„Mama citește Biblia în fiecare seară”

Interviu cu Mihai Țăruș, pictor, Chișinău, Sankt-Petersburg

– Dragă Mihai Țăruș, te deranjează dacă te voi numi maestru al culorii? Ce reacție ai când ți se spune maestru?

Mihai Tarus fotoCuvântul maestru, chiar și al culorii, parcă îți dă un alt statut, unul de care nu am nevoie. Când mi se spune maestru, ma gândesc că asta îl privește mai mult pe cel care îmi spune așa.

– Când ai descoperit culoarea? Ce desenai când erai mic? Aveai multe creioane colorate? Și acuarele?

Nu prea aveam creioane colorate, nici acuarele în copilărie. Țin minte o cutie de creioane colorate pe care le-am folosit pentru a desena un urs, un lup, niște iezi, niște flori. Prin clasa întâi am brodat o floare și un măr, cu ațe colorate, pe o basma. Ațele colorate mă emoționau, le găseam la mama în cutii.

– Când ai început să pictezi în ulei pe pânză?

De mic am învățat la Școala de Arte Plastice pentru Copii „A. Șciusev”, aceasta se afla în aceeași curte unde era și Colegiul de Arte Plastice „A. Plămădeală” (fostul „I. Repin”). Într-o zi, trecând pe lângă colegiu, m-am uitat prin fereastră cum pictează studenții în ulei și am rămas surprins de felul cum mânuiau ei pasta de ulei, cum pictau și repictau portretul unui bătrân. Nu înțelegeam de ce portretul trebuia refăcut când mie mi se părea deja bun. Am început să pictez și eu în ulei când studiam la Colegiul „A. Plămădeală”. Acum înțeleg că pictura în ulei permite modelarea minuțioasă a obiectului pictat.

– Cum ai făcut portretul mamei? Ea ți-a pozat cu răbdare și calm?

Portretul mamei l-am pictat în perioada când făceam facultatea la Sankt-Petersburg. Odată, fiind la mare cu mama, aveam cutia de culori și o pânză cu mine, m-am gândit că ar fi bine să-i fac mamei un portret realist. Am făcut acel portret în ulei și pastel! Am preluat această îmbinare neobișnuită de materiale de la maestrul Mihai Grecu, apoi am mai făcut un alt portret în pastel. Ceva mai înainte mai făcusem și niște schițe de portret ale tatălui. Primul portret însă a fost al bunelului. Făcusem și portretul unei rude, venite la noi de la țară. Omul acesta când a văzut desenul, a zis: „Ești puternic, foarte puternic”.

– Trăiești și acum în casa părintească de la Poșta Veche? Prin ce se deosebește ea de locuința ta din Sankt-Petersburg?

O casă pe pământ se deosebește mult de un apartament. La pământ te simți mai în apele tale. Ai în ochi vișinul înflorit în fiecare primăvară, vița-de-vie, florile, roșiile, castraveții… vezi cum viața vegetală se perindă din primăvară în toamnă. În apropierea casei noastre este o Troiță, făcută de sora mea Maricica. Troița e înconjurată de flori, pe care le îngrijește o vecină, noi îi dăm ulei pentru candelă.

– Toate cele 101 lucrări din recenta expoziție personală „Compact Pictură” sunt realizate la Chișinău? Mama ta a văzut expoziția? Ce-a spus?

Toate cele 101 lucrări sunt realizate la Chișinău, din 2003 până în prezent. Mama nu merge la expozițiile mele, ea le vede la calculator. Acum, când le-a văzut, a rămas uimită că toate picturile din expoziție sunt ale mele.

Dar pe doamna Elena Bontea ea o socoate prima pictoriță de la noi și mă întreabă uneori de ce nu fac și eu așa picturi.

– Câți ani are mama ta?

93 de ani.

– Mulți înainte!

Din cauza vremurilor grele, mama nu a făcut alte studii decât școala primară. Dar m-a uimit întotdeauna prin dragostea ei de carte. Citește și azi. În fiecare seară citește Biblia și alte cărți religioase. Când era mai tânără, mama făcea frumoase broderii cu cordele, cusături cu acul de croșetat. Iar bunica, mama mamei, țesea covoare, unul dintre ele e acum în atelierul meu.

– „Compact Pictură” e o expoziție-eveniment în peisajul nostru artisitc, felicitări! Chiar la intrarea în Sala Mare a Centrului Expozițional „Constantin Brâncuși” am admirat cele mai noi lucrări ale tale, precum „Transparență”, „Fluctuație”, „Stratificare”, „Introspecție”, „Prospețime”. De unde vine prospețimea, după atâția ani de muncă?

