Mamă, eu voi fi mamă!

SINGUR ACASĂ // Din cauza că mama Anei era în Grecia, profesorii au fost cei care au descoperit că fetiţa de 16 ani urmează să devină mămică

Din JURNALUL Anei: „Prietenul meu JURNAL, mă numesc Ana. Deseori când merg pe stradă cu fiul meu şi el mă strigă „mama, mama!”, observ privirile uimite ale oamenilor şi îi înţeleg foarte bine, dar cine mă înţelege pe mine? E adevărat că am devenit mamă mult prea devreme. Probabil, dacă mama mea nu ar fi fost plecată peste hotare, m-ar fi sfătuit să nu fac această greşeală. Însă timpul nu poate fi întors şi nu-mi rămâne decât să-mi cresc băiețelul şi să lupt cu atitudinea negativă a celor din jur”.

Ana avea 4 ani, iar sora Maria – 3 când mama lor a hotărât să plece în Grecia. De la început de fetiţe a avut grijă tatăl lor, însă micuţele simţeau adesea o nevoie profundă de mamă, mai ales când au păşit în vârsta adolescenţei. „Cu tata nu poţi discuta despre multe lucruri. Mai târziu, am simţit pe propria piele consecinţele necunoaşterii anumitor chestii”, spune tristă Ana. Peste zece ani de la plecarea mamei, tatăl fetiţelor i-a urmat exemplul şi, lăsându-şi fiicele în grija bunicii, a plecat la muncă în Italia. Timp de opt ani, fetele au locuit în casa bunicii, după care s-au mutat cu traiul la Chişinău. „Nu mă puteam aştepta ca Ana, care creştea o fetiţă foarte ascultătoare, să facă o astfel de greşeală, fiind încă copil”, ne împărtăşeşte durerea bunica fetiţelor.

Liliana VÂNTU

Povestea Anei a început atunci când se afla în vacanţa de vară la mătuşa Viorica. Acolo a reuşit să-şi facă prietene. Mătuşa îşi aminteşte că Ana era o fetiţă retrasă şi o convingea cu greu să iasă cu copiii de vârsta ei. „Tot timpul era în preajma mea. Mă ajuta să fac lucrul prin preajma casei. Făcea mâncare pentru toată familia. Cred că o parte din vină o port şi eu, deoarece o sfătuiam să se machieze, să se aranjeze mai bine atunci când se ducea la discotecă”, povesteşte mătuşa. Nimeni nu ar fi crezut că toate aceste eforturi ale femeii vor schimba radical planurile Anei.

Un simplu joc

Aşa a fost să fie ca Ana să-l întâlnească pe Oleg. El era cu patru ani mai mare decât Anişoara. Tânărul s-a îndrăgostit de minoră şi nu o mai lăsa în pace. Era extrem de insistent.  „Eu, fiind copil încă, nu înţelegeam ce voia de la mine. După seara în care i-am „cedat”, am hotărât să rup orice relaţie cu el şi m-am întors la Chişinău. El însă îmi telefona întruna. Credeam că totul a fost un coşmar pe care trebuie să-l uit, dar nu a fost să fie”, relatează cu tristeţe Ana.

Fiică, elevă, mamă, soţie

Întoarsă acasă, Ana a revenit la vechiul mod de trai, continuându-şi studiile la liceu, fiind o elevă bună. Adolescenta nici măcar nu bănuia că poartă sub inimă un copil. „Când aveam cinci luni de sarcină, oboseam foarte repede, mă durea spatele, iar odată ce burta a început să crească credeam că sunt bolnavă”, îşi aminteşte Ana. Totul a ieşit la iveală în luna a şaptea de sarcină. Mama nu era acasă ca să descopere ce se întâmplă cu fiica sa, iar sora mai mică nu-şi putea da seama. Profesorii au fost cei care au observat că una dintre elevele lor este însărcinată. „Când doamna directoare m-a chemat să mă întrebe, am negat că sunt însărcinată. Eram într-o stare psihologică de nedescris. Nu înţelegeam nimic din ceea ce se întâmpla”, spune întristată Ana. Directoarea liceului s-a văzut nevoită să-i telefoneze mamei Anei în Grecia pentru a o informa despre cele întâmplate.

„Eu  sunt vinovată”

„Când am aflat, mi-a căzut receptorul din mână şi mi-am pierdut cunoştinţa” , ne spune Ala, mama Anişoarei. Imediat după ce a fost anunţată Ala, cu ajutorul prietenilor, a urcat în avion şi a ajuns acasă lângă fiica sa. „Nu am putut s-o cert pentru ceea ce a făcut. Era un copil care plângea în braţele mele, însă care peste două luni urma să aducă pe lume un alt copil. Mă simţeam atât de vinovată că nu am fost lângă fetele mele atâţia ani, dar pe de altă parte conştientizam că trebuie să fiu puternică, fiindcă aveam de crescut trei copii”, ne povesteşte mama Anei.

Un soţ sau o povară

Căsătoria dintre Ana şi Oleg nu a fost o problemă greu de rezolvat. Oleg a fost anunţat despre situaţia în care se afla Ana şi, fiind îndrăgostit de ea, a acceptat să se căsătorească. Ana spune că nu a observat cum rudele i-au organizat nunta fără să o întrebe dacă îşi doreşte să trăiască cu Oleg, în timp ce ultimul era în al nouălea cer de fericire. Bărbatul a profitat din plin de toate posibilităţile care i s-au pus pe tavă odată cu căsătoria cu Ana. Locuia la ea acasă, nu a văzut de cuviinţă să-şi găsească un loc de muncă, deoarece mama Anei transfera în fiecare lună bani pentru întreţinerea familiei fiicei sale. După trei ani de odihnă, Oleg s-a angajat la un şantier, însă, deşi câştiga bani, pe toţi îi cheltuia pentru distracţii, uitând că acasă îl aşteaptă soţia şi copilul.

„Este ruşine!”

Acum Ana are 20 de ani, este studentă şi, deşi înţelege că va fi criticată de lumea din jur, a decis să se despartă de Oleg. „Lui nu-i mai pasă nici de mine, nici de copilul nostru. Se gândeşte doar la el”, spune categoric tânăra mămică. „Este o mare ruşine. Nu trebuie să te desparţi de Oleg. El e tatăl copilului tău”, încercau să o convingă prietenii. Dar Ana este hotărâtă. Tânăra consideră că viaţa ei de mai departe trebuie să continue fără Oleg. Ana s-a simţit trădată când tatăl său i-a luat apărarea lui Oleg. „Trebuie să rabzi şi să nu-ţi părăseşti soţul. Asta e soarta ta”, i-a spus tatăl Anei. De această dată, tânăra a mers împotriva cuvântului tatălui şi i-a spus lui Oleg că nu mai are nevoie de el şi poate să plece încotro vrea. Mama le este singurul sprijin, atât financiar cât şi moral, Anei şi, desigur, fiului ei, Bogdan, care are trei ani.

„Numai Dumnezeu ştie cât am suferit din cauza acestei greşeli, dar dacă aş avea posibilitatea să dau timpul înapoi, nu aş schimba nimic, deoarece când îmi ţin copilul în braţe simt că nimic nu a fost zadarnic şi că această fiinţă îmi dă putere să merg mai departe”, spune Ana, cuprinzându-şi cu multă dragoste băieţelul.

Când copiii fac copii

Psihologul Angela Postolachi susţine că părinţii plecaţi peste hotare trebuie să fie deosebit de atenţi atunci când copiii lor devin adolescenţi. „Mamele trebuie să discute deschis cu fiicele lor, chiar dacă o pot face doar la telefon. Există numeroase cazuri când părinţii care ezită să vorbească cu copiii lor despre lucruri intime se trezesc la un moment dat bunici. Am avut un caz foarte tragic într-o familie dintr-un sat din raionul Anenii Noi în care ambii părinţi erau plecaţi peste hotare. Fiul, de 13 ani, nemaiputând suporta lipsa părinţilor, şi-a pus capăt zilelor. Părinţii s-au întors urgent acasă, însă au mai suferit o lovitură – au aflat că fiica lor de 15 ani este însărcinată şi era prea târziu pentru a-i întrerupe sarcina.

Am discutat cu ambii părinţi. Ei au recunoscut că erau la curent că odraslele lor treceau printr-o perioadă a vieţii foarte complicată, însă au considerat mai bine să nu discute despre greutăţile copiilor pentru a nu-i făcea să sufere şi mai mult. A fost o greşeală enormă, care, din păcate, nu poate fi corectată. Aş recomanda tuturor părinţilor să comunice cu copiii lor despre toate temele pentru că ulterior poate fi prea târziu.”

JURNAL de Chişinău îi îndeamnă pe toţi cei care sunt în preajma copiilor lipsiţi de grija părintească şi care sunt în situaţie de dificultate să nu rămână indiferenţi faţă de problemele acestora şi să ne contacteze la numerele de telefon (022) 237645, 069456968, sau să ne scrie pe adresa electronică cotidian@jurnal.md. Mâine poate fi prea târziu. 

 

The following two tabs change content below.