M-ar surprinde dacă şi-ar cere iertare

Nu mă miră că aşa-numiţii politicieni din RM fură, mai degrabă m-ar surprinde dacă cineva din ei şi-ar cere iertare pentru că au trădat, pentru prezenţa lui Dodon în spaţiul public. M-ar surprinde un discurs în care ar spune: iertaţi-mă, am furat, poate mai puţin ca alţii, al căror buget îl depăşeşte pe cel al RM, dar mult pentru o ţară în care bătrânii mor de foame; pentru că mi-am avantajat rudele, prietenii, care au cerut mult mai mult decât au donat în campania electorală partidului. N-am ştiut că sunt atât de hrăpăreţi. Iertaţi-mă pentru că aş fi pus în încurcătură dacă m-aţi întreba cum am câştigat primul milion din viaţa mea. E adevărat, m-aţi întrebat, am râs şi am precizat: e vorba de un milion de lei ori de un milion de euro? Iertaţi-mi impertinenţa. Mi-a făcut plăcere să las impresia de om prosper. Iertaţi-mi tăcerea din ultima perioadă şi că, beneficiind de încrederea Dvs., am ajuns în situaţia de a fi şantajabil. Iertaţi-mă, o spun cu teamă de mânia mulţimii, înainte de a fi aruncat de pe corabia privilegiaţilor de cel care vrea să mute banii furaţi din buzunarul meu, al celor pe care i-am avantajat, în buzunarul său. Aceşti bani trebuie să se întoarcă de unde i-am luat – în vistieria statului. Ies în faţa Dvs., ruşinat că v-am trădat. Nu credeam că prostimea merită sacrificiul meu. Acum văd altfel lucrurile. Iertaţi-mă. Sper ca exemplul meu să fie urmat şi de alţii… Un astfel de discurs poate m-ar surprinde.