Lutierul Ion Borș

Nu știe să cânte la cobză, dar este unicul ce confecționează cobze în Republica Moldova

DSC_3056Ion Bors Nadea Roscovanu PhotographyL-am găsit pe Ion Borș într-o cameră cu tavan înalt, neîngrijită și friguroasă, însă în care se aude zilnic sunete de instrumente muzicale. La 80 de ani, lutierul muncește în fiecare zi pentru a îndeplini comenzile puține pe care le are, repară instrumente cu corzi şi de suflat. Într-un colț al camerei, stau bine învelite două cobze pe care meșterul le prezintă cu mândrie: „Acestea sunt două din cele 400 pe care le-am confecționat de-a lungul anilor”. “Nu-mi vine a crede că au trecut deja 80 de ani, mă simt încă în putere și voi munci până la sfârșit”, spune bătrânul.

Până a ajuns să confecționeze cobze și să restaureze instrumente cu corzi, lutierul a lucrat la o fabrică de mobilă. A participat la restaurarea Muzeului ,,Pușkin”, ,,Șciusev” ș.a. Timp de 27 de ani, a lucrat la Combinatul de cultură, care producea instrumente muzicale, încălțăminte și îmbrăcăminte pentru artişti. “Lucrând în lemn, mi-am zis să încerc și altceva. Şi iată așa am început să confecţionez cobze. Nu mai țin minte când am făcut-o pe prima, însă de atunci am confecționat vreo 400”, ne spune acesta. Lucrul în lemn este anevoios și de lungă durată, meşterul are nevoie de trei luni ca să facă o cobză, care costă aproximativ de 600 de euro. Lemnul pentru acest instrument trebuie ales cu mare atenție. ,,Cobzele se fac din arțar, cel mai bun lemn este în Carpați. Arțarul e scump, însă eu am ceva rezervă. Se mai fac și din fag, dar nu e același lucru”, explică lutierul.

Ion Borș a restaurat și a reparat contrabasuri, cobze, chitare, căușe, viori, balalaici, țambale ș.a. Acum confecționează și instrumente de suflat. În două zile, face un fluier sau un caval. Meșterul nu poate cânta la niciun instrument menționat mai sus. ,,Nu știu să cânt, știu doar să lucrez în lemn. Nu am utilaj special, dar mă descurc”, spune bărbatul. Tată, bunic și străbunic se poate mândri cu un urmaș care îi calcă pe urme. I-a insuflat dragostea pentru lemn unicului nepot, l-a învățat chiar să facă și cobze, acum acesta confecționează mobilă.

După sutele de cobze confecționate, după miile de instrumente cu corzi reparate și restaurate, după zecile de diplome primite, meșterul se plânge că nu mai are comenzi. La cei 80 de ani ai săi, e foarte greu să trăiești numai din pensie, de aceea a acceptat să repare gratuit instrumentele muzicale ale Colegiului de muzică „Ștefan Neaga”, pentru spațiul oferit de către administrația colegiului în care își desfășoară activitatea. “Cu toate acestea, comenzile sunt puține, îmi aduc rar câte o chitară de printr-un sat.” Meșterul a publicat un anunț și pe internet, dar fără succes. ,,Cultura nu este la un nivel înalt în Republica Moldova, iar instrumentele muzicale sunt uitate. Acum, toți cântă din gură, mai rar întâlneşti vreunul care ştie să cânte și la vreun instrument muzical”, spune dezamăgit lutierul.

The following two tabs change content below.
Carolina Chirilescu

Carolina Chirilescu