Mamă şi nevastă pentru acelaşi bărbat

INSOLIT // „De la un sărut nevinovat pe obraz, au ajuns în pat. El şi mama vitregă”

Cu o zi înainte de a împlini Petrică 24 de ani, taică-său s-a însurat. Ştia flăcăul că Tudor are pe cineva, pentru că dispărea adesea de acasă. La un moment dat, chiar i-a zis: „Cred că am să o aduc la noi. E frumoasă, o s-o vezi…”.

Venind de la serviciu, într-o zi, o găseşte la bucătărie, pregătind ceva de-ale gurii. Tânără, frumoasă şi veselă – aşa a văzut-o Petrică prima dată.

Râdea în hohote la ce-i spunea taică-său. „Uite că v-aţi şi întâlnit, se întoarse părintele spre el. Ea este Zoiţa, 21 de ani. El e fiu-meu, Petrică. Sper să vă împăcaţi pentru că vom trăi împreună de azi înainte.”

S-au aşezat la masă în jurul unei sticle cu vin şi abia atunci a aflat fiul că în ziua aceea taică-său împreună cu mireasa fuseseră la oficiul stării civile. „Ai fi putut să-mi spui şi mie. Veneam cu flori, ne întorceam împreună acasă sau ne-am fi dus la un restaurant, e un eveniment pentru mine şi pentru mata cu atât mai mult…!”, i-a zis Petrică.

Se simţea încă tânăr

A fost greu la început. Prea mult timp trăiseră în casă fără femeie. Mama lui Petrică, Alexandra, are 44 de ani, dar, în urma unui atac cerebral, a rămas paralizată. Era divorţată de Tudor când s-a întâmplat nenorocirea.

Zic, le-a fost greu să se obişnuiască împreună. Tudor ştia că băiatul său n-are unde locui. După un timp, însă, tinerii au început să-şi bată joc de Tudor. Ba că se mişcă anevoios, ba că i-a încărunţit părul… Râdeau de el fără răutate. Drept glumă le lua şi el la început pentru că, la 49 de ani, se simţea încă tânăr şi nu-şi putea închipui că în ochii Zoiţei ar fi putut arăta altfel. De fapt, diferenţa de vârstă de 28 de ani îi părea un fleac.

Vă spun, dragă îi era nevasta lui Tudor şi pentru atâta lucru o vedea cu ochi buni. Până într-o zi…

Tudor a intrat la bănuieli

Într-o seară, Tudor a ajuns acasă mai devreme. Cum a intrat pe uşă, a auzit-o pe nevastă-sa râzând în hohote. „Oare cine-o fi la noi?”, s-a întrebat el. A deschis uşa şi a încremenit în prag – fiul său o prinsese pe nevastă-sa de mijloc şi o învârtea prin cameră, ea ţinându-l de după gât. „Frumoasă pereche. Şi se potrivesc”, i-a trecut prin cap bărbatului. Dar nu i-a plăcut ce vede. Masculul din el a devenit neliniştit. O bănuială îi stăruia în priviri. „Văd că-ţi place nevasta mea, Petrică!”, zice Tudor. „Cum să nu, îi răspunde, zâmbind, fiul. E subţirică, uşoară ca o pană şi luminoasă ca un iepuraş de soare. Să ai o mamă mai tânără decât tine, ce-şi poate dori mai mult un fecior?”

De atunci, Tudor a intrat la bănuieli. În pat, Zoiţa era tot atât de fierbinte ca în primele luni de căsătorie. Îl căuta ca pe un soţ iubit, gătea, ieşea foarte des în lume, se întâlneau cu prietenii, făceau plimbări lungi seara înainte de culcare, dar ceva se schimbase totuşi. Era mult mai veselă, mai agitată chiar când îi însoţea şi Petrică. Şi atunci şi-a zis: „Dacă mai locuim împreună, se poate întâmpla o nenorocire”.

Dragoste între fiu şi mama vitregă

Aşa că l-a sfătuit pe Petrică să-şi caute o gazdă. „Dacă nu-ţi ajung bani, ţi-o plătesc eu, dar vezi tu, aş vrea să mă simt liber cu nevastă-mea, să fac orice în casa mea, fără să mă gândesc că apari tu de undeva… Nu te supăra, înţelege-mă.”

