„Majoritatea vorbitorilor este inconştientă de modul cum se exprimă în română”

 Vă propunem un sondaj de opinie cu prilejul Zilei Limbii Române. Filologi, studenți, liceeni, scriitori ne răspund la întrebarea: Ce părere aveți despre situația limbii române, la ora actuală?

Adriana Cazacu, doctor în filologie, conferențiar universitar, decanul Facultății de Litere, Universitatea de Stat din Moldova:

„Din 1989 și până în prezent, an de an, ne tot întrebăm în ce măsură s-a schimbat situația glotică în țara noastră. Pe de o parte, constatăm cu satisfacție că tot mai mulţi basarabeni vorbesc o română corectă, având o exprimare fluentă şi dezinvoltă, remarcăm că o pleiadă de intelectuali, specialişti din diferite domenii (medicină, inginerie, politică, juridică etc.) posedă un limbaj specializat adecvat. Există în societate și tendința de a utiliza tot mai multe neologisme. Într-o oarecare măsură ne-am debarasat de rusisme. Prin urmare, sunt îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește evoluția limbii române scrise și vorbite în Republica Moldova. Referindu-mă la comunitatea academică din care fac parte, pot spune, cu certitudine, că profesorii au avut dintotdeauna o vorbire mai îngrijită în raport cu reprezentanții altor profesii sau domenii, iar pe holurile Universității de Stat, în mare, auzim o exprimare corectă, iar noi, filologii, ne străduim să oferim tuturor zilnic un model de cultură lingvistică și totodată să modelăm vorbitori elevați ai limbii române. Prin urmare, tot mai mulți dintre noi s-au pătruns de necesitatea cunoașterii limbii materne.

Însă nu putem neglija și faptul că foarte mulți concetățeni nu se sinchisesc de felul în care vorbesc, de necunoaşterea normelor limbii literare, de exprimarea defectuoasă. Și nu mă refer la vârstnici pentru care e mai dificil să învețe anumite lucruri noi sau să se debaraseze de anumite obișnuințe, ci mă refer, în special, la tinerii care după ce studiază pe parcursul a doisprezece ani de liceu disciplina Limba și literatura română câte patru-cinci ore săptămânal, ore la care li se predă morfologie, sintaxă etc., ajung să nu cunoască reguli elementare de ortografie sau de punctuație și nu sunt capabili să redacteze corect un mesaj de felicitare pe rețelele de socializare, necunoscând o regulă elementară de izolare a adresării. De cele mai multe ori recurg la o soluţie comodă: își cer scuze în eventualitatea unor greşeli „strecurate” în discursul lor scris sau oral, însă nu-și irosesc timpul preţios în consultarea unor dicţionare (explicativ, ortografic, ortoepic, de sinonime, de neologisme etc.), în căutarea cuvântului potrivit. Mai degrabă utilizează rusisme sau inventează pe loc cuvinte, parţial preluate din alte limbi şi adaptate la sistemul fonetic al limbii noastre.

Încercăm să găsim o explicaţie pentru această apatie: o fi fiind vorba de metehnele noastre naţionale, de acea „netragere de inimă spre carte” proprie moldovenilor, semnalată încă de Dimitrie Cantemir, sau de perpetuarea în societate a „modelului lingvistic” al lui Vladimir Voronin. De guvernarea comunistă ne-am debarasat, dar ignoranţa, lipsa de conştiinţă lingvistică, incultura au rămas. Probabil, ar trebui să nu mai fim atât de îngăduitori cu noi înşine, ci să manifestăm mai mult respect pentru limba ce-o vorbim”.

 Iulia Iaroslavschi, liceană, Liceul „Spiru Haret”, Chișinău:

„Nu-mi place că limba română este adesea amestecată cu limba rusă sau cu multe regionalisme. Limba română își pierde finețea și muzicalitatea devenind uneori chiar brutală și simplistă”.

 Emil Brumaru, poet, Iași:

„Nu prea ies în spațiul public. Dar permanent sînt atent la expresii, la fragmente, uneori mă fac să scriu poezii întregi…”

Adriana Matcovschi (fiica lui Dumitru Matcovschi), filolog, Agerpres, București:

„Locuiesc la București, dar atunci când revin la Chișinău sau în satele basarabene, constat că se vorbește o limbă tot mai rusificată, mai ales la oraș. În linii mari, limba vorbită în sate mi se pare mai aproape de dulcele grai moldovenesc vorbit inclusiv în satele din Bucovina sau la Iași, de exemplu. Ca să cunoști bine o limbă trebuie să o auzi, să o vorbești în viața de zi cu zi, să citești mult în această limbă. În această ordine de idei, vă pot spune că am întâlnit la Chișinău oameni, intelectuali, care vorbesc o română mult mai curată decât se vorbește azi la București. Pentru că, din păcate, mutilarea limbii române este un fenomen care se întâlnește nu numai în Basarabia, ci și în Patria-mamă, inclusiv în rândul politicienilor și oamenilor de la conducere.

Aș vrea, însă, să închei pe o notă optimistă și să spun că, atunci când revin în Basarabia și cunoscând destinul ei trist, nu pot să nu constat, cu uimire și bucurie, că limba română mai este încă vorbită aici și nu a dispărut cu totul, în pofida chinurilor la care a fost și este supusă, și după cum și-ar fi dorit probabil mulţi dintre adepții rusificării totale sau ai „moldovenismului”. Toată admirația pentru oamenii care continuă să cultive și să iubească, în condiții extrem de vitrege, limba română!”

Gheorghe Iova, poet, București: „Limba e cel mai mare acces la lume, de care ne putem bucura.”

Veronica Ștefăneț, poetă, Chișinău: „Îmi place română pe care o aud în ultimul timp la copii, mai ales la cei din clasele primare, o vorbesc mult mai curat.”

Margareta Curtescu, scriitoare, Bălți: „În Republica Moldova, limba română este vorbită corect de un procent nesemnificativ din numărul populației. Aici, se includ, în special, intelectualii atenți la corectitudinea exprimării şi toți cei care se îngrijesc de cultura vorbirii. Din păcate, marea majoritate este inconştientă de modul cum se exprimă în română. Oriunde, poți auzi o limbă poluată, schingiuită de barbarisme, de expresii aberante etc. – toate consecințe ale ignoranței noastre iremediabile. Această stare deplorabilă, în care a ajuns limba română de la noi, ar putea fi anulată doar printr-o mişcare civică şi patriotică, doar printr-un efort comun al oamenilor de bună credință”.

Artur Cojocaru, licean, Chișinău:

„Modul în care limba română vorbită în viața cotidiană s-a amestecat cu alte limbi pe teritoriul Basarabiei îmi pare destul de interesant.”

 Alexandru Cosmescu, scriitor, universitar, Chișinău:

„Îmi place când limba română sună natural. Când nu e forțată. Când nu se imită accentele considerate marcatori ai clasei sociale superioare. Când simți că lumea spune ceea ce gândește, fără ca limba în care vorbește să fie un obstacol. Sunt și cazuri când nu-mi place româna pe care o aud. În fond, două extreme. Când e genul de vorbire hipercorectă, cu abuz de neologisme folosite aiurea, cu forme gramaticale improprii, folosită ca demonstrație a unei pretinse superiorități față de alții. Și când e transformată – din ignoranță – în ceva ce aproape că nu seamănă a română.”

Paul Vinicius, poet, București:      

„Îmi place și nu-mi place totodată limba folosită în preajmă. Dincolo de mesajul pe care l-ar putea conține (și cu care aș putea fi sau nu de acord), îmi place limba vie și bine vorbită, pronunțată, accentuată. O ridichie-n plus aș acorda și înțelesului propozițional sau frazeologic care ar dovedi fantezie și naturalețe. Nu-mi place limba gâjâită și încărcată de resentimente care nu mai lasă loc dialogului. Limba interjecțională sau onomatopeică. Fiindcă astea-s limbi care nu vor să discute, doar să poruncească”.

Sondaj de Irina Nechit