Măi Dorele, măi Dorele, ce făcuşi tu, pui de lele?

Drumul până la Moscova l-a parcurs ca într-un vis în care disperarea se împletea cu speranţa. Istovită de drum şi căldură, Doina străbătea oraşul necunoscut cu taxiul, fără să observe peisajele mirifice, obiectivele turistice, oamenii grăbiţi de pe străzi. A ajuns în faţa casei cu pricina după-amiază, exact cum convenise cu Larisa, femeia-complice care o tot bătuse la cap câteva luni în şir cu unul şi acelaşi refren: „Vino să vezi cine îi papă banii soţiorului tău”.

Dar s-o luăm de la un capăt. Doina s-a născut într-o familie bună. A învăţat bine la şcoală, la colegiu. Când s-a căsătorit cu Dorel, era naivă şi inocentă. Avea 20 de ani, iar Dorel – 26. Sensibil la femeile frumoase, acesta i-a spus în ziua cununiei: „Vei fi lumina vieţii mele până în ceasul cel de moarte”. Şi îşi trăiau fericiţi viaţa aşa cum doreau. Cu ajutorul părinţilor, şi-au ridicat casă confortabilă la marginea orăşelului, au mobilat-o și utilat-o cu bun-gust.

Au dus o viaţă liniştită până la „perestroikă”

La 23 de ani, Doina a născut primul copil, iar la 27 a venit pe lume şi al doilea. Tânărul cuplu îşi vedea de familie cu inima împăcată că Dumnezeu le-a dat băiat şi fată, că au unde locui, unde munci (lucrau la aceeaşi întreprindere). Duceau o viaţă liniştită. Şi poate că ar fi fost liniştită până la apus, dacă n-ar fi venit „perestroika” cu lichidarea şi reorganizarea întreprinderilor. Rămas fără de lucru, năucit complet, Dorel a luat drumul pribegiei. Câţiva ani a muncit în Grecia, apoi şi-a găsit sursă bună de câştig în capitala Rusiei. Din 2003 muncea acolo. Stătea câteva luni acasă, apoi pleca din nou.

Echilibrată emoţional, optimistă, Doina se împăcase cu acest mod de viaţă, consacrându-se în principal creşterii şi educării copiilor. Deseori, în discuţiile cu prietenele care se mai jeluiau pe bărbaţii lor, Doina venea cu remarca: „N-am de ce să mă plâng. Trăiesc frumos şi demn cu Dorel. Ştiu că mă iubeşte, mă respectă, mă preţuieşte şi îmi aduce mereu un plus de bucurie în viaţă”.

Schimba femeile ca pe şosete, dar ea nu credea

În viaţă însă avem permanent ceva de plătit. Dar niciodată nu suntem suficient de pregătiţi să primim palmele destinului. Nu s-a gândit nici Doina că, după aproape 25 de ani de căsnicie, familia ei trainică va fi lovită de un cutremur neaşteptat. Ştia că e prea mic numărul bărbaţilor perfecţi, însă în acel număr mic îl înscria şi pe Dorel. Când cineva îi spusese că Dorel schimbă femeile ca pe şosete acolo, la Moscova, Doina nu crezuse.

Nimic din comportamentul lui nu-i dădea de bănuit. N-a crezut nici acum cinci ani, când o femeie, Larisa, o tot bombarda cu SMS-uri în care îi mărturisea cu lux de amănunte despre o relaţie dintre Dorel şi o blondă din Ucraina. Până la urmă, Doina s-a lăsat convinsă de această femeie şi s-a dus la Moscova să vadă pe cât de adevărate îi sunt vorbele. Nu ştia că până la frumoasa blondă cu ochi albaştri chiar Larisa fusese amanta lui Dorel şi o chemase la Moscova nu pentru a-i deschide ochii, ci pentru a se răzbuna pe fostul iubit. Răzbită de foame şi de o mie şi una de gânduri, Doina a fost întâmpinată la scara blocului de către cea care „îi dorea binele”.

După ce a ospătat-o ca pe cel mai înalt oaspete, a condus-o cu un etaj mai sus în garsoniera pe care o închiria Dorel. Uitasem să vă spun că Larisa îşi făcuse cheie de la acest apartament în perioada în care se iubise cu moldoveanul iubăreț. Doina a pășit pragul cu o oarecare emoție, iar Larisa, bătând-o ușurel pe umăr, i-a zis: „Casa e veche. Uite în acest pat de pe vremea ţarului Neculai îşi petrece nopţile soţul tău cu blonda. Peste o oră – o oră jumătate, trebuie să se întoarcă de la muncă. Ascunde-te sub pat şi o să vezi cu ochii tăi ce poveste de iubire trăieşte… ”

Urmărea de sub pat scene de dragoste dintre soţ şi amantă

Încercată de îndoială, acolo sub pat, Doina căuta să-şi pună gândurile în ordine, dar nu putea. Se uita încordată spre uşă şi aştepta. Nici n-a băgat de seamă când cheia s-a învârtit în broască şi mânerul a coborât încet. Uşa s-a deschis. O luase parcă o frică, inima îi bătea foarte tare, însă curiozitatea era şi mai mare. O frumoasă fetişcană păşise înainte, iar după ea a intrat Dorel. De emoţie, Doina îşi frângea degetele şi se ruga Domnului să n-o apuce vreo tuse.

Vedea tot ca în palmă: cum o ajuta să-şi scoată rochia, cum îi săruta umerii dezgoliţi, cum o strângea în braţe. Apoi au intrat amândoi în camera de baie, după care au ieşit goi. Dorel a aprins o veioză, a stins lumina, iar blonda a aprins câteva lumânări parfumate și s-au aşezat la masa. Și-au turnat în pahare puţină votcă. După ce au dat peste cap păhăruţele, s-au început dezmierdările. Dorel o acoperea pe tânăra fată cu sărutări pătimaşe din tălpi până în creştet. Sărutările lui loveau drept în inima Doinei. La încheierea acestui preludiu, amorezii s-au prăbuşit în pat.

Mai impresionant decât în filme

Acum Doina nu-i mai vedea. Dar după vorbe și șoapte înțelegea că fata îl primea în braţele ei pătimaşe, făcându-l să geamă de fericire. Tare s-a mai tulburat femeia, când și-a auzit soțul șoptindu-i: „Ești atât de dulce, păpușico! Ești iubirea mea cea mare! Te vreau lângă mine numai pe tine, doar pe tine și noapte și zi.” În acest moment ea a sărit din ascunziş cu gura uscată şi ochii fierbinţi. Pornită ca o bivoliţă într-o arenă, se repezi la fată şi o trase de păr, apoi o lovi cu putere. Cuprinsă de ură, țipa la ea într-o rusească cu accent: „Nu ţi-i ruşine, mucoaso?! Te-ai legat de un bărbat însurat care are copii mari de seama ta!. Ce, puţini tineri sunt în Moscova?! Părinţii te-au trimis să-ţi câştigi banul muncind, dar nu făcând sex cu bărbaţi însuraţi”.

Şi, întorcându-se către soţ, i-a spus oftând: „N-am crezut până n-am văzut. Eşti artist, Dorele! Că bine mai ştii să te prefaci că mă iubeşti atunci când vii acasă! Acum am înţeles de ce ţi s-a micşorat salariul, îl împarţi cu tot felul de târfe în loc să-l aduci la copii, netrebnicule! Am să-ţi fac dragostea scurtă ca într-o romanţă rusească”.

Şi nici n-a mai aşteptat vreo vorbă de la el, s-a întors, a luat cuţitul de pe masă şi l-a îndreptat cu vârful ascuţit spre pieptul fetei. „Ce faci, nebuno?!”, a strigat bărbatul. Doina a scăpat cuţitul din mână. Mai departe lucrurile n-au decurs deloc civilizat. Energia pozitivă care o definea şi pe Doina, şi pe Dorel s-a transformat în ură. S-au certat şi şi-au spus vorbe grele. Şi Doina care n-a crezut nicio clipă că Dorel ar putea să o umilească într-atât nici nu se aşteptase la o bătaie soră cu moartea. A fost o noapte cumplită. Afară tuna şi fulgera, însă ea nu mai auzea nimic. Zăcea pe podele mai mult moartă decât vie.

Când şi-a revenit, Dorel i-a spus atât: „Te urăsc! Nu vreau să te mai văd niciodată! Pleacă!”. Şi femeia s-a întors acasă. Să-i fi spus cineva mai înainte o poveste asemănătoare, ar fi zis că e luată dintr-un film. Realitatea ei însă bate filmul.

Au trecut cinci ani de atunci. Regretă până azi că nu şi-a ascultat inima şi mintea, care-i spuneau să stea acasă, să lase lucrurile aşa cum sunt. După ce i s-au tămăduit rănile după bătaia ceea de pomină, Doina și-a făcut bagajele și a plecat și ea la Moscova, unde muncește până în prezent. A încercat pe toate căile să-l întoarcă în familie pe bărbatul iubit: cu vorbe bune, rugăciuni, cu sfaturile nașilor de cununie și ale părinților, cu rugămințile copiilor, dar degeaba! Dorel a rămas neclintit în decizia sa.

Dintr-o aventură, relația lui cu blonda a dus la căsnicie și la nașterea unui băiețel pe nume Sașa. Locuiesc într-o suburbie a capitalei Rusiei. În măsura posibilităților, Dorel își ajută copiii din prima căsătorie. Si-a asumat acum aproape în totalitate cheltuielile pentru nunta fiicei mai mari, care va avea loc la sfârșitul lunii mai. Intenționa să vină la eveniment cu actuala soție și cu fiul lor de trei ani ca să le arate rudelor că are o relație puternică cu ea, că se iubesc cu adevărat. Doina însă l-a rugat frumos să vină singur și el i-a promis că așa va face.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)