Luptele „geopolitice” de la Aluatu

Vasile Ţurcanu speră că profesorii vor fi auziţi. Foto: Nadejda Roşcovanu

În satul Aluatu, raionul Taraclia, se va închide ultima şcoală cu predare în limba română din raion

În raionul Taraclia, cu o populaţie de peste 43 000 de locuitori (65.56% bulgari, 13% moldoveni/români, 4.96 % ruşi, conform recensământului din 2004), există doar o şcoală cu predare în limba română, în satul Aluatu. Chiar dacă 10 din cele 26 de sate din raion poartă nume româneşti, fapt ce demonstrează că acestea au fost întemeiate de moldoveni, copiilor românilor basarabeni din aceste localităţi nu li se respectă dreptul de a studia în limba lor maternă, afirmă învăţătorii.

Nadejda Roşcovanu

Nici măcar copiilor etnicilor bulgari, majoritari aici, nu li se respectă acest drept. Fiindcă încet, dar sigur, politica de rusificare şi-a atins ţinta în această regiune – în majoritatea şcolilor din raion se învaţă în rusă. Unica instituţie şcolară cu predare în română, cea din Aluatu, se va închide, dau alarma profesorii, din cauza dezastrului care a pus stăpânire pe şcoală.

Cu doi ani în urmă, când în fruntea Ministerului Educaţiei era Corina Fusu, Vasile Ţurcanu, luptător pentru drepturile românilor din Aluatu, a bătut la uşa demnitarei şi a rugat-o să-i ajute să repare acoperişul şcolii din sat, din cauza căruia se distrugea clădirea Gimnaziului „Dimitrie Cantemir”. Acoperişul şcolii, care nu fusese reparat până atunci niciodată, era în ultimul hal, afirmă dascălii. După ce le-a făcut o vizită, ministra liberală le-a propus o soluţie ca să salveze unica şcoală românească din r. Taraclia: s-o comaseze cu grădiniţa din localitate, formând un „complex educaţional grădiniţă-gimnaziu”. (Şi clădirea grădiniţei din localitate are nevoie de schimbarea acoperişului, dar cei 26 de copii care o frecventează sunt în siguranţă şi au condiţii decente în camerele pe care încă le ocupă). Propunerea a fost înţeleasă de profesorii din Aluatu: ministerul i-ar fi putut ajuta doar din banii „Proiectului de asistenţă tehnică şi financiară acordată de Guvernul României în anul 2016 pentru instituţiile preşcolare din R. Moldova”. Astfel, unirea celor două instituţii a fost acceptată, iar banii promişi au fost alocaţi pentru „lucrări de reparaţii, reconstrucţii, construcţii şi/sau dotare”: 2 500 000 lei moldoveneşti din donaţiile româneşti şi alţi 454 de mii de lei, contribuţia locală.

O clasă unde învaţă elevii din Aluatu

Când au început reparaţiile însă, învăţătorii şi elevii gimnaziului din Aluatu s-au trezit că primăria face reparaţie doar într-o jumătate de clădire a şcolii, ca să mute aici cei 26 de copii de grădiniţă. Până acum a fost schimbat acoperişul clădirii gimnaziului, dar nu pe toată suprafaţa. A fost renovată faţada, au fost schimbate ferestrele, s-au spart pereţii unor clase, iar alţii urmează să fie ridicaţi pentru a separa preşcolarii de şcolari. Reparaţia sălilor pentru grădiniţă e în toi. Sălile rămase pentru şcoală însă sunt în păragină – pentru acestea nu au fost prevăzuţi bani. „Nu au intrat în proiect”, spune primarul satului.

Aşa arată partea clădirii gimnaziului pentru care nu sunt bani

Reparaţia porţiunii din gimnaziul “Dimitrie Cantemir” unde vor fi copiii de grădiniţă este în toi. Foto: Nadejda Roşcovanu

„Vor să ne facă ruşi, ca pe toată lumea!”

Oricine-ar intra în această şcoală frecventată de 50 de copii din Aluatu, s-ar întreba: dar cum de li s-a permis până acum să înveţe în aceste condiţii? Mirosul de mucegai de pe pereţi şi de pe podul claselor îmi irită nările, ochii şi îmi provoacă zgârieturi în gât. În cele câteva zeci de minute, cât ne ia să verificăm starea şcolii, simt că mă sufoc. Cu siguranţă, ameninţările direcţiei de învăţământ că le vor închide şcoala se vor adeveri curând. „Cum vine luna iulie, au sindromul de a ne închide”, afirmă directoarea şcolii, Ana Donceva, care spune că luptă cu acest dezastru, cu toţii, aşa cum îi duce capul: „Direcţia ne-a spus să implicăm părinţii la reparaţia claselor. Până acum asta am făcut”, zice directoarea.

