„Mă bătea cu picioarele”

„Şi-a cumpărat pistol ca să mă omoare şi sicriul cu trupul meu să-l pună în faţa casei părinţilor mei”

 

IMG_6427

Ameninţări, bătăi, înjurături şi umilinţe a suportat Liliana pe parcursul a 20 de ani. De cele mai multe ori a fost ameninţată cu moartea şi bătută în ultimul hal, dar nu s-a adresat niciodată la poliţie din cauza că îi era frică pentru viaţa ei şi a celor doi copii ai săi. Şi aceasta pentru că soţul său era prieten cu persoane influente din justiţie. Deşi Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie prevede posibilitatea de a oferi asistenţă juridică calificată şi gratuită, garantată de stat, foarte puţine victime ale violenţei se adresează pentru ajutor.

„Până a mă mărita cu el, era un băiat bun, respectuos, nu părea violent, însă după ce am născut primul copil a început să bea şi să mă bată. Răbdam, ce aveam să fac? Nu lucram, stăteam cu copilul mic acasă, el era cel care aducea bani în casă şi eram nevoită să tac şi să înghit. Venea beat, mă bătea fără motiv şi pleca la alte femei. După ce s-a născut cel de-al doilea copil, a devenit şi mai violent, uneori, mă bătea cu picioarele încât nu mă puteam ridica de jos. M-a molipsit şi de boli cu transmitere sexuală, medicul ginecolog, când mă vedea, îmi spunea: „Ce, ţi-o adus din nou al tău floricele?”.

Am pierdut câteva sarcini din cauza bătăilor şi copiii au suferit bătăi şi traume psihologice. Fraţii şi surorile mele mă sfătuiau să merg la poliţie, dar mă temeam. El îmi spunea că, dacă mă duc la poliţiei, în câteva ore, o să-mi cânte preotul. Fraţii mei l-au bătut o dată şi i-au spus să nu se mai atingă de mine, de atunci, el şi-a cumpărat pistol şi, ca să-mi demonstreze că nu se teme de nimeni, l-a împuşcat pe un amic de-al său, care a venit să-i ceară socoteală pentru nu ştiu ce chestii. De atunci, toţi se tem de el, nu te pui cu nebunul. Am fugit la muncă în Federaţia Rusă şi, de şase ani, am scăpat de chinuri, însă de fiecare dată când merg în sat, la părinţi, merg cu frica în sân. El le-a spus părinţilor mei că mă va găsi oriunde, mă va împuşca şi scriul cu trupul meu îl va pune în faţa casei părinţilor mei, doi bătrâni care suferă din cauza unui dement”, ne povesteşte victima. În cazul acestei victime, nimeni nu poate să intervină până ea însăşi va depune o plângere la poliţie sau la secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi protecţie a familiei care au rolul de a oferi protecţie şi asistenţă persoanelor în situaţie de criză.

Recunosc că au fost abuzate, dar nu depun plângere contra agresorului

În R. Moldova, 63% din femei au suferit pe parcursul vieții cel puţin una din formele de violenţă (fizică, sexuală, psihologică) din partea soţului/partenerului. Dintre acestea doar câteva procente se adresează la organele competente pentru refugiu sau consiliere psihologică. De cele mai multe ori, victimile violenţei domestice recunosc că au fost abuzate fizic şi psihologic, însă nu depun nicio plângere contra agresorului. Cele mai puţine cazuri sunt de abuz sexual.

Conform organizaţiei non-profit „UN Women în Moldova”, 35% din femeile din întreaga lume s-au confruntat fie cu violența fizică, fie sexuală din partea partenerului sau non-partenerului. 30% din toate femeile care au fost într-o relație s-au confruntat cu violență fizică și/sau violență sexuală din partea partenerului lor intim.
38% din toate crimele împotriva femeilor, la nivel mondial, sunt comise de către parteneri intimi. Tot mai actuală şi inechitabilă rămâne ne¬executarea Ordonanţei de protecţie, toate acestea generând neîncrederea victimelor violenţei în familie în actul de justiţie şi păstrând fenomenul în spaţiul privat.

Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie sunt secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei care au rolul de a oferi protecţie şi asistenţă persoanelor în situaţie de criză, în special victimelor violenţei în familie şi copiilor acestora, plasează, după caz, victima în centrul de reabilitare, oferindu-i asistenţa corespunzătoare;desfăşoară activitate de consiliere psihosocială a victimelor în vederea lichidării consecinţelor actelor de violenţă în familie, prin mijloace proprii sau redirecţionând cazul către specialişti din centrele de reabilitare; apără drepturile şi interesele legitime ale victimelor, inclusiv ale victimelor minore; monitorizează cazurile victimelor şi le acordă asistenţă după ce au părăsit centrele de reabilitare.

Organele afacerilor interne au rolul de a identifica, înregistra şi raporta cazurile de violenţă în familie, sunt obligate să examineze cererile şi sesizările parvenite din partea cetăţenilor cu privire la conflictele familiale, să viziteze familiile ai căror membri sunt luaţi în evidenţă, să efectueze lucrul de prevenire a comiterii repetate a actelor de violenţă în familie; să efectueze, în situaţii de criză, reţinerea administrativă a agresorlui, în funcţie de gravitatea cazului; să se adreseze către autorităţile judecătoreşti pentru obţinerea ordonanţei de protecţie în situaţie de criză în baza cererii depusă de victimă sau a sesizării de caz şi de a asigura executarea ordonanţei; asigura agresorilor accesul la serviciul de reabilitare.

În RM, sunt multe de făcut la capitolul prevenirii şi combaterii violenţei

Centrul Internaţional „La strada” a înregistrat, în ultimii cinci ani, 7000 de apeluri la telefonul de încredere de la victimile violenţei în familie, prin intermediul căruia victimele sunt susţinute să preia controlul asupra propriilor vieţi şi să se bucure de drepturile lor legale. De nouă ani, în perioada 25 noiembrie–7 decembrie, în R. Moldova se desfăşoară Campania „16 zile de activism împotriva violenţei în bază de gen”.

În anul curent, startul Campaniei l-a dat Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Întreaga campanie a fost axată pe informarea victimelor violenţei în familie despre drepturile lor, precum şi pe imperativul consolidării eforturilor societăţii civile, statutului şi organizaţiilor internaţionale în vederea respectării drepturilor şi protecţiei acestora. Deşi statul şi societatea civilă au realizat mai multe acţiuni importante pentru a îmbunătăţi reacţia socială la problema violenţei în familie, rămân încă multe de înfăptuit.

În cadrul acestei acţiuni a fost realizat un studiu care arată că autorităţile locale preferă de multe ori să nu înregistreze oficial actele de violenţă în familie. În consecinţă, victimelor le este ulterior mai greu să probeze actele de violenţă în instanţa de judecată. În multe cazuri, judecătorii joacă rolul „pacificatorului conflictului de familie”, acordând nejustificat termen de împăcare în acţiunile de desfacere a căsătoriei pe motiv de violenţă în familie.

Adrese şi contacte unde se pot adresa victimele violenţei în familie: Asociaţia Internaţională „La Strada”, contacte: Telefonul de Încredere: 0 8008 8008, apel gratuit pe teritoriul Republicii Moldova, anonim şi confidenţial, 24/24 ore, în fiecare zi; Asociaţia Obştească „Refugiu Casa Mărioarei” oferă adăpost; asistenţă psihologică şi juridică. Aceasta dispune şi de o linie fierbinte (mun. Chişinău, şos. Hînceşti 4, Tel/fax.: 022 72 58 61); Asociaţia Familiilor MonoParentale. Centrul de informare şi consiliere pentru victimele violenţei (or. Cahul, str. Republicii 35, bir. 6, tel.: 2 09 84/ 079191203); Asociaţia Obştească „Artemida”, Drochia, contacte, 252 20308.