”Mă interesează un teatru al adevărului spus în față”

Interviu Oana Bors fotoInterviu cu Oana Borș, critic de teatru, București

– Dragă Oana Borș, care au fost plusurile și minusurile ediției curente a Festivalului Național de Teatru (FNT) din București, în opinia ta?

Fac parte din echipa executivă a Festivalului Naţional de Teatru, cea care preia selecţia propusă de directorul artistic şi conceptul său de festival şi le pune în pagină. Aşa că voi vorbi doar din acest punct de vedere. Minusul a fost dat de o finanţare diminuată. A existat un moment în care chiar desfăşurarea evenimentului a stat sub semnul întrebării. De asemenea, confirmarea clară din partea finanţatorilor că putem demara a venit mult mai târziu decât timpul real în care un festival se poate organiza, astfel încât să nu înghesui lucrurile, să nu le suprapui, să poţi da timpul propriu fiecărei etape pentru a se desfăşura. Şi chiar dacă până la urmă lucrurile se aşază, ele par făcute neprofesionist, cu compromisuri. Oamenii, fie cei implicaţi în eveniment, fie spectatorii, se pot simţi disconfortant. Există o eleganţă în organizarea unui eveniment pe care cei care au experinţă în astfel de activităţi o pot înţelege şi la care eu ţin foarte mult. E ca într-o construcţie, nu e important doar să construieşti, ci şi cum o faci.

Şi totuşi, în acest context, plusul a fost dat tocmai de faptul că am putut organiza şi cea de a 23-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru.

– Dacă ar fi să alegi cele mai bune cinci spectacole din festival, care ar fi acestea?

Nu voi face un top, nu prea cred în topuri, dar voi enumera câteva spectacole care m-au interesat. Este vorba despre: ”Avarul” de Molière, regia Lászlo Bocsárdi şi ”Pescăruşul” de A.P.Cehov, regia Yuri Kordonski – pentru viziunile regizorale şi unele performanţe actoriceşti; ”Solitaritate”, un spectacol de Gianina Cărbunariu – mă interesează genul de teatru pe care Gianina îl face, ca dramaturg şi regizor, un teatru conectat la realitatea imediată sau la cea dinainte de ’89, prin documentarea unor evenimente concrete şi apoi ficţionarea şi trasformarea lor în spectacol-apel la memorie; ”Beznă de mină” de Székely Csaba, regia Aba Sebestyén – în primul rând pentru calitatea scriiturii dramaturgului de limbă maghiară.

– Care spectacole au atras un public deosebit de numeros? S-a dus o lupta pentru bilete?

Sigur că numele mari, fie de regizori sau de actori atrag publicul. Dar nu se poate cuantifica aşa, deoarece în ecuaţie trebuie ţinut cont de numărul de locuri pe care fiecare spectacol îl are. Se joacă în diferite formule de sală, fie convenţionale, fie nu, iar cele 120 de locuri pe care le-a avut ”Pescăruşul”, în regia lui Yuri Kordonski (spectacol la care, de altfel, am suplimentat o reprezentaţie), nu se poat compara, de exemplu, cu sala Operei Naţională, ce are 900 de locuri.

– Ce teme și formule spectaculare sunt acum în vogă? Se conturează un nou trend în teatrul românesc?

Cred că „vogă” sau „trend” sunt termeni care nu se pot folosi atunci când ne referim la teatru sau la orice artă, în general. Există tendinţe sau formule estetice pe care fiecare creator în parte le experimentează, cum tot astfel există tendinţe sau formule estetice care cu fiecare generaţie în parte se schimbă, se nasc sau renasc. Din acest punct de vedere, pot spune că tânăra genearaţie din teatrul românesc, singura care poate fi privită oarecum ca un grup, este în mare parte preocupată de un teatru social, implicat, un teatru al adevărului spus în faţă.

Din alt punct de vedere, creşte numărul spaţiilor neconvenţionale de joc, fie cluburi, subsoluri, poduri amenajate sau simple camere în care se fac proiecte de teatru, lucru ce a dus la o mişcare din ce în ce mai puternică şi consistentă a teatrului independent.

– Critici din diferite țări au participat la colocviul ”Critica teatrala – dispariție sau transformare”, organizat în cadruil FNT. Crezi că meseria de critic de teatru e pe cale de dispariție?

O nouă epocă, cea a „netocraţiei”, îşi face loc. Apariţia mediului virtual a schimbat suportul de comunicare dar, mai mult, a lărgit şi aria celor care pot să comunice. Astfel, în ceea ce priveşte analiza unui spectacol de teatru, întâlnim pe bloguri, forumuri etc. comentarii despre evenimente teatrale făcute de persoane fără specializare. Lucru ce nu poate decât să bucure pentru că e de apreciat interesul pentru orice act cultural. Însă, sunt convinsă că totdeauna creatorul are nevoie, dincolo de reflectarea în privirea publicului, şi de reflectarea în privirea unui specialist în domeniu, legitimat şi de site-ul/publicaţia în care consemnează.

– Care sunt cele mai interesante festivaluri de teatru din România?

Un exemplu elocvent este Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, un festival de anvergură, un festival renumit internaţional, un festival deschis nu numai către teatru, ci şi căre alte arte, un festival care „a coborât în cetate”. De altfel, Festivalul de la Sibiu a devenit un punct de atracţie pentru publicul din întreaga ţară dar şi de peste hotare, aşa cum se întâmplă cu alte festivaluri notorii din Europa.

Însă, pentru mine, un eveniment de suflet – îl aştept nu doar cu interes profesional, ci şi cu o anume nerăbdare –, este Festivalul Interferenţe, organizat bienal de către Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Selecţioner al acestui festival internaţional este chiar directorul teatrului, regizorul Tompa Gábor.

Şi evident, este vorba şi de Festivalul Naţional de Teatru, despre care voi pomeni mai temperat, având în vedere că fac parte din interior, şi despre care voi spune doar că este imaginea a unui an de teatru din România, un prilej necesar (chiar dacă de multe ori comentat) al evaluări şi, de ce nu al, autoevaluării.

– De când nu ai fost la Chişinău? Când o să revii?

Nu am mai fost de ceva ani. Cred că ultima dată am participat la una dintre ediţiile BITEI. Cât despre viitor, nu am acum planuri clare de a reveni la Chişinău. Însă, de fiecare dată când o fac, o fac cu mare drag. E un loc pe care îl simt foarte aproape.

– Mulțumesc pentru interviu.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)