„Maică, să nu îmbătrâneşti…”

Argentina Cupcea-Josu alături de Valentina Butnaru şi naistul Vasile Iovu

Argentina Cupcea-Josu alături de Valentina Butnaru şi naistul Vasile Iovu

O cunosc de-o viață pe Doamna Argentina Cupcea…

Poate nu chiar de-o viață, dar de vreun sfert de veac. O cunosc de pe timpurile când era foarte inspirată, pusă pe glume, energică și neobosită. Mă impresiona rezistența ei, alături de noi, toți mai tineri decât ea – cu 20, cu 30, cu 40 de ani… În comparație cu ea, mulți dintre cei mai tineri ca vârstă, aveau mentalitatea de om bătrân. Doamna Argentina era „de cursă lungă” la multe compartimente: la cântece (desigur – la romanțe!), la cafea, la o țigară și – de ce nu? – și la câteva țuici sau coniacuri, fără de care nu mergeau cântecele! La toate întrunirile noastre sau la șezători rămânea până la urmă, de cele mai multe ori, până după miezul nopții.

De prin ”95, am colindat, cu ea împreună, satele noastre, școlile și bibliotecile. Mergeam cu mesaj românesc, cu cărți, cu povești din interbelic, dar, de fiecare dată, și cu cântecul. La Criuleni, la Jevreni, la Mereni, la Borogani, la Pogănești, la Hâncești, la Brânzenii Vechi, la Zolonceni, la Soroca, la Căușeni – de două-trei ori în fiecare localitate, iar în unele – și de mai multe ori. Astfel, a luat naștere și Festivalul de Romanțe de la Jevreni, „Petale de Trandafir”, chiar la propunerea Doamnei Argentina…

Uneori, când încerca să-și amintească un nume sau un vers dintr-un cântec, memoria îi mai juca feste. Și atunci, o întorcea în glumă: „Eh, bătrânețile… Maică, să nu îmbătrâneşti niciodată! Bătrâneţea e o mare pacoste…”. Și tot atunci trecea la piesa sa de rezistență, romanța „Îmbătrânesc, și tot mi-i dor de tine…”, pe care o încheia pe cea mai optimistă notă:

„Dar…Mă simt mai tânără ca niciodată,

Chiar dacă-mi număr anii care zboară,

În suflet simt aceeași primăvară,

De altădată…”

Altă dată, îmi spunea, din senin: „Maică, inima nu îmbătrâneşte niciodată. Trupul îmbătrâneşte, dar inima rămâne tânără!”

Cele mai frumoase romanțe citadine le-am auzit de la Doamna Argentina. Cele mai frumoase romanțe le-am învățat de la ea. Uneori se chinuia ore în șir să-și amintească vreo strofă sau un vers. Putea să mă sune mult după miezul nopții, bucuroasă ca un copil: „Maică, mi-am amintit! Stai să-ți cânt!”. Și-mi cânta toată romanța la telefon…

Când îmi beau cafeaua, de fiecare dată parcă o aud: „Vai, maică, e amară ca viața mea!”. E felul ei de a aprecia o cafea bună…

Fiica Larisei Agura, prima directoare a Școlii nr. 1 din Chișinău (azi Liceul „Gheorghe Asachi”) și a lui Pimen Cupcea (vinificator notoriu, şampanistul principal al Republicii), sora lui Valeriu Cupcea, prietena și cumnata Alei Cupcea, Argentina Cupcea ne povestea cu drag și cu nostalgie despre atmosfera din Casa Cupcea, despre serile cu pian și discuțiile nocturne în boschetul din grădină.

Cu câțiva ani în urmă, au serbat, împreună cu câteva prietene de facultate, 60 de ani de când se cunosc. Am fost invitată la masa lor și mă topeam de plăcere ascultându-le cum se alintă una pe alta: Lealea, Rimocica, Marianocica, Lica, Milica… Mai asistasem la alte asemenea discuții, ca în familie, între Doamna Argentina, Valentin Mândâcanu și Alexandru Gromov. Se adresau unul altuia cu Lealea, Alic, Valic… Din când în când, Alexandru Gromov, cu tactul lui aristocratic, încerca s-o potolească pe Doamna Argentina care îi domina: „Ascultă, fetițo…”. Eu nu îndrăzneam să deschid gura ca să nu spulber această feerie… Pe atunci, aveau toți cam peste 70…

Zilele trecute, Doamna Argentina a împlinit 84 de ani.

Nu mai povestește ca înainte. Nu mai cântă romanțe. Este mai tristă decât în alți ani. Iese tot mai rar din casă, se vede cu tot mai puțini dintre foștii prieteni. Pentru mine, însă, spiritul Doamnei Argentina rămâne același: e parfumul unei doamne adevărate pe care o admiră bărbații de toate vârstele și o invidiază femeile de toate vârstele, dorindu-și în taină să cânte romanțe ca și ea, să bea cafele ca și ea, să țină țigara, artistic, ca și ea… Neîntrecuta Doamnă Argentina de la care tot învăț! Învăț să îmbătrânesc cântând. Învăț să nu fiu tristă, să nu mă plâng, pentru că știu: inima nu îmbătrânește niciodată!

La mulți ani, draga mea Doamnă Argentina!

La mulți ani, maică!

Cu drag,

 Valentina Butnaru