Profesoara Maria Ţurcanu deschide uşa clasei de fizică şi întreabă retoric: „Ce poate să facă un diriginte în această clasă? În loc să facă săli de clasă pentru elevi, ei au făcut grădiniţă cu toate condiţiile în şcoală. Pentru 26 de preşcolari au ocupat şapte cabinete ale gimnaziului. Dar copiii aceştia vor veni pe urmă la această şcoală! Personal, cred că ei au făcut acest lucru ca să ne trimită la Balaban sau în altă parte. Ca să nu mai fim români, dar ruşi, ca toată lumea!”.

În timp ce profesorii îmi deschid cele patru săli de clasă rămase pentru şcoală ca să-mi demonstreze în ce condiţii jalnice vor învăţa elevii, reparaţia sălilor de grădiniţă e în toi. Un grup de femei şi bărbaţi fac amestecul pentru nivelarea pereţilor, desfac saci, lucrează cu aparate ca să finalizeze la timp lucrările. Prin geam, învăţătorii îmi arată acoperişul rămas neschimbat pentru care nu ajung bani, cel ce acoperă cantina, sala de sport şi cabinetele de meserii. „Când plouă, stau aici şi urmăresc să nu se umple căldările”, spune profesorul de educaţie fizică.

Dinafară, clădirea gimnaziului-grădiniţă din Aluatu pare finisată, modernă: e albă, măreaţă, de-ţi bucură ochiul încă înlăcrimat de iuţeala mucegaiului dinăuntru. Pare un paravan ce ascunde realitatea care mă face să mă întreb, şi îl întreb şi pe primarul Anatolie Babici: de ce clădirea nu a fost reparată mai întâi pe dinăuntru, apoi să se facă exteriorul?

Profesorii din Aluatu nu înţeleg “proiectul” pe care l-au negociat primarul Anatolie Babici împreună cu cei responsabili de soarta gimnaziului “Dimitrie Cantemir” . Foto: Nadejda Roşcovanu

Primarul satului Aluatu, Anatolie Babici

Primarul: „Şcoala nu este a mea!”

„Nouă ne-au trebuit banii aceştia, ca să facem frumuseţea asta, pentru că o să vină şi ambasadorul român. Uite aşa noi trebuie să-i atragem. Să-l aducem pe domnul ambasador şi, dacă mai apare un milion sau două după ce facem deschiderea, eu vă spun, ducem grădiniţa înapoi. Aşa am scăpat nu numai şcoala, pe care o avem cu comodităţi. Hai să ne mulţumim cu ceea ce este. Iese frumos, lor le trebuie frumuseţea asta!”, zice primarul încolţit şi de întrebările profesorilor supăraţi. Le-o mai trânteşte,  printre altele: „Şcoala nu este a mea!”

Indignată la culme, directoarea izbucneşte: „De felul în care decurge procesul de învăţământ în şcoala noastră nu-i pasă nimănui, în afară de cei adunaţi aici. La oraş e mai bine, acolo este de unde smulge, fiecare părinte investeşte în şcoală, să-mi fie iertată îndrăzneala, dar la ţară oamenii trăiesc sărac. Mesajul nostru ar trebui să ajungă la demnitari: mor satele, mor şcolile, moare cultura! Nimeni nu investeşte în copilul de la sat! Poate că mâine unul dintre ei va ajunge preşedinte de ţară!”.

Soluţia identificată de profesori

„Reactivarea Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir” din Aluatu, reparaţia capitală a localului şcolii, dotarea acestuia cu mobilier şi echipament necesar activităţii unui liceu, reparaţia grădiniţei din satul Aluatu şi asigurarea elevilor cu mijloc de transport”, acestea sunt cerinţele profesorilor din Aluatu înaintate într-o solicitare de audienţă ministrei Educaţiei, Culturii şi Cercetării, Monica Babuc. Intelectualii satului speră că vor fi primiţi şi auziţi de ministră. Astfel vor salva şcoala de pieire, cred ei, iar pe copiii din Aluatu – de rusificare, fiindcă, spun dascălii, copiii românilor basarabeni pleacă să înveţe în şcolile ruse din alte sate din cauza condiţiilor dezastruoase din şcoala lor. Şi, visează ei, ar fi bine ca în Aluatu să se facă o şcoală de circumscripţie, să li se dea transport cu care copiii din alte sate să vină să studieze în şcoala lor românească, fiindcă „mulţi ani la rând şcoala a fost supusă unor lupte geopolitice”, atenţionează ei în scrisoare.

Şefa direcţiei de învăţământ a raionului Taraclia, Eugenia Mandaji, spune că ştie care este situaţia şcolii din Aluatu şi că aici nu există nicio şansă să se facă liceu, cum vor dascălii, fiindcă majoritatea profesorilor sunt pensionari. Specialista afirmă că în raion există şi câteva şcoli mixte şi că în continuare conducerea raionului duce lupta ca să-i convingă pe părinţi să-şi înscrie copiii în clasele unde se învaţă în română. Cât priveşte gimnaziul din Aluatu, dânsa consideră că el va funcţiona în continuare şi îi îndeamnă pe profesori să repare clasele cu ajutorul părinţilor.