarele clipe, Steffi-Alice îmi spune câţi ani are, şi unde pleacă. Mama ei, Tania Păduraru, e la fel de drăguţă ca şi copila. Merg pentru prima oară la Iaşi cu trenul, să sărbătorească Dragobetele, dar şi să vadă oraşul. După 12 ani trăiţi în Japonia, acum locuiesc la Chişinău, dar ar vrea să se stabilească în România. Născută aproape de Prut, Tania spune că de mică şi-a dorit să devină româncă, cetăţenie pe care a obţinut-o şi pentru mezina ei, Steffi-Alice, care e şi cetăţeană japoneză. Îmi povesteşte emoţionată despre cum a trăit momentele întâlnirii românilor pe Podul de Flori, cum a participat la Marea Adunare Naţională.

DSC_3672

Tania şi Steffi-Alice, Foto: Nadea Roşcovanu

„Ţin minte, când am trecut podul, o doamnă mi-a dat o carte, „Corigent la limba română” de Ion Minulescu. Doamne, atâta am recitit cartea aceea, nu ştiam ce-i românescul, dar savuram tot ce ţinea de România. Până şi spinii îmi păreau că înfloresc altfel decât la noi, şi plăcinta pe care mi-a cumpărat-o dirigintele, totul îmi părea mai bun”. Visul Taniei a fost să înveţe în România, dar nu a reuşit. A absolvit facultatea de filologie română la Chişinău, iar înainte de a pleca în Japonia a lucrat profesoară de limba română. Deşi ea nu şi-a împlinit visul, se bucură că fiica ei mai mare va merge anul acesta la studii în Ţară, acasă.

În vagonul de clasa a treia, la fel de comod ca şi cel de clasa a doua, sunt mai mulţi călători. Constat, din mai multe discuţii, că trenul duce la Iaşi mulţi patrioţi, chiar dacă nu toţi au cetăţenia Ţării. Mă apropii de o doamnă care priveşte pierdută pe geam. Nu a mai mers în România demult, din anii când basarabenii făceau bani pe sărăcia fraţilor. Datorită reducerilor la preţul biletelor, Zinaida Bivol a decis, împreună cu un grup de săteni din Bardar, să meargă la cumpărături la Iaşi că, „spune lumea, e mult mai ieftin decât la Chişinău”. „S-au schimbat vremurile”, zice femeia, „noi acum mergem din ce în ce mai rău, toate se scumpesc, dar lefurile rămân aceleaşi”. Îmi povesteşte despre nişte rude de la Constanţa, care încă pe timpurile sovietice îi vizitau, dar s-au trecut părinţii, au pierdut şi legătura cu neamurile. „Ar fi bine să ne unim, să nu ne mai despartă hotarul acesta ca să trecem dincolo cu paşapoarte. Vorbim aceeaşi limbă, avem aceleaşi obiceiuri, suntem acelaşi neam”, spune femeia.

DSC_3679Cernautif.nadea roscovanu

Zinaida Bivol, Foto: Nadea Roşcovanu

La clasa întâi – îmbrăţişări, sărutări, mângâieri. Perechile câştigătoare ale concursului declaraţiilor de dragoste trăiesc clipa fericiţi, cu şampanie şi dulciuri oferite de organizatori, aranjate pe mesele care fac diferenţa dintre confortul de clasă al vagoanelor. Ca să nu-i deranjez pe cei ce se sărută, mă apropii de două fete. Sunt surori, Valentina Dediu şi Ina Alexandrov. Declaraţia de dragoste, datorită căreia au câştigat două bilete gratis la trenul ce duce la Iaşi, a scris-o Valentina, pentru prietenul ei care acum se află la Bucureşti. Trage nădejde ca prietenul ei, chiar dacă este prins la serviciu, să-i facă o surpriză şi să vină şi el la Iaşi. Surorile nu au fost niciodată la Iaşi şi sunt foarte bucuroase de această ofertă, speră să vadă oraşul şi să meargă la cumpărături. Ar fi bine să dispară odată hotarul de la Prut, spun ele, „circulaţia ar fi liberă, dar şi viaţa noastră s-ar îmbunătăţi”, zice Ina, sora cea mai mare.

DSC_3682Cernautif.nadea roscovanu

Surorile Valentina şi Ina, Foto: Nadea Roşcovanu

La sfârşit de zi, călătorii trenului Iaşi-Chişinău, trenul care-i duce pe români Acasă, au rămas cam dezamăgiţi. În patru ore pe care le-au avut la dispoziţie, nu au reuşit ce şi-au propus. Cei care au venit doar la cumpărături au constatat că e mai rentabil să mergi la Iaşi cu microbuzul, fiindcă ajungi mai repede, acesta îi lasă lângă magazine, iar ei au mai multe ore la dispoziţie pentru a cheltui banii. Nici diferenţă de preţ nu există dintre o călătorie cu trenul şi microbuzul. Cei care au vrut să vadă oraşul nu au reuşit nici ei. Acesta este motivul de ce acest tren circulă uneori aproape gol, confirmă şi însoţitorii de tren.

DSC_3703Cernautif.nadea roscovanu

Denis, Ludmila, Alexandru, Amelia, Sanda, Lilea, Foto: Nadea Roşcovanu

DSC_3680f.nadea roscovanu

Foto: Nadea Roşcovanu

 

The following two tabs change content below.