Prospetimea vine din suflet dacă o porți cu tine. Mai trebuie să posezi și tehnica picturii, să știi ce poți obține din îmbinarea a două, trei culori.

– Am impresia că în 2012-2013 ai făcut niște descoperiri personale în pictură. Care sunt acestea?

Redirecționarea picturii mele s-a produs ceva mai înainte, în 1999, la lansarea proiectului „Elementul Timp în Tablou”. Am avut sprijinul fundației Soros și al domnului Tudor Braga, un sprijin important. Atunci am înțeles că mă lansez în alte căutări, în comparație cu ce făcusem anterior. Timpul în tablou se prezintă ca un element incifrat, dar necesar pentru a reda o imagine mai amplă a lumii. Au fost o serie de expoziții în care am încercat să aprofundez tema: „Incifrare – semne”, „Coforma”, „Asamblaj pictural”, „Resursele semnului”.

Mihai Țăruș. Scara crinilor

Mihai Țăruș. Scara crinilor

– Știu că ai pictat „Legenda crinului” fiind inspirat de o magnolie. Cum se transformă magnolia în crin?

Simplu. Te gândești la floarea de magnolie pe care ai văzut-o și admirat-o, iar mai apoi numești lucrarea „Legenda crinului 1, 2, 3” etc. Astfel, lucrarea se încadrează într-o serie cu motivul crinului. Te mai gândești și la faptul că crinul mai are și alte semnificații. Bunăoară, Crinul e în mâinile îngerului care aduce Bunavestire Fecioarei Maria, într-un tablou al lui Botticelli.

– Ai mai pictat „Aroma bujorilor”, „Floarea-soarelui”, „Semnul florii”, un compartiment întreg din expoziție fiind consacrat florilor. Ce sunt florile de fapt? Mii de pictori desenează flori – așa va fi și peste mii de ani?

Florile sunt pentru mine inspirații. Într-adevăr, sunt mii de pictori care au pictat flori. Gândindu-mă la flori, în memorie îmi vin doar unii dintre acești pictori: Sandro Botticelli, Henri Fantin-Latour, Paul Cezanne, Henri Matisse, Ștefan Luchian… Asta mă inspiră pentru a picta flori, poate vor dăinui în timp.

– Expoziția „Compact Pictură” a mai inclus ciclul „Mașinăria Vivaldi”, lucrări din seriile „Semne”, „Timp comprimat”, „Ecrane marine”, aceste creații sunt reprezentative pentru pictura contemporană nu doar națională, ci și europeană. Unde pot fi văzute aceste lucrări de mare valoare, după închiderea expoziției? Ai destul spațiu pentru a le păstra? Muzeul Național de Artă sau Ministerul Culturii al R. Moldova îți solicită lucrări pentru a le achiziționa?

Unele din lucrările expuse pot fi văzute pe pagina mea pe Internet, http://tarus.arta.md

De ani de zile am impresia că Ministerul Culturii al Moldovei scapă trenul cu achiziția tablourilor din multiplele expoziții interesante ce se fac la Chișinău. E drept că mai există și avionul pentru a recupera ceva și a reuși să prinzi o lucrare bună care astăzi mai degrabă își poate găsi căi spre alte țări din lume.

– Tabloul „Provocarea culorii” a fost pictat dintr-o respirație? Ești un artist al vitezelor sau preferi meticulozitatea?

Da, tabloul „Provocarea culorii” a fost pictat dintr-o respirație. Prefer ca un tablou să fie pictat așa ca să nu mai ai ce modifica în el privindu-l peste o vreme. Dacă se întâmplă să vezi că mai e nevoie de adăugat ceva, trebuie să ai rezistență în timp și să continui, căci stările noastre interioare se modifică și nu e ușor sa revii.

– Când o să revii la Sankt-Petersburg? Următoarea expoziție va fi acolo?

La Petersburg cred că voi pleca la toamnă. Acolo am realizat deja o expoziție în toamna anului trecut, la Centrul de Artă Nonconformistă „Pușkinskaia 10”.

Nu mă gândesc acum la o altă expozitie. Expozițiile se fac de obicei din voință personală, propunerile din afară vin mai rar. Cred că după ce ai realizat o expoziție nu te gândești imediat la alta.

– De ce aproape toate lucrările tale sunt luminoase? E un principiu al tău să creezi, prin pictură, Lumină?

Lumina din noi, umbra din noi, întunericul din noi, pe toate le poartă cu sine artistul și le exprimă în pictură. Principiul luminii în pictură e valabil și pentru o pânză întunecată, depinde cum o faci, dar Lumina din suflet e necesară.

– Mulțumesc pentru interviu.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)