Mai deştepţi sau mai proşti? // Pietrele vorbesc

La început de an şcolar, la 20 de ani de independenţă, mă întreb dacă suntem mai deştepţi sau mai proşti, cu scurgerea timpului. Nu este o întrebare retorică. Este o frământare metafizică şi pseudoştiinţifică a umanităţii. A evoluat lumea sau nu?

Această întrebare mă loveşte ori de câte ori am ocazia să fiu pus în faţa scurgerii timpului. De pildă când intru în casa mitropolitului Dosoftei, călcând pe duşumeaua sănătoasă, simţind scârţâitul scării interioare, admirând tiparniţa şi cărţile ieşite din ea. Mai ales cărţile vechi mă fac să mă simt prost că m-am născut prea târziu, să regret că s-au inventat tiparniţe de milioane de euro. De când cartea nu mai poartă în ea grăsimea degetelor legătorului şi mirosul cernelurilor, ea s-a golit parcă şi de duh. Ceea ce mă miră este faptul că minunatele cărţi de odinioară, cu miniaturi şi ornamente pe fiecare pagină, cu buchii aurite şi legate în piele nu se mai multiplică azi, deşi tehnica o permite. M-am întrebat de ce şi am ajuns la un singur răspuns: astăzi oamenii sunt mai proşti, nu ştiu să guste frumosul. Cartea frumoasă în zilele noastre e o delectare a esteţilor, a specialiştilor.

Apoi m-am uitat la clădirile vechi, îndeosebi la biserici, la zidurile mănăstirilor din Bucureşti, din Moldova istorică. Nu pot să nu le compar cu catedralele noastre mai noi, date cu „fon”, izolate cu „penoplast”, cu coloane îmbrăcate cu ghips. Dar betonul? O, betonul! Dacă nu ar fi fost el, nu s-ar mai fi zidit biserici în zilele noastre… Mă întreb, oare nu au citit aceşti arhitecţi moderni că Sfânta Scriptură îi oprea pe vechii evrei să folosească piatră tăiată de mână omenească pentru altar? Cu câtă migală şi ştiinţă sunt puse cărămizile în zidăria bisericii Sf. Pantelimon din Chişinău sau Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi! Se mai gândeşte oare preotul de azi că fiecare piatră şi cărămidă din aceste ziduri erau aduse de la mari depărtări, cu boii, pe ploi şi ger, pe drumuri neasfaltate? Iar meşterii, meşterii costau o avere! Şi totuşi s-au ridicat atâtea biserici şi mănăstiri, atâtea clădiri cu care astăzi se mândreşte o naţiune întreagă. Fără macarale, fără excavatoare, fără pompe de apă… Când mă gândesc că pentru a ridica la Noul Neamț clopotul de peste 9 tone s-a pus pământ până la nivelul clopotniţei, adică vreo 60 de metri, creând un deal artificial pe care să urce cu boii şi care mai apoi a fost şters cu lopeţile! De ce astăzi, când suntem mai mulţi, mai bogaţi, dotaţi cu tehnică şi drumuri nu construim clădiri frumoase? Răspunsul poate fi numai unul: pentru că suntem proşti.

Aş putea continua meditaţia mea cu referire şi la alte domenii, de pildă industria alimentară, mai ales că japonezii au inventat recent carnea din fecale umane. Dar nu vreau ca cineva să se simtă prost…

Ieromonah Savatie BAŞTOVOI

The following two tabs change content below.