Mai bine bancă decât sală de concert?

PATRIMONIU// Clădirea Sălii cu Orgă împlineşte 100 de ani, necesitând reparaţii capitale

De ani de zile vedem sârme, gărduleţe improvizate, un fel de scuturi de metal în jurul Sălii cu Orgă, ele ne avertizează că edificiul e degradat şi ar putea să ne cadă o bucată de tencuială în cap. Pe faţadă e fixată o placă cu inscripţia „Monument de arhitectură şi artă de însemnătate naţională”, dar şi placa, julită, pătată de umezeală, ar putea să se desprindă şi să se facă praf.

Sârme şi gărduleţe în jurul Sălii cu Orgă

De fapt, am şi uitat cum arată edificiul în stare normală, vopsit în culori luminoase, cu coloane netede, zvelte, cu elemente decorative întregi. Parcă m-am obişnuit cu pereţii ruginiţi, cu priveliştea deprimantă. Totuşi, nu vreau să accept că îl voi contempla şi de-acum încolo în forma lui actuală, iar de curând chiar mi-a renăscut admiraţia pentru clădirea-monument.

Am redescoperit, brusc, măreţia şi distincţia Sălii cu Orgă în seara de 6 iulie, când aici a avut loc concertul extraordinar susţinut de pianistul Dan Grigore şi dirijorul Misha Katz, maeştri de nivel internaţional. Am convingerea că pentru fiecare dintre cei 600 de spectatori, concertul a fost un eveniment, iar acesta nu putea să se producă într-o sală oarecare, ci într-un spaţiu deosebit de generos faţă de sunete, faţă de frazele muzicale ale unor compozitori de geniu.

Acustica sălii e minunată, aici se produc miracole muzicale

După capodoperele interpretate de Dan Grigore (România) şi de Orchestra Simfonică din Chişinău, acompaniată de Misha Katz (Franţa), izbucneau ropote de aplauze şi ovaţii. Din fericire, tencuiala de pe tavan a rezistat.

Absolut întâmplător, în loja unde mi se oferise un loc, am întâlnit-o pe Marina Constantinescu, un foarte cunoscut critic teatral din Bucureşti. Aproape că nu-mi venea să cred că era ea, aşezată în fotoliu, absorbită de muzică, repetând în gând partitura, accentuând ritmul cu mişcări ale capului. Am întrebat-o într-o pauză dacă a venit la Chişinău să vadă spectacole de teatru şi ea mi-a răspuns „Nu, am venit special să-l ascult pe Dan Grigore”. „Doar pe Dan Grigore?!” „Da, mâine dimineaţă plec înapoi cu avionul la Bucureşti”.

Entuziasmul Marinei Constantinescu nu avea margini. Concertul i-a părut magnific. Sala i-a plăcut enorm. A remarcat configuraţia ei deosebită şi acustica minunată.

La câteva zile după concert, privind din exterior acelaşi edificiu în care se produsese miracolul artistic din 6 iulie, a devenit pentru mine şi mai acută senzaţia că Sălii cu Orgă i se face o mare nedreptate. De ce e lăsată să o distrugă soarele torid, vântul şi ploile? De ce are un aspect lamentabil? De ce seamănă cu o epavă în centrul capitalei?

Sunt necesare 50 milioane de dolari pentru reparaţie

„Reparaţiile au început acum câţiva ani, însă vor mai dura, din cauza lipsei de mijloace financiare. Au fost reparate acoperişul şi cupola, costul acestor lucrări se estimează la 6 milioane de dolari. În total, pentru reparaţii sunt necesare 50 milioane de dolari, bani care ar trebui să ne fie alocaţi din bugetul de stat, fiindcă edificiul e sub protecţia statului. În prezent, nu sunt fonduri”, ne explică Larisa Zubcu, director general al Sălii cu Orgă, care consideră că „starea deplorabilă a clădirii denotă situaţia ţării”.

Larisa Zubcu: „Starea deplorabilă a clădirii denotă situaţia ţării”

De notat, că la memorabilul concert din 6 iulie n-au fost prezenţi nici şeful de guvern, nici preşedintele parlamentului, nici ministrul Culturii. Atitudinea lor faţă de evenimentele culturale, faţă de monumentele de istorie şi arhitectură vădeşte o indiferenţă „oficială”, glacială, inabordabilă. Abia după ce sunt distruse, lăcaşurile de cultură întră în vizorul conducerii statului.

Care va fi soarta Sălii cu Orgă, în contextul epidemiei distrugerii monumentelor arhitecturale din R. Moldova? Poate că menirea sa culturală e un dezavantaj? Poate că ar fi arătat mai îngrijit, mai civilizat, mai onorabil, dacă ar fi rămas bancă?

Clădirea Sălii cu Orgă împlineşte 100 de ani

Amintim că edificiul a fost construit la începutul secolului XX ca sediu pentru Banca Municipală din Chişinău. Proiectul arhitectural aparţine inginerului Mihail Cecheruli-Cuş. Edificiul e realizat în stil neoclasic şi baroc, cu o decoraţie plastică bogată, cu reliefuri sculptate. La intrarea principală e un portic cu coloane îngemănate, peste toate dominând cupola sferică şi sculptura lui Hermes. În faţa Sălii cu Orgă, tronează doi lei care au devenit un fel de simboluri ale Chişinăului.

În 2011, clădirea Sălii cu Orgă împlineşte 100 de ani. Dar nici cu ocazia centenarului nu o vom vedea renovată, ea făcând parte din cele 254 de monumente de importanţă naţională, care aşteaptă să fie salvate de distrugere.

Să distrugem leii din faţa Sălii cu Orgă!

Ochii le-au plesnit, trupurile jerpelite abia se mai ţin pe socluri, nu mai vine nimeni să le astupe crăpăturile, să-i cureţe, să şteargă de pe ei petele de igrasie, să-i vopsească, arată atât de jalnic, cu coamele fisurate, jegoşi, adormiţi cu botul pe labe, a venit timpul să-i dărâmăm, să-i distrugem, să-i facem moloz, ca să nu mai rămână nimic din aceste făpturi de piatră postate în faţa Sălii cu Orgă, să nu rămână nici urmă din emblemele arhitecturale ale capitalei, pentru că noi nu dorim ca leii să stea semeţ în inima oraşului şi să ne amintească de civilizaţie, de cultură, de arhitectură, noi nu dorim ca ei să ne reproşeze ceva şi să ne asurzească cu urletele lor neauzite.

Irina NECHIT

Foto: Nadea Roşcovanu

 

The following two tabs change content below.