Şi Petrică a plecat să trăiască în gazdă. Nu i-a plătit taică-său chiria pentru că primea salariu bun. Era chiar fericit de plecare, că putea da petreceri până în zori cu felurite ocazii. Dar, la o asemenea sindrofie, a apărut într-o seară şi Zoiţa. Singură. Se certase cu Tudor şi nu avea unde trage. „Rămân la tine până mâine, te rog”, a şoptit ea.

S-a băut în seara aceea mult în casa lui Petrică. S-a mâncat şi s-a dansat, iar Zoiţa era cea care aşeza masa, aduna farfuriile murdare, petrecea oaspeţii, îi întâmpina pe cei care veneau şi, când au plecat toţi în zori, vine Petrică la bucătărie şi o îmbrăţişează. În semn de mulţumire pentru ajutor. De la un sărut nevinovat pe obraz, au ajuns în pat. El şi mama vitregă. Când şi-au revenit, nu puteau să se uite unul în ochii altuia. S-au despărţit jurându-şi să nu spună nimic nimănui.

Zoiţa n-a mai tras acasă. A luat o cameră la un hotel ieftin la margine de oraş, apoi s-a mutat la gazdă. A divorţat de Tudor. La proces i se vedea bine sarcina. A întrebat-o judecătoarea dacă doreşte pensie alimentară de la fostul soţ. „Nu, i-a răspuns Zoiţa, nu el este tatăl copilului…”

Petrică o vizitează pe mamă-sa

După divorţ, Tudor a îmbătrânit brusc. La cei 50 de ani, arăta de 60. Încruntat, morocănos, nemulţumit de tot şi de toate. S-au răcit şi relaţiile între fiu şi tată. L-a întrebat o dată dacă o mai vede pe Zoiţa, la care Petrică a negat. „Am vrut să ştiu ce a născut, a mai spus Tudor atunci. La judecată era gravidă în luna a cincea”. „Înseamnă că mai am un frate sau o soră”, a zis Petrică. „Nu cred, i-a spus judecătoarei că nu-i al meu copilul…”, a continuat Tudor. „Atunci e al meu!”, l-a fript gândul pe Petrică. Iată de ce a divorţat de tata!”

S-a dus la biblioteca unde lucra Zoiţa ca să afle telefonul şi adresa de acasă şi tot în ziua aceea i-a făcut o vizită. Trăia în gazdă la o verişoară plecată peste hotare. Avea grijă şi de copiii ei, doi la număr, şi-l creştea şi pe al ei. Când l-a văzut în prag pe Petrică, a vrut să-i închidă uşa în nas. „De ce ai venit? Ce vrei de la mine?”, l-a întrebat ea. „Să-mi văd copilul”, i-a răspuns bărbatul. „Cel puţin ai fi putut să-mi spui, oare crezi că te-aş fi lăsat să-l creşti singură?”
Bătaie între tată şi fiu din cauza unei femei

Petrică şi-a îndrăgit fiul imediat ce l-a luat în braţe. Venea în fiecare zi să-l vadă. Şi Zoiţa se obişnuise cu vizitele. Luau cina împreună, iar când s-a îmbolnăvit Zoiţa, el a stat la ei peste noapte. Apoi rămânea fără motiv, încât, într-o zi, i-a spus: „Ne luăm să aibă copilul şi mamă, şi tată?” „Dar ce-o să spună lumea?”, s-a speriat femeia. „Lumea de atâta-i lume, să vorbească!”, i-a răspuns el.

Atâta a făcut şi el omeneşte. A luat o sticlă cu vin şi s-a dus la taică-său, care trebuia să ştie din gura lui cum a fost de-adevăratelea, cum a ajuns să facă un copil cu nevasta tatălui său. După ce i-a înşirat povestea întreagă, Tudor s-a ridicat de pe scaun şi l-a luat la bătaie. Petrică n-a dat o palmă în taică-său, care mi-a înşirat toată această întâmplare. „Pur şi simplu, a ieşit din casa mea, împăcat că mi-a spus tot cea avea pe suflet”, mi-a povestit Tudor.

 

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână