„Lustraţia va împărţi Moldova în două părţi”

Interviu cu istoricul de artă şi cultură Răzvan Theodorescu, profesor universitar, membru titular al Academiei Române

– Stimate domnule profesor, actualmente, în Republica Moldova, se discută foarte mult despre adoptarea legii lustraţiei. Cum credeţi, adoptarea acestei legi va ajuta Republica Moldova să meargă pe calea edificării statului de drept?

Nicicum. Lustraţia – trecutul meu îmi dă dreptul să vorbesc despre acest lucru – nu va face decât să aducă şi în Republica o împărţire a societăţii. Astăzi, avem două Românii, o să aveţi două Moldove, două Basarabii. Va adânci criza… În timpul mişcărilor studenţeşti de la Paris din 1960 se striga: „E interzis a interzice!”. Lustraţia interzice ceva. Nu poţi să interzici. Germania, care s-a purificat după momentul nazist, dacă ar fi aplicat lustraţii la 20 de ani după 1945, adică în 1965, n-ar fi fost Germania.

– Cum apreciaţi scrisul istoric din Republica Moldova, se ridică la standardele istoriografiei din România?

Sunt istorici, istorici de artă, care fac operă cu totul comparabilă cu ceea ce se face la Bucureşti. Ştiu ce face Ion Varta, ştiu ce face Emil Dragnev, un eminent istoric al artei. Toţi aceştia au lucrări citate şi peste hotarele Republicii Moldova sau ale României. Le apreciez foarte mult. Am dat exemple pe care le cunosc în chip direct. Sigur că generaţia tânără, mai ales, îmi pare foarte descătuşată de o serie întreagă de poncifuri ale epocii trecute şi de o gândire modernă, cu documentare foarte importantă pentru noi toţi.

– Deseori în cadrul simpozioanelor organizate la Chişinău, istoricii invitaţi de la Bucureşti remarcă cheia paşoptistă în care gândesc şi scriu cei de la Chişinău… Cum explicaţi această abordare a istoricilor din Republica Moldova?

E absolut firească. Vreau să vă spun cu ochii din secolul XXI că momentul paşoptist rămâne unul din cele înălţătoare ale Istoriei Românilor. Este momentul în care în Principatele Române s-au asociat elitele intelectuale şi cele politice. Acest lucru s-a întâmplat la Dvs. după 1989. Am cunoscut oameni remarcabili pe plan politic dublaţi de oameni remarcabili pe plan cultural. Grigore Vieru a fost timp de patru ani consilierul meu când eram ministru al Culturii, ne-a legat şi o mare prietenie. Dar aici aş putea să adaug şi alte nume pe care Dvs., fără îndoială, le cunoaşteţi. Pentru mine, eticheta de paşoptist este una de mândrie. Au fost colegi ai mei – scriitori, istorici – pentru care formula paşoptistă era una vetustă, în sensul că basarabenii sunt încă nişte provinciali. Nu. Am asistat la deschiderea unei expoziţii de artă a artiştilor din Republica Moldova, la lansările unor cărţi de o modernitate impresionantă. Am avut peste 20 de doctoranzi din Republica Moldova. N-am să vă spun că toţi au fost foarte buni, dar câţiva dintre ei erau absolut remarcabili. Şi tânărul din Republica Moldova are uneori dorinţa de a fi foarte up to day.

La Universitatea de Artă, am avut studente patru tinere moldovence. Cursul meu, un curs de civilizaţie europeană, era unul greu ce implica multe cunoştinţe de cultură generală. Şi le-am spus, regret şi acum că am făcut acest lucru: „Pentru că pentru voi e mai greu cu liceul de la Chişinău, o să daţi un examen separat”. „Nu, dăm examenul cu ceilalţi.” Cele mai mari note le-am dat la trei din cele patru fete. Iar una dintre ele a continuat licenţa cu mine şi apoi doctoratul… E absolut remarcabilă. Am apreciat această tenacitate a tinerilor basarabeni.

– O altă întrebare este legată de imaginea pe care regăţenii au avut-o în interbelic în Basarabia, imagine ce s-a perpetuat până astăzi „datorită” propagandei sovietice…

Autorităţile de la Bucureşti nu au ştiut să gestioneze foarte bine problemele Basarabiei. Sigur că au fost personaje eminente care au ajuns acolo, dar au fost şi personaje ale administraţiei care au creat daune. În plus, a fost extraordinar de puternică propagandă sovietică. Vă amintesc cazul Răscoalei de la Tatarbunar ş.a. Aceste elemente, grefate pe unele realităţi, au prins, incontestabil au prins…

– Corupţia administraţiei româneşti în Basarabia este cunoscută în Republica Moldova. Acest fenomen este explicat în manualele de Istorie a Românilor pentru clasa a XII-a. Vorbiţi-ne, vă rog, pe scurt ce înţelegeţi prin „mentalitatea tranzacţională” a românilor.

Odată cu instaurarea dominaţiei otomane, s-au creat două elemente de statut diferite din punct de vedere al dreptului islamic. Au apărut paşalâcurile: Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, Ungaria. Tot ce ne înconjoară, cu excepţia Rusiei, au devenit paşalâcuri – aşa-numita Casă a islamului în care nu existau drepturi, existau numai robi. Şi a existat aşa-numita Casă a păcii, în care erau Principatele Române, ce aveau autonomie. Li s-a lăsat autonomia, plăteau haraci… Domnii de la Iaşi, de la Bucureşti, principii de la Alba Iulia erau vasali ai Porţii şi tranzacţionau cu Poarta. Dădeau mai mult haraci, erau lăsaţi mai mult pe tron, cu timpul, tranzacţia s-a extins, îşi trimiteau rudele ostatici. După aceea, acest lucru al tranzacţiei a trecut la nivelul boierimii. Şi boierimea tranzacţiona, uneori îşi vindea domnii. Avem cazul stolnicului Constantin Cantacuzino cu nepotul său Brâncoveanu. Acest lucru s-a extins şi la nivelul orăşenilor, la nivelul românesc în general. Ca să ne păstrăm biserica, dinastiile, coroanele, statul, am tranzacţionat. Şi acest lucru a făcut ca din punct de vedere moral profilul nostru să scadă.

Vă citez din istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, omul epocii. Un personaj din istoria ieroglifică spunea: mai bine să fii ca trestia care se unduieşte decât ca bradul de care se rupe barda. Deci, am tranzacţionat tot timpul, am tranzacţionat în timpul Primului Război Mondial. Până la urmă, am avut prin inteligenţa lui Ionel Brătianu, un mare negociator, Bucovina şi Transilvania. Eu spun întotdeauna că Basarabia am avut-o graţie lui Vladimir Ilici Lenin şi Revoluţiei ruse. Ceauşescu însuşi a tranzacţionat foarte mult.

Românul are două trăsături: statalitatea şi latinitatea. Poţi să spui, de pildă, că ceea ce am făcut noi nemţilor la 23 august 1944 este moral? Nu, nu e moral. Dar a fost salvator pentru noi. Trecerea practic cu oameni şi bagaje pe partea cealaltă. Ne-a adus dominaţia sovietică, dar ne-a scăpat de dominaţia hitleristă şi de alte lucruri. Asta este mentalitatea tranzacţională.

– Ce impact a avut mentalitatea tranzacţională a românilor asupra percepţiei străinilor?

O imagine proastă a românilor. Românii au o imagine proastă din punct de vedere moral. Sunt consideraţii ale călătorilor străini şi ale jurnaliştilor de astăzi. Am cercetat acest lucru. Ne consideră versatili, lipsiţi de curaj… dar inteligenţi!

– Putem schimba această percepţie?

Nu. Niciodată. Este percepţia care este legată de noi, aşa vom fi întotdeauna, dar prin asta ne salvăm… Ne salvăm în istorie…

– Ce sugestii aveţi pentru oamenii de cultură şi de ştiinţă din Basarabia pentru a combate criza identitară?

Mult spirit critic. Să nu ne transformăm în buricul Europei, în cei mai frumoşi şi cei mai deştepţi din Europa. Să ne comparăm critic, de pildă, în cazul Basarabiei, cu ruşii, cu ucrainenii. Să vedem ce are fiecare, să scoatem identitatea românească înainte prin comparaţii pozitive, nu negative.

Şi încă ceva, trebuie să vă spun că occidentalii cunosc atât de puţin spaţiile noastre. L-am rugat pe dl Boris Focşa să vorbească şi cu ministrul Ucrainei să facem pentru occidentali un mare traseu: Galaţi–Cetatea Albă–Odesa–Chişinău–Orhei–Soroca–Hotin–Suceava–Iaşi. Ca să cunoască acest spaţiu. Să vedem…

Interviu realizat de Ilie Gulca

24 august 2012, Vălenii de Munte