Mai frumos ca într-o poveste

„Ţi-am spus multe, Doru meu Dor, cu excepţia unui adevăr care a fost secretul meu până astăzi. Cum ajungem acasă o să afli şi acest adevăr”

the-first-series-of-happy-family-life-27126

Foto simbol

 

Între Felicia şi Doru s-a înfiripat o poveste de dragoste ca în filme, deşi fiecare era căsătorit. S-au văzut într-o vacanţă la munte. Ea, tânără profesoară, însoţea un grup de elevi, el venise din Republica Moldova să petreacă sărbătorile de iarnă în compania unui grup de burlaci.

Felicia era căsătorită de trei ani şi avea acasă un soţ agresiv. Era mereu mereu umilită. Nu trecea nicio petrecere fără scandal şi bătăi. De cum se întorcea acasă, îi căuta nod în papură: ba că i-a zâmbit lui Gelu, ba că a ţinut-o prea strâns de mână în dans Costel şi tot aşa. La început, s-a arătat bun cu ea. S-au cunoscut când el era student la medicină. S-au îndrăgostit unul de altul, la absolvirea facultăţii, s-au căsătorit, dar peste o jumătate de an, din cauza unor neplăceri la serviciu, soţul a început să bea şi a devenit violent. O lovea şi o brusca şi în momentele în care se împotrivea să se culce cu el.

„Ahaa! Îţi faci de cap ziua cu alţii, iar noaptea nu vrei să te culci cu mine!”, îi reproşa, lovind-o cu palmele şi târând-o în pat. Femeia nu se jeluia nimănui. Îşi alimenta speranţele că, într-o bună zi, soţul va lăsa paharul şi va avea un cămin fericit. Era tânără, frumoasă şi spera să fie iubită, dorită la fel ca prietenele sale, care i se lăudau mereu cu soţii lor buni şi iubăreţi. În seara când a remarcat-o Doru, s-a arătat ca o cetate de necucerit. Acest fapt l-a determinat pe bărbat să insiste ca, în cele din urmă, să o cucerească cu bunătatea şi nobleţea lui sufletească. Felicia, se cuvine să vă spun, era pătimaşă la iubit. În ultima noapte de şedere la munte, au avut o relaţie amoroasă foarte fierbinte. A doua zi s-au despărţit. Fiecare s-a întors în familia sa păstrând în suflet frumoasa pagină de dragoste din acea vacanţă de neuitat. Felicia a plecat la Focşani, iar Doru – în Republica Moldova.
Scandalurile în familia Feliciei luau proporţii

Peste nouă luni, Felicia a născut un băieţel cu numele Dorel, care, pe măsură ce creştea, se vedea de la o poştă că nu semăna nici cu mamă-sa, nici cu tatăl său, prilej în plus pentru scandaluri şi mai urâte. Bătăile au trecut de la palme la lovituri fără milă. Apoi de la soţie au trecut şi la copil, când acesta a crescut mai mărişor. Avea trei anişori micuţul. Din neatenţie, sparse o farfurie. Doamne, ce bătaie a mâncat mititelul! L-a lovit cu cruzime nebunul până când micuţului i-a buhnit sângele pe nas. Multe le răbdase Felicia, dar pe aceasta nu a mai putut-o răbda. A plecat chiar a doua zi la părinţi. Sărmanii părinţi s-au întristat când au aflat ce viaţă de coşmar a dus fiica lor în cei aproape şase ani de căsnicie, au dojenit-o că nu le-a spus mai devreme ce a avut de îndurat şi au încurajat-o să divorţeze.

Despărţirea a trecut nu fără probleme. Când trebuia să se pronunţe divorţul, soţul a solicitat anularea procedurii, cerând custodia copilului. Să vezi şi să nu crezi! Până atunci, îşi snopea nevasta în bătăi, susţinând sus şi tare că nu el e tatăl copilului, îl abuza zilnic verbal şi fizic şi pe minor, iar la judecată, hop!, s-a deşteptat în el sentimentul de tată. Omul nu ştia pe bune că Dorel nu este al lui şi voia să mai tragă de timp, sperând că Felicia nu-l va părăsi.

Până la urmă, femeia s-a văzut nevoită să aducă toate argumentele ce veneau să demonstreze că minorul nu trebuie să ajungă în custodia pretinsului tată violent. Când judecătorul l-a obligat să facă testul de paternitate, s-a convins că băiatul nu este al lui. A cedat şi divorţul s-a pronunţat. Dar lucrurile nu au trecut uşor. Chiar şi divorţat, bărbătul violent nu a lăsat-o pe Felicia în pace aproape un an. Venea şi o ruga în genunuchi să se întoarcă acasă, promiţându-i marea şi sarea.

Doru divorţează civilizat

Căsnicia scârţâia şi în familia lui Doru. După ce o cunoscuse pe Felicia, Ana lui nu-i mai trezea nicio emoţie. Pe de altă parte, nici ea nu era cheie de biserică. Demult călcase strâmb. Trăia o viaţă liberă, independentă de soţul său, fiind amanta unui coleg de serviciu. Femeia prinsese gustul plăcerii pe care i-l dădea relaţia extraconjugală şi nu o mai interesau sentimentele lui Doru. Vârf la toate, au mai fost şi nişte mesaje pe care i le trimitea colegul de serviciu, care i-au afectat puţin lui Doru amorul propriu. Şi mai avea Ana un cusur – nu putea naşte copii. La 16 ani, în timpul unui avort cu probleme, medicii i-au scos uterul. Dar în această familie relaţia nu era la cuţite, ca în cazul Feliciei. Ca să nu pară nişte oameni prăfuiţi, s-au aşezat la masa tratativelor şi au hotărât să divorţeze în mod civilizat, hotărând să rămână prieteni şi recunoscători unul celuilat pentru clipele frumoase petrecute în aproape nouă ani de căsnicie. Au trecut cu bine peste divorţ şi fiecare şi-a văzut de drumul său.

Reîntâlnire după zece ani

Şi aşa cum nimic nu-i întâmplător pe lumea asta, peste zece ani, Doru şi Felicia s-au reîntâlnit. De această dată, nu la munte, în România, ci la o nuntă în Basarabia. În toiul nunţii, au îndrăzmit să spargă morala şi etica, îmbrăţişându-se şi comunicând prin sărut ca doi nebuni îndrăgostiţi. Apoi s-au retras într-o parte şi îşi vorbeau de nu se mai puteau opri. Cuvintele curgeau din inimile lor ca o apă curată de izvor. În câteva ore, au aflat aproape totul unul despre celălalt, apoi şi-au zis că au toate motivele ca să-şi trăiască viaţa frumos şi demn şi chiar în acea seară au hotărât să se căsătorească.

A doua zi, pe la amiază, Doru a plecat cu Felicia în satul de lângă Focşani. În timp ce se apropiau de sat, Felicia şi-a rezemat capul de umărul omului drag şi a zis: „Ţi-am spus multe Doru meu Dor, cu excepţia unui adevăr, care a fost secretul meu până astăzi. Cum ajungem acasă o să afli şi acest adevăr”. Cele 30 de minute cât a durat drumul până în sat i s-au părut lui Doru o eternitate. Când au intrat pe poartă era deja noaptea. Dorel dormea. Felicia îi zise calm: „Vino, dragul meu, după mine”. Şi l-a condus până la patul unde dormea un copil de nouă ani, care semăna leit cu el. Bărbatul a privit-o întrebător, iar, ea încuviinţând din cap, a rostit pe şoptite: „Acesta este fiul nostru”. Doamne, ce surpriză! Era tată de nouă ani şi nu ştia. Cu faţa luminată de o bucurie de nedescris, a ridicat-o pe Felicia în braţe şi s-au retras în altă cameră. „O să-i dăm tot de ce are nevoie un om pe pământ în speranţa că viaţa îi va fi binecuvântată, va fi fericit”, i-a spus el acoperind-o cu sărutări…

De atunci au trecut trei ani. Au ales să locuiască la Chişinău. În familie s-a mai născut un băieţel, care are acum aproape un an. Doru şi Felicia sunt o pereche minunată, cu verticalitate şi conştienţi că se iubesc reciproc. Căsătoriile eşuate i-au ajutat să câştige înţelepciunea asumării.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce