Made in puşcărie

MANAGEMENT // Mai mulţi bani, mai puţini ani – calculele deţinuţilor antrenaţi în câmpul muncii

Deţinuţii mineri din penitenciarul pentru bărbaţi din s. Brăneşti i-au solicitat administraţiei DIP să lucreze şi de sărbători. Fiecare zi trăită sub pământ le compensează trei zile din durata detenţiei. „Nu am timp să discut cu dumneavoastră. Trebuie să îndeplinesc planul”, îmi spune categoric Maria C., o deţinută, cusătoreasă de la Penitenciarul din s. Rusca. Chiar dacă realizează 99 % din volumul de lucru stabilit pentru o zi de muncă, ziua nu se consideră bifată, adică nu este considerată valabilă pentru reducerea termenului de detenţie. În cazul în care planul este realizat sută la sută, o zi de muncă valorează cât trei zile de libertate. Faptul că amnistia rămâne sub semnul întrebării îi „încurajează” pe deţinuţi să lucreze mai cu spor.

Svetlana PANŢA

„În septembrie voi pleca acasă”, planifică Gheorghe, deţinut antrenat în lucrările subterane din mina de la Brăneşti. Deşi în 2007 a fost condamnat la zece ani privaţiune de liberate, i-au rămas zile numărate până la eliberare. Chiar dacă munca în mină este foarte nocivă, Gheorghe lucrează la greu pentru a-şi vedea cât mai curând cei doi fii gemeni. „Soţia mea e la Moscova. Ultima dată a fost la mine în vizită în 2009. Cred că şi-a găsit pe cineva acolo”, spune resemnat deţinutul. Meseria de miner a deprins-o în penitenciar. Administratorul ÎS „Brăneşti”, Andrei Vacari, a menţionat că în mină pot lucra doar deţinuţii cărora le permite sănătatea. Deşi minerii deţinuţi câştigă 2000 de lei pe lună, Gheorghe nu ar mai vrea să lucreze în cariera de calcar când se va elibera, chiar dacă meseria de tractorist pe care o practica până la condamnare abia de îi ajungea să-şi asigure existenţa. „Când eram tractorist primeam până la 1000 de lei pe lună”, îşi aminteşte deţinutul.

Sunt datori deţinuţilor

Deşi în cadrul sistemului penitenciar activează 11 întreprinderi de stat care ar putea pune la dispoziţia consumatorilor o gamă largă de produse, puţine dintre ele s-au dovedit a fi profitabile. Mai mult ca atât, întreprinderile sistemului penitenciar, la finele anului 2010, au acumulat o datorie salarială faţă de deţinuţii lucrători de aproximativ 1,8 milioane lei. „Datoriile vor fi achitate treptat. Vom verifica fiecare întreprindere în parte şi dacă vor fi depistate încălcări, concediem persoanele care se fac vinovate, angajăm administratori specializaţi în domeniu şi cu cunoştinţe în marketing. Nu poate un agronom să gestioneze activitatea unei mine de extragere a calcarului”, a declarat Adrian Burduja, şef al Direcţiei de producere şi activitate economică. Potrivit lui Burduja, deja au fost intentate două dosare pe numele unui administrator al unei întreprinderi din cadrul sistemului penitenciar. „Acesta a semnat un contract cu un agent economic şi i-a vândut moloz la preţul de 20 de lei tona, care costă pe piaţă 80 de lei tona. Nu toate întreprinderile lucrează în direcţia care trebuie”, consideră Adrian Burduja.

Nu avem nevoie de „aer”

„Gata lucrul! La apel!” Incredibil, dar deţinutele par nemulţumite că sunt obligate să părăsească locul de muncă. „Nu avem nevoie atât de banii care ne plătesc pentru lucru, mai mult muncim pentru că vrem acasă. Dar ca să ne reducă din termen trebuie să îndeplinim planul”, spune nemulţumită una din condamnate. „Mai rar reuşim să facem volumul de lucru pe care ni-l cere administraţia”, zice supărată o altă deţinută condamnată pentru trafic de fiinţe umane. O bună parte din uniformele milităreşti sunt confecţionate de cusătoresele de la Rusca. Munca deţinuţilor este remunerată.

Banii, numiţi de deţinuţi în limbajul puşcăriaşilor „aer”, nu se dau direct condamnaţilor, salariul acestora  fiind depus pe contul personal (peculiu). Din banii câştigaţi, deţinuţii pot cumpăra din magazinele de pe teritoriul penitenciarelor ceai, ţigări, ciocolată, plicuri. Unii deţinuţi însă se plâng că preţurile la anumite produse sunt exagerate. În alte penitenciare unde nu sunt întreprinderi de producere deţinuţii spun că şi-ar dori să fie puşi la treabă. „Mai am de stat şase ani. Înnebunesc! Eu, bărbat zdravăn şi sănătos, stau toată ziua şi nu fac nimic. În aceste condiţii termenul mi se pare şi mai lung”, ne împărtăşeşte deţinutul din Penitenciarul nr. 9 Pruncul care s-a prezentat drept Marius.

Adrian Burduja: „Scopul direcției de producere este încadrarea în câmpul muncii a cât mai mulți condamnați. În primul rând, să aibă fiecare cât mai mulți bani pe contul de peculiu pentru a putea achiziționa produse din magazinele de pe teritoriul penitenciarului şi să se reducă termenul de detenţie a condamnatului angajat în câmpul muncii. Sunt doritori. Urmează să clarificăm de ce nu sunt încadraţi mai mulţi deţinuţi în câmpul muncii”.

 

Valentin Lujanschi, administratorul ÎS „Rusca”: „Aşa specialişti ca Olga pot fi găsiţi foarte greu. Olga lucrează la un echipament tehnic performant de care dispun doar câteva firme de confecţii din Chişinău”.

 

 

 

 

 

 

 

Condamnaţii mineri din Brăneşti extrag zilnic mai mult de 100 de metri cubi de blocuri de piatră, în valoare de 100 de mii de lei. 26 % din banii câştigaţi sunt alocaţi pentru întreţinerea şi renovarea penitenciarului.

 

 

The following two tabs change